Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2362/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(650/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2362/
Ședința publică din data de 09 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul contestator și recurenta intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5423 din 02 septembrie 2008 și a încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 11.11.2008, pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 15286/3/AS/2008, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 02.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 09.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 5423/02.09.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis în parte acțiunea formulată de contestatorul, dispunându-se obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B ca, în temeiul OUG nr. 4/2005, să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare evidențiate la rubrica acord în adeverințele nr. 3460/21.04.2005 și 11045/28.11.2005 emise de SC SA.
Au fost respinse celelalte pretenții deduse judecății.
Totodată, prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la data de 11.11.2008, în dosarul nr- al aceleiași instanțe, s-a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare a erorilor materiale formulată în cauză de reclamant.
Părțile în proces au declarat recurs împotriva sentinței precitate, reclamantul exercitând aceeași cale de atac și contra încheierii de ședință din 11.11.2008.
În motivarea recursului pârâtei, s-au exprimat, în esență, următoarele critici:
- instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 304 pct. 4.proc.civ.), iar hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9);
- tribunalul a reținut că în mod greșit nu s-au luat în considerare adaosurile menționate în adeverințele depuse de reclamant, apreciind că această soluție ar reprezenta o încălcare a principiului contributivității, prevăzut de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000;
- în privința acestor venituri, trebuie arătat că potrivit literaturii de specialitate, normele juridice se clasifică, după sfera aplicării lor, în norme generale și speciale;
- normele generale au sfera cea mai largă de aplicare, în domeniul drepturilor de asigurări sociale având acest caracter Legea nr. 19/2000;
- normele speciale au sferă restrânsă de incidență, ele derogând de la dreptul comun și fiind de strictă interpretare;
- actele normative referitoare la sporuri au un asemenea caracter în materia asigurărilor sociale;
- normele speciale, precum cele cuprinse în OUG nr. 4/2005, se aplică cu prioritate;
- potrivit acestora, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, formele de retribuire care nu au avut caracter permanent;
- așa fiind, obligarea la emiterea unei decizii cu luarea în calcul a sporurilor menționate în adeverințe este nelegală și netemeinică;
- în concluzie, instanța a încălcat principiul de drept potrivit căruia norma specială derogă de la cea generală și se aplică cu întâietate.
Reclamantul a arătat următoarele aspecte în motivarea recursului declarat contra sentinței:
1. Neadmiterea adeverinței nr. 74/30.11.2004 reprezintă o eroare, întrucât ea cuprinde doar specificația sporurilor avute pentru vechimea în câmpul muncii pe întreaga perioadă lucrată. Aceste sporuri sunt luate deja în baza de calcul a punctului de pensie conform legislației în vigoare și nu pot fi scoase în afara legii. Aceste sporuri au fost cuprinse în documentele depuse la ieșirea la pensie.
2. Prin hotărâre s-a acceptat numai sporul obținut prin acord global și s-au respins celelalte sporuri pentru care s-a plătit CAS. Tribunalul nu a luat în considerare adeverințele nr. 669/2008 și 1506/2008, motivând introducerea prematură a lor. Cele două adeverințe au fost depuse în două exemplare la dosar, unul pentru Tribunal și unul pentru intimată, deci înainte de data de 02.09.2008. De aceea, motivația Tribunalului apare ca neîntemeiată, întrucât adeverințele au existat la dosar și la dispoziția părților înainte de data judecății.
Motivându-și recursul exercitat împotriva încheierii, reclamantul a relevat următoarele:
- a solicitat îndreptarea erorilor materiale strecurate în sentința civilă nr. 5423/02.09.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, cu privire la neluarea în considerare a adeverinței nr. 74/30.11.2004, care cuprinde sporurile de vechime în câmpul muncii, sporuri de care beneficiază toți pensionarii;
- instanța i-a răspuns că nu există nici o eroare, făcând referire numai la sporul de climă de 10% pentru perioada lucrată în străinătate (în ), spor de care beneficiază tot personalul ambasadei și Agenției Economice, având caracter permanent.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și considerând că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursurile ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate în motivarea recursului pârâtei urmează a fi înlăturate ca nefondate.
Așa cum rezultă din conținutul adeverințelor nr. 3460/2005 și 11045/2005 eliberate de SA, pentru veniturile suplimentare realizate de recurentul-reclamant în perioada în care a fost încadrat în muncă la suscitata unitate, s-a calculat și virat contribuția asigurări sociale aferentă conform legii.
Ca atare, nu se poate susține că aceste venituri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și că ar face parte dintre cele prev. de alin. 2 pct. VI din anexa I la OUG nr. 4/2005.
Dimpotrivă, câtă vreme angajatorul a calculat și virat pentru ele contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege la acel moment, înseamnă că au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.
Aceasta înseamnă că trebuiau luate în considerare la recalcularea drepturilor de pensie ale recurentului-persoană fizică, soluția contrară reprezentând o încălcare a principiului fundamental al contributivității prev. de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, potrivit cu care drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Totodată, trebuie să se țină seama și de disp. art. 78 din Legea nr. 19/2000, potrivit cu care la determinarea punctajului lunar și a celui anual, pe baza cărora se stabilește în final cuantumul pensiei, se iau în considerare salariul brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile de care au beneficiat salariații, situație ce se regăsește și în speță.
De altfel, în cele două adeverințe se arată că veniturile la care fac referire au fost plătite din fondul de salarii, consecința logică fiind aceea că, în realitate, respectivele venituri au fost încasate ca și drepturi salariale, de cele mai multe ori lunar, deci au avut caracter sistematic (periodic), adică permanent și nu temporar.
Toate cele ce preced demonstrează faptul că în speță nu sunt incidente dispozițiile punctului VI din Anexa la OUG nr. 4/2005, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, în speță este vorba despre venituri salariale cu caracter permanent, așa încât sunt aplicabile prevederile punctului V din aceeași anexă, teza referitoare la alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă.
În consecință, nu se poate reproșa Tribunalului faptul că ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești, că ar fi aplicat greșit legea ori că ar fi încălcat principiul de drept conform căruia normele speciale derogă de la cele generale și se aplică cu prioritate.
Nici motivele recursului formulat de reclamant contra sentinței primei instanțe nu pot fi primite, Tribunalul procedând corect atunci când a respins pretențiile având ca obiect valorificarea adeverințelor nr. 74/2004, 1506/2008 și AS 669/2008.
Așa cum rezultă din conținutul părții introductive (practicalei) sentinței, recurentul-reclamant a recunoscut că cele 3 adeverințe nu au fost depuse la dosarul de pensie. Aceasta înseamnă că respectivele înscrisuri nu s-au găsit la dispoziția Casei de Pensii, astfel că nu se poate reține nici o vină a acestei instituții sub aspectul nevalorificării lor. Prin urmare, Casa de Pensii a fost pusă în imposibilitate de a proceda la recalcularea pensiei recurentului-persoană fizică tocmai pentru că acesta a avut un comportament pasiv și nu a înaintat adeverințele organului competent. Or, nimeni nu-și poate invoca propria culpă, pentru a obține protecția unui drept propriu sau realizarea unui interes personal.
Având în vedere prevederile art. 82 și urm. din Legea nr. 19/2000 referitoare la stabilirea și plata pensiilor (mai ales cele ale art. 82 alin. 2 și art. 95 alin. 2), dar și pe cele ale OUG nr. 4/2005, pentru ca recurentul-reclamant să beneficieze de luarea în considerare a adeverințelor în discuție, este necesar ca el să le înainteze casei teritoriale de pensii, formulând și o cerere în sensul valorificării lor la recalcularea drepturilor sale de pensie.
În aceste condiții, nu are nici o relevanță în speță faptul că adeverințele au fost depuse la dosarul instanței și la dispoziția Casei de Pensii înainte de pronunțarea hotărârii recurate, importantă fiind doar împrejurarea că ele trebuiau prezentate Casei de Pensii înainte de formularea acțiunii și nu ulterior acestui moment.
Cât privește recursul exercitat contra încheierii pronunțată de aceeași instanță de fond, în Camera de Consiliu, la data de 11.11.2008, trebuie arătat că nici acesta nu este întemeiat.
Prin această încheiere s-a respins cererea de îndreptare a erorilor materiale, întemeiată pe disp. art. 281. proced. civ. cerere prin care recurentul-reclamant a arătat că în mod greșit nu i s-a valorificat adeverința depusă la dosar care atesta sporul de vechime în muncă de care a beneficiat (este vorba despre adeverința nr. 74/2004).
Or, respectiva greșeală, în măsura în care a existat, nu face parte din categoria celor materiale evidente, ce pot fi îndreptate pe calea procedurii prevăzută de art. 281. proced. civ. ci constituie o eroare de judecată (de aplicare a legii ori de apreciere a materialului probator), care poate fi înlăturată doar prin exercitarea căilor legale de atac împotriva hotărârii pronunțate pe fondul pricinii.
Tribunalul a reținut în mod corect acest aspect și a procedat just atunci când a respins cererea de îndreptare a pretinsei erori materiale, astfel încât criticile exprimate din acest punct de vedere de recurentul-reclamant apar ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul-reclamant și recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr. 5423/02.09.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și a încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 11.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
HNORED//2 ex./21.04.2009.
Jud.fond:,Fl.
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
