Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2581/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (2052/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2581/
Ședința din ședința publică de la 22.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.2786/17.11.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.96407/18.04.2009, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică. Solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței nr.423/2009, pe care o depune la dosar.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2786/17.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția a admis acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
A obligat intimata să emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă începând cu data de 01.12.2005, prin valorificarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani; a obligat intimata la 400 lei cheltuieli de judecată către contestator.
În considerente a reținut că prin decizia nr. - din 3 1.08.2005 emisă de intimată în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005 drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate fiind determinat un punctaj mediu anual recalculat de 1,48602 puncte.
În decizie punctajul mediu anual a fost calculat prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, astfel cum rezultă din copia buletinului de calcul anexată decizia de recalculare.
Din copia deciziei de stabilire a drepturilor de pensie nr. - din 08.03.1994 emisă de intimată, rezultă că în grupa I de muncă contestatorul a realizat un stagiu de cotizare de 34 de ani 7 luni situație în care devin incidente dispozițiile art. 14 alin. 1 și 23 din Legea nr. 3/1997.
Ca urmare, a constatat instanța că stagiul complet de cotizare în cazul de față este de 20 și nu de 30 de ani, cum în mod eronat a apreciat intimata, deoarece drepturile de pensie ale contestatorului au fost deschise în baza Legii nr.3/1977.
Ca atare, orice recalculare a pensiei realizată în baza Legii nr. 19/2000 trebuie să ia în considerare stagiul complet de cotizare și vârstele de pensionare stabilite de actul normativ în baza căruia s-a făcut ieșirea la pensie, criteriile prevăzute de anexa 3 Legii nr. 19/2000 urmând a fi avute în vedere numai în cazul pensiilor stabilite în baza acesteia.
Că la recalcularea pensiei trebuiau avute în vedere condițiile de stagiu și vârstă prevăzute de Legea nr. 3/1977 rezultă și din prevederile art.2 alin. 1 și 2 din HG nr. 1550/2004, care deși se aplică pentru viitor, confirmă principiul potrivit căruia condițiile de pensionare rămân și pe
perioada recalculărilor cele prevăzute la data ieșirii inițiale la pensie.
Potrivit art.2 alin.3 din anexa HG nr. 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 stagiul complet de cotizare utilizat 1 la determinarea punctului mediu anual este cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Cum dreptul la pensie al reclamantului s-a deschis în baza Legii nr.3/1977 și cum acesta, astfel cum rezultă din conținutul deciziei atacate, a realizat un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 36 ani se constată că în raport de dispozițiile art. 14 alin 1 și 2 din Legea nr. 3/1977, stagiul complet de cotizare este de 20 ani.
în raport de cele expuse, acțiunea a fost apreciată a fi întemeiată și a fost admisă iar în baza art. 89 din Legea nr. 19/2000, a obligat intimata la emiterea unei noi decizii prin care contestatorului să i se recalculeze o pensie pentru limită de vârstă, retroactiv, cu începere din data de 01.09.2005 pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Asupra excepției tardivității invocată de intimată, instanța a soluționat-o prin încheierea de ședință din data de 6 octombrie 2008, respingând-o ca nefondată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă intimata a fost obligată la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta Casa Județeană de Pensii T, înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că în mod neîntemeiat prin încheierea pronunțata în 6 octombrie 2008 instanța de fond a respins excepția tardivității formulării contestației invocată de recurentă apreciind că, prin depunerea ca probă în susținerea excepției a borderoului poștal de expediere a deciziei, nu a făcut dovada comunicării acesteia.
Reclamantul a contestat, așa cum menționează în cuprinsul cererii de chemare în judecată, o decizie de pensionare emisă în 31.08.2005. Faptul că depune la dosarul cauzei în dovedirea acțiunii sale copii de pe decizia contestată și buletinul de calcul al acesteia denota fără dubiu că se afla în posesia ei și că decizia i-a fost comunicată.
Or, tocmai pe această premisă, a necomunicării deciziei, a înțeles Tribunalul să-i motiveze respingerea excepției
Mai mult, ca o dovadă că reclamantul a cunoscut că nu se mai afla înăuntrul termenului de legal de contestație de 45 de zile prevăzut de articolul 87 din legea pensiilor stă faptul că acesta, alături de alți pensionari aflați în situație similara, a încercat repunerea în termen prin formularea unei petiții adresata Casei de Pensii. În conținutul său petiția reprezintă o contestație prin care se critică modul de recalculare a pensiei și modul de aplicare a dispozițiilor OUG nr.4/2005, nr.1550/2005, acte normative ce stau la baza deciziei de pensie atacate. precede cererii de chemare în judecată și are drept scop repunerea în termen. Elocvent în acest sens este și modul în care a fost formulată de către un "colectiv" de pensionari ce au o singură adresă de corespondență.
Nici un moment pe parcursul procesului la instanța de fond contestatorul nu a infirmat susținerile recurentei precum că decizia i-a fost comunicată. Solicitându-i-se de către instanța de judecată, în exercitarea rolului său activ, depunerea ca probă a plicului cu care a primit decizia, reprezentantul reclamantului a motivat că el nu poate fi depus de către clientul sau întrucât acesta nu l-a păstrat un timp atât de îndelungat. Recurenta a opinat că termenul de 45 de zile nu poate fi considerat ca fiind unul îndelungat și că s-a făcut referire la un moment apropiat datei în care a fost expediată decizia, conform borderoului Recurenta a menționat că aceste susțineri nu se găsesc consemnate în încheierea de ședință.
De asemenea, pe parcursul derulării procesului reclamantul a ținut să arate că cererea sa nu trebuie calificată de către instanță ca o contestație la decizia de recalculare, situație în care i-ar fi fost aplicabile dispozițiile art. 87 din Legea nr.19/2000, întrucât cererea are ca obiect obligația de a face și nicidecum contestarea unei decizii de pensie rămasa definitivă. Această afirmație este în contradicție cu conținutul cererii de chemare în judecată ce este întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr.19/2000, cererea vizând, așa cum recurenta a menționat, modul de aplicare în concret a dispozițiilor OUG nr. 4/2005, nr.1550/2005 în baza căreia a fost emisă decizia de pensie nr.-/31.08.2005 pe care recurentul a înțeles să o conteste, susținând că este eronat întocmită.
Recurenta a apreciat că pornind de la înscrisul depus ca proba în sprijinul excepției tardivității, și a celorlalte argumente prezentate mai sus, instanța ar fi putut deduce, cu respectarea art. 1203. civ. că acțiunea este tardiv introdusă și să o respingă în consecință.
Recurenta consideră că instanța de fond în mod nelegal a interpretat și aplicat în speță dispozițiile art. 14 din Legea nr.3/1977 conchizând că stagiul de cotizare în funcție de care trebuia să se recalculeze pensia contestatorului în temeiul OUG nr.5/2004 este de 20 de ani și nu de 30 de ani, așa cum de fapt se prevedea în Legea nr.3/1977.
În art. 2 alin. 3 din R HG nr.1550/2004 se menționează că "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 -31 martie 2001 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977. Conform art. 160 din Legea nr. 19/2000 "vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare".
Dispozițiile legale pe baza cărora se determină vechimea completă în muncă necesară pensionarii pentru muncă depusă și limită de vârstă în temeiul Legii nr. 3/1977 sunt cele ale art. 8: "personalul muncitor care are o vechime în munca de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile, are dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă la împlinirea vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile".
Alineatul 2 al aceluiași text de lege prevede posibilitatea pensionării la cerere la vârste reduse cu doi ani, dar tot cu îndeplinirea condiției de vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile.
Conform articolului de mai sus invocat rezultă că vechimea completă necesară pensionării pentru muncă depusă și limită de vârstă reglementată de Legea nr. 3/1977 este de 30 și respectiv 25 de ani. Doar această vechime poate constitui echivalentul stagiului complet de cotizare în funcție de care urmează a se recalcula pensia în accepțiunea Legii nr.19/2000.
Drept dovada stă și faptul că persoanele care nu îndeplineau aceste plafoane de vechime urmau a primi o pensie diminuată în temeiul art. 13 din lege.
În cuprinsul art.14 din Legea nr. 3/1977, cel pe care tribunalul a înțeles să își întemeieze hotărârea, se folosește însă o altă noțiune, diferită de cea de vechime în muncă, respectiv "perioadă lucrată efectiv" în grupa I sau II de muncă, diferita de termenul vechime în muncă, respectiv stagiu de cotizare, la care fac referire art. 2 alin. 3 din R HG nr.1550/2004 și art. 160 din Legea nr. 19/2000.
Se poate observa că doar prin adăugarea sporului de 6 luni pentru fiecare an din cei 20 de ani efectiv lucrați în grupa I se atinge vechimea completa de 30 de ani care permite îndeplinirea primei condiții prevăzută de art. 8 din lege, cea de a realiza "vechimea în muncă de minim 30 de ani".
Față de cele arătate mai sus, recurenta consideră că noțiunea de vechime completă în muncă și implicit cea de stagiu de complet cotizare în sensul Legii nr. 3/1977 nu-și găsește reglementarea decât în art. 8, nu și în art.14, așa cum greșit a apreciat instanța de fond.
În concluzie, recurenta solicită având în vedere susținerile de mai sus admiterea recursul așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile nr. 2786 din 17.11.2008 a Tribunalului Teleorman iar pe fond respingerea contestația ca fiind neîntemeiată.
Intimatul nu a formulat intampinare si in recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
In ceea ce priveste critica formulata de recurenta impotriva modului de solutionare a exceptiei prescriptiei extinctive(tardivitatii), Curtea nu poate retine sustinerile acesteia, solutia pronuntata de instanta de fond pe exceptie fiind temeinica si legala.
Astfel, intimatul-reclamant nu a sesizat instanta de fond cu o contestatie impotriva deciziei de pensionare mentionate, ci a formulat o cerere avand ca obiect obligarea recurentei-parate sa emita o decizie de recalculare a pensiei pentru limita de varsta in care la stabilirea punctajului mediu anual sa fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Cererea reclamantului a fost formulata in urma faptului ca acesta nu a primit nici un raspuns la cererea de reclaculare adresata Casei Judetene de Pensii si inregistrata sub nr.5151/09.04.2008.
In fapt, decizia de pensionare la care se refera recurenta a fost emisa la data de 31.08.2005, fara ca la acea data sa fi existat o cerere de recalculare in functie de stagiu redus de cotizare, astfel incat nu se poate prezuma ca prin respectiva decizie s-a raspuns in mod negativ cererii reclamantului. In aceste conditii, nu se poate retine ca singura modalitate prin care acesta ar putea sa critice elementele care au stat la baza stabilirii drepturilor de pensie ar fi contestatia impotriva deciziei de pensionare, care nu a avut in vedere cererea de recalculare, depusa ulterior la Casa de Pensii, ci o actiune in obligatie de a face, fata de lipsa unui raspuns la cererea de recalculare.
In aceste conditii, retinend corect obiectul actiunii introductive de instanta, Tribunalul a respins exceptia tardivitatii.
In ceea ce priveste criticile aduse fondului, Curtea retine netemeinicia acestora, fata de urmatoarele considerente:
Prin decizia nr.10667/08.03.1994 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, s-a dispus pensionarea intimatului contestator, în baza Legii nr.3/1977.
Potrivit mențiunilor cuprinse în carnetul de muncă al intimatului și în decizia mentionata, intimatul-contestator a realizat o vechime efectivă în grupa I de muncă de 34 ani, 7 luni.
Recalcularea pensiei conform nr.OUG 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG 1550/2004 care, în art. 1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat devechimea integralăîn muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare.
Instanța de fond a apreciat in mod corect că art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă si de 25 ani în grupa II de munca, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.
Prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut in vedere pentru a verifica daca parata a aplicat in mod corect dispozitiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Potrivit art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004 privind efectuarea operatiunilor de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, "pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
Legea nr. 3/1977 nu cuprindea notiunea de "stagiu complet de cotizare", care a fost introdusa abia incepand cu Legea nr. 19/2000.
In art. 41 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 se prevede ca "stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia,pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.3."
Art. 8 din Legea nr. 3/1977 prevedea ca "personalul muncitor care are o vechime in munca de minimum 30 ani barbatii si 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de virsta, la implinirea virstei de 62 ani barbatii si 57 ani femeile."
Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca notiunea de "stagiu complet de cotizare" prevazuta de Legea nr. 19/2000 corespunde notiunii de "vechime in munca" prevazuta de Legea nr. 3/1977.
Odata retinut acest aspect, se observa ca art. 8 din Legea nr. 3/1977 reprezenta norma generala in materie de vechime in munca necesara pentru deschiderea dreptului la pensie, dispozitii speciale fiind prevazute pentru cei care isi desfasurau activitatea in grupe superioare de munca.
Astfel, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, "persoanelor care au lucrat efectiv cel putin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se incadreaza in grupa I de munca, sau cel putin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe cite:
a) un an si sase luni pentru grupa I de munca;
b) un an si trei luni pentru grupa II de munca.
(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat in grupele I si II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la implinirea virstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, barbatii;
b) 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de alin. (1) sint pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atit barbatii cit si femeile din grupa I de munca, si la 55 ani barbatii sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca."
Desi, aparent, textul este concentrat pe aspectele privitoare la reducerea varstei standard de pensionare, nu se poate face abstractie de faptul ca, in mod real, dupa 20 de ani de activitate in grupa I de munca sau 25 ani în grupa II de munca asiguratii se puteau inscrie la pensie pentru limita de varsta, daca indeplineau si conditia privitoare la varsta redusa. Prin urmare, aceasta era vechimea in munca ceruta de lege pentru a putea solicita pensie pentru limita de varsta, ceea ce inseamna ca acesta era stagiul complet de cotizare, dupa terminologia folosita de Legea nr. 19/2000.
In speta de fata, intimatul-reclamant a desfasurat timp de peste 34 ani activitati incadrate in grupa. Din cuprinsul deciziei initiale de stabilire a pensiei pentru limita de varsta rezulta ca reclamantul a lucrat in locuri de munca ce se incadreaza in grupa I de munca 34 ani, 7 luni si 0 zile.
Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, a statuat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, Curtea constată că, în cazul contestatorului, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel cum s-a reținut în sentința recurată, fiind astfel nefondată critica recurentei sub acest aspect.
Pentru considerentele arătate, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, constatand culpa procesuala a recurentei, Curtea o va obliga să plătească intimatului-reclamant suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, conform chitantei depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T împotriva sentinței civile nr.2786 din data de 17.11.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu recurentul-intimat .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./30.04.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy
