Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 195/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(7024/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 195/
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu GREFIER -
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr. 6313/R din 06 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a -a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(3481/2009), în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul, personal, lipsind intimata Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe contestația în anulare.
Contestatorul, personal, depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin cererea adresată acestei instanțe la data de 16.12.2009 înregistrată sub nr- contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.6313/R/06.11.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului formulat de contestator.
Prin decizia civilă nr.6313/R/06.11.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.2563 din data de 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNIICPIULUI
În motivarea deciziei civile prin care s-a respins recursul recurentul-reclamantului se rețin următoarele.
În cauză, contrar susținerilor recurentului ce apar ca nefondate prima instanță, făcând corecta aplicare a dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (5) din Codul d e procedură civilă a pus în discuția recurentului contestator necesitatea administrării probei cu expertiză contabilă la termenul de judecată din 25.03.2009, însă față de poziția exprimată de acesta, menționată în partea introductivă a sentinței, în sensul că nu este de acord cu efectuarea expertizei contabile și implicit cu plata onorariului de expert, această probă nu a putut fi administrată cu consecința imposibilității recurentului de a-și dovedi pretențiile - sarcină procesuală care îi revenea potrivit dispozițiile art. 129 alin. (1) proc. civ. teza finală și art. 1169. civ.
În privința susținerilor recurnetului referitoare la nelegalitatea deciziei contestate ca urmare a faptului că recalcularea prevăzută de OUG nr.19/2007, trebuia să aibă loc la data de 01.07.2007 și nu la data de 17.09.2008 cum a făcut intimata și aceasta nu este nefondată câtă vreme chiar dacă decizia nr.-/17.09.2008 a fost emisă la data de 17.09.2008, recalcularea drepturilor recurentului a fost făcută începând cu data de 01.07.2007, astfel cum prevedeau dispozițiile art. III alin. (2) ale OUG nr.19/2007.
Nefondate sunt și susținerile recurentului potrivit cărora instanța fondului în mod nelegal nu ar fi reținut faptul că s-ar fi încălcat de către intimată la emiterea deciziei contestate dispozițiile art. 86 alin. (1) și (3) și art. 139 alin. (3) in Legea nr.19/2000, deoarece susmenționatele dispoziții se referă la condiții de legalitate extrinseci deciziei ce nu atrag nulitatea deciziei ci au consecințe doar sub aspectul acordării unor daune interese în situația în care beneficiarul recalculării dovedește că a suferit un prejudiciu material sau morale ca urmare a susmenționate împrejurări ceea ce nu este cazul în speță.
Nefondate sunt susținerile recurentului potrivit cărora prima instanță nu a avut în vedere faptul că intimata nu a formulat întâmpinare și nici nu a depus actele ce au stat la baza deciziei contestate ce i-au fost solicitate prin încheierea din data de 28.01.2009, deoarece pe de-o parte exercitarea dreptului de apărare este un drept și nu o obligație al unei părți în procesul civil, iar pe de altă parte această împrejurare nu poate fi apreciată în sensul caracterului temeinic al pretențiilor recurentului care în speță nu au fost dovedite.
În motivarea în fapt a contestației se invocă în esență următoarele critici la adresa deciziei civile contestate.
Astfel, contestatorul fără a indica temeiul de drept al contestației în anulare, respectiv art. 317 sau 318. proc. civ. ci numerotând toate rândurile deciziei împotriva cărei a formulat contestația în anulare procedează la un comentariu critic în fapt la adresa acesteia, fără să motiveze pentru care motive este admisbilă această cale de atac.
Consideră că decizia dată în recurs este mai degrabă abuzivă cu privire la faptul că ar fi refuzat efectuarea achitarea onorariului de expert, susținând că nu i-a fost comunicat nici în ședință publică din data de 25.03.2009 și nici ulterior verbal sau printr-un act procedural numele expertului contabil și punctele asupra cărora expertul contabil trebuia să se pronunțe și termenul în care trebuia să efectueze expertiza.
Un alt motiv de fapt invocat în contestația în anulare se referă la faptul la chestiuni de fond legate de punctajul anterior datei de 01 iulie 2007, precum și o serie calcule personale ce rivesc stagiul de cotizare și punctajul anual stabilit pentru anii 1951-1962.
De asemenea, se critică faptul că instanța de recurs a considerat că instanța de fond a procedat legal când în mod arbitar și nelegal nu a ținut cont de precizarea sa în susținerea faptului că decizia contestată din data de 17.09.2008 s-a dat în anterior evaluării din data de 19.09.2008.
Curtea reține că celelalte critici constau în realuarea acelorași probleme care au constituit motivele contestației în primă instanță, precum și motivele invocate în recurs, astfel că contestația în anualare urmează a fi analizată din perspectiva tuturor acestor critici, dar în limitele cerute de dispozițiile art. 317 si 318 din Codul d e procedură civilă ce constituie temeiul legal al contestației în anulare.
De asemenea, contestatorul a depus concluzii scrise și numeroase copii de pe acte normative pe care le-a considerat relevante în speța sa.
Intimata nu a formulat întâmpinare și nici concluzii scrise.
Examinând conținutul contestației în anulare, Curtea consideră pentru motivele care se vor arăta că urmează să respingă ca nefondată contestația.
Cu privire la criticat legată de faptul că instanța de recurs nu a luat în considerare faptul că instanța de fond nu i-ar fi adus la cunoștință obligațiile legate efectuarea exeprtizei, Curtea reține că temeiul de fapt și de drept pe care instanța de recurs își întemeiază motivarea este un act oficial autentic al Tribunalului, respectiv sentința civilă nr.2563 din 25.03.2009 care în partea introductivă (practicaua) consemnează faptul că Tribunalul a pus în discuție necesitatea efecturării unei expertizei, iar contestatorul a refuzat efecturea acesteai.
Prin urmare, cât privește conținutul acestei sentințe până la proba contrară reprezintă realitatea celor consemnate, iar in instanța de recurs, recurentul-contestator nu dovedit contrariul celor consemnate în sentința mențioantă mai sus.
În aceste condiții, instanța de recurs a reținut în mod corect că proba în cauză nu a fost administrată din culpa contestatorului și că în conformitate cu art. 1169 din Codul civil, acesta avea pe deplin obligația dovederii pretențiilor solicitate.
Or, reluarea acelorași chestiuni de fapt pe calea contestației în anualare nu constiuie un motiv prevăzut de art. 317 sau 318 din Codul d e procedură civilă.
Curtea reține că instituția contestației în anulare este reglementată de art. 317 și următoarele proc. civ. și următoarele, iar potrivit art. 317 alin. (1) proc. civ. prevede "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului", iar în ceea ce privește, invocarea motivului prevăzut de art. 317 alin. (2) de către contestator, Curtea reține că acest text de lege statuează că "Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond".
În ceea ce privește acest motiv de contestație în anulare, Curtea reține că acesta nu este fondat, deoarece instanța nu a avut de a face cu motivele contestației în anulare prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2, în sensul că procedura de citare a fost legal îndeplinită și în al doilea rând nu s-a pus problema competenței ca chestiune de ordine publică și prin urmare recursul nu a fost respins pentru că instanța de recurs ar fi avut nevoie de verificări de fapt, iar respingerea recursului s-a făcut după o judecare pe fond a acestuia așa cum rezultă din motivarea acestuia.
Mai mult contestatorul a fost prezent la termenul de judecată din data de 25.03.2009 atunci când a avut loc judecarea cererii de recurs.
Cu privire la cel de-al doilea motiv invocat prevăzut de art. 318. proc. civ. Curtea reține că acesta vizează un motiv ce prevede că dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este "rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Curtea consideră că fiind un text de excepție, noțiunea de "greșeală materială" nu trebuie interpretată extensiv. Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, greșeli pe care instanța le-a comis prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale.
În nici un caz textul de lege nu vizează stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor, ceea ce ar putea semnifica "netemeinicia" hotărârii, nu însă o greșeală materială de natură să justifice contestația în anulare.
Cu privire la criticat legată de faptul că instanța de recurs nu a luat în considerare faptul că instanța de fond nu i-ar fi adus la cunoștință obligațiile legate efectuarea exeprtizei, Curtea a reținut că temeiul de fapt și de drept pe care instanța de recurs își întemeiază motivarea este un act oficial autentic al Tribunalului, respectiv sentința civilă nr.2563 din 25.03.2009 care în partea introductivă (practicaua) consemnează faptul că Tribunalul a pus în discuție necesitatea efecturării unei expertizei, iar contestatorul a refuzat efecturea acesteia.
Prin urmare, cât privește conținutul acestei sentințe până la proba contrară aceasta reprezintă realitatea celor consemnate, iar in instanța de recurs, recurentul-contestator nu dovedit contrariul celor consemnate în sentința mențioantă mai sus.
În aceste condiții, instanța de recurs a reținut în mod corect că proba în cauză nu a fost administrată din culpa contestatorului și că în conformitate cu art. 1169 din Codul civil, acesta avea pe deplin obligația dovedirii pretențiilor solicitate.
Or, instanța de recurs, tocmai toate aceste aspecte le-a analizat, aspecte care invocate în motivarea recursului și pe care instanța de recurs le-a analizat pe fondul lor și a considerat că sensul în care se interpretează și se impune aplicarea legii este așa cum corect au fost analizate de instanța de fond.
Prin urmare, greșeala materială la care se referă art. 318. proc. civ. nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege, căci, dacă s-ar admite astfel, s-ar ajunge, pe o cale ocolită, la judecarea încă o dată a acelui recurs.
De asemenea în judecarea recursului, Curtea a analizat toate criticile invocate de recurent și a răspuns în mod temeinic la acestea, considerând că sunt nefondate.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 320. proc. civ. Curtea urmează să dispună respingerea contestației în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul-recurent împotriva deciziei civile nr.6313/R/6.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a -a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(3481/2009), în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
.//.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
10.02.2010
Jud.:
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
