Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2307/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.218/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2307/
Ședința publică de la 08 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul, prin mandatarîmpotriva sentinței civile nr.5261 din data de 10.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.46846/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimații Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Casa de Pensii a Municipiului B, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de pensionare".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul,prin mandatar în baza procurii generale autentificată sub nr.799 din 20.10.2007 la BNP Societatea Civilă "" depusă în dosarul instanței de fond-fila 10 și intimatulMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,prin consilier juridic în baza delegației nr.120 /2008 din data de 18.03.2009 depusă la dosar-fila 17, lipsind intimațiiParchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 23.03.2009, întâmpinare din partea intimatului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea mandatarului recurentului, respectiv, cu CI seria - nr.- eliberată de Secția 19 la data de 14.05.2001.
Curtea, în ședință publică, în raport de data comunicării hotărârii instanței de fond către recurent - 30.10.2008, conform dovezii de comunicare aflată la fila 100 dosar fond și data declarării recursului - 09.12.2008, conform rezoluției aplicate pe fila doi dosar recurs, din oficiu, invocă și pune în discuția părților prezente, excepția tardivității declarării recursului dedus judecății.
Recurentul, prin mandatar, având cuvântul, solicită a se observa că acesta a fost mandatat de către recurent pentru toate căile de atac, având în vedere faptul că recurentul în cauză este grav bolnav și netransportabil.
Cât privește excepția invocată, arată că la instanța de fond deși a formulat cerere prin care a solicitat ca hotărârea pronunțată să fie comunicată la adresa acestuia, instanța de fond nu s-a conformat și față de această împrejurare, consideră că recursul dedus judecății este declarat în termenul legal prevăzut de lege.
Intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin consilier juridic, având cuvântul asupra excepției invocate, solicită admiterea acesteia și pe cale de consecință, respingerea recursului ca tardiv declarat.
Curtea, reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5261 din data de 10.09.2008 Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimații Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut că reclamantul este beneficiarul unei pensii de serviciu în magistratură, stabilită prin decizia nr.-/15.01.1998.
Cu privire la decizia de actualizare a pensiei de serviciu începând cu data de 01.01.2005, despre care reclamantul susține că nu a primit-o, dar solicită să fie anulată, instanța a reținut că o astfel de decizie nu există și nici nu trebuia emisă, întrucât pârâta nu avea vreo obligație legală de a emite această decizie, la data respectivă.
Tribunalul a constatat că în forma inițiala a legii, de la intrarea sa în vigoare la 29.06.2004, art. 83 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 prevedea că "pensiile de serviciu ale magistraților se actualizează în raport cu nivelul indemnizației brute a magistraților în activitate ".
Prin Legea nr. 247/2005, in vigoare la data de 25.07.2005, care a modificat Legea nr. 303/2004, art. 84 alin. 2, a prevăzut ca "pensiile de serviciu ale judecătorilor si procurorilor, precum si pensiile de urmaș prevăzute la art. 83, se actualizează anual in raport cu media veniturilor brute realizate in ultimele 12 luni a judecătorilor si procurorilor in activitate ". OUG nr. 100/2007, în vigoare începând cu data de 08.10.2007, a modificat art. 85 alin. 2, după cum urmează: "pensiile de serviciu ale judecătorilor si procurorilor, precum si pensiile de urmaș prevăzute la art. 84, se actualizează ori de cate ori se actualizează indemnizația bruta lunara a unui judecător si procuror in activitate, in condiții identice de funcție, vechime si grad al instanței sau parchetului, cu luarea in considerare, in procent, a sporurilor intrate in baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum si a sporului de vechime ".
Tribunalul a apreciat că nemulțumirea reclamantului față de modul în care s-a realizat operațiunea de actualizare a drepturilor sale de pensie vizează diferența care a existat între magistrații pensionari și cei in activitate, până la apariția OUG nr. 100/2007, în sensul că pensionarii nu beneficiau de mărirea pensiilor odată cu mărirea salariilor magistraților un activitate, întrucât actualizarea se realiza la începutul fiecărui an, pe baza mediei veniturilor brute din anul anterior.
Reclamantul pretinde ca drepturile sale de pensie să se calculeze la începutul anului 2006 prin raportare la venitul unui procuror în activitate la acea data, și nu prin raportare la media veniturilor din anul 2005. Tot astfel, solicită ca la 01.04.2006, când magistrații in activitate au beneficiat de o majorare salarială, să se actualizeze si pensiile. Mai mult, solicita ca pentru actualizarea de la începutul anului 2007 adeverința sa nu cuprindă decât veniturile majorate ale magistraților in activitate, obținute de la 01.04.2006 pana la sfârșitul anului, nu si veniturile pe perioada ianuarie-martie 2006, mai mici. In continuarea raționamentului reclamantul solicita ca, in calitate de pensionar, să beneficieze imediat, de la 12.03.2007, de sporul de vechime în munca introdus in salarizarea magistraților prin Legea nr. 45/2007, fără sa se aștepte actualizarea anuala.
Tribunalul a constatat că dispozițiile legale criticate de reclamant ca fiind neconstituționale si discriminatorii nu mai sunt in vigoare, ceea ce înseamnă că nu mai pot fi supuse controlului de constituționalitate al Curții Constituționale, care poate fi sesizata numai cu privire la prevederi legale in vigoare. Prin urmare, Tribunalul a analizat aceste aspecte și a apreciat că dispozițiile cuprinse in Legea nr. 303/2004 care au reglementat modul de actualizare a pensiilor de serviciu până la apariția OUG nr. 100/2007 nu sunt nici neconstituționale, nici discriminatorii. Dispozițiile din Constituția României apreciate de reclamant ca fiind in conflict cu prevederile legale criticate sunt cele cuprinse in art. 16 alin. 1, care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor. Nu se poate retine nici încălcarea principiului egalității, nici existenta vreunei discriminări intre magistrații pensionari si cei in activitate, pentru simplul motiv ca nu se regăsesc in situații identice. Este vorba despre doua categorii de persoane distincte, care nu pot fi comparate, astfel ca nu li se cuvin nici aceleași drepturi.
Prima instanță a constatat că, în mod corect, a reținut paratul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Înalta Curte de Casație si Justiție, in întâmpinarea formulata, ca drepturile de pensie cuvenite reclamantului au fost calculate cu respectarea dispozițiilor legale privind actualizarea pensiilor de serviciu in magistratura, astfel cum au fost acestea in vigoare in perioada de referința.
Reclamantul a pornit de la premise greșite, atunci când a susținut că OUG nr. 27/2006 si Legea nr. 45/2007, prin care au crescut salariile magistraților in activitate, ar fi fost aplicate diferit fata de magistrații pensionari. In realitate, aceste acte normative nu i-au privit pensionari, ci numai pe magistrații in activitate, in cazul primei categorii fiind aplicabile doar prevederile referitoare la stabilirea si actualizarea pensiilor din Legea nr. 303/2004. Majorarea veniturilor magistraților in activitate s-a reflectat doar indirect in veniturile magistraților pensionari, in formele prescrise de lege.
A mai arătat prima instanță că, în cuprinsul concluziilor scrise, reclamantul a invocat si un alt motiv de nelegalitate a deciziilor, care nu a fost menționat niciodată pe parcursul cercetării judecătorești, si anume cel privind vechimea totala in magistratura de peste 46 de ani, care l-ar îndreptați la calcularea unei pensii de serviciu in cuantum de 100% din venitul lunar brut, in loc de 98%, cum a calculat casa de pensii. Susține reclamantul ca aceasta vechime de peste 46 de ani rezulta din decizia din 15.01.2008. În acest sens, tribunalul a apreciat că reclamantul nu și-a dovedit susținerile, întrucât din decizia din 15.01.1998, de la fila 6, rezulta ca vechimea totala in munca este de peste 46 de ani, in timp ce vechimea in magistratura a fost înscrisă ca fiind de numai 42 ani si 11 luni. Pe de alta parte, invocarea acestui motiv de nelegalitate direct prin concluziile scrise, cu încălcarea flagranta a principiului contradictorialității, întrucât parata nu a avut posibilitatea sa formuleze apărări cu privire la acest aspect, îndreptățește instanța sa nu mai facă nicio analiza suplimentara.
Prima instanță nu a mai analizat nici calculele privind media veniturilor lunare brute pentru anii 2005 si 2006, întrucât emitenții adeverințelor de actualizare a pensiei (Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI si Parchetul de pe lângă Tribunalul București ) au comunicat instanței încă de la datele de 06.05.2008 si 20.05.2008 modul de calcul a acestor venituri. Or, reclamantul critica datele înscrise in aceste adeverințe abia in cuprinsul concluziilor scrise formulate la data de 08.09.2008, de asemenea, cu încălcarea principiului contradictorialității.
In ceea ce privește împrejurarea ca parata nu a emis decizie de actualizare a pensiei începând cu data de 01.01.2005, instanța a reținut ca adeverința nr. 1440/VI-1/07.06.2005, de la fila 65, menționează un venit brut pe baza căruia se face actualizarea pensiei, de 34.035.600 ROL. Din decizia nr. -/11.04.2005, prin care s-a actualizat pensia reclamantului începând cu data de 01.10.2004, rezulta ca încă de la acea data reclamantul a beneficiat de o pensie in cuantum de 33.268.531 lei, care reprezintă aproximativ 98% din venitul brut comunicat cu adeverința din 07.06.2005, astfel ca nu mai era necesara emiterea unei alte decizii.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 si 9 din codul d e procedura civilă.
La termenul de judecată din 8.04.2005, Curtea a invocat din oficiu excepția de tardivitate a declarării recursului.
Recurentul a solicitat respingerea excepției susținând că sentința nu a fost comunicată la domiciliul mandatarului.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Asupra excepției invocate, Curtea reține următoarele:
Hotărârea instanței de fond a fost comunicată reclamantului, la domiciliul acestuia indicat în acțiune, la data de 30.10.2008, așa cum rezultă din procesul verbal de comunicare aflat la fila 100 dosar fond.
Mandatarul reclamantului a formulat recurs la data de 9.12.2008 cu depășirea termenului legal de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999.
Nu poate fi reținută susținerea mandatarului reclamantului în sensul că nu i s-ar fi comunicat hotărârea astfel că termenul curge de la momentul la care a fi formulat cerere de eliberare a unei copii a hotărârii, întrucât, nici în cererea introductivă și nici pe parcursul desfășurării judecății în primă instanță, reclamantul, prin mandatar, nu a solicitat comunicarea actelor procedurale și nu și-a ales domiciliul la mandatar.
Prin urmare nu exista în cauză o obligație a instanței de comunicare a actelor procedurale, inclusiv a sentinței la domiciliul mandatarului în lipsa unei alegeri exprese de domiciliu la acesta.
Pe de altă parte Curtea reține că cererea, formulată de mandatar, de eliberare a unei copii, nu constituie momentul de la care se poate considera comunicată sentința, întrucât această cerere este nedatată și nu poartă viza primitorului, care să certifice dacă a fost formulată anterior sau ulterior redactării hotărârii și nici nu cuprinde mențiuni cu privire la o eventuală solicitare de comunicare a actelor procedurale.
Față de aceste împrejurări, în baza art. 303 cod proc. civilă, Curtea va respinge recursul ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv declarat, recursul formulat de recurentul, prin mandatarîmpotriva sentinței civile nr.5261 din data de 10.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.46846/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimații Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Casa de Pensii a Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./08.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
