Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 26/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 26/R-CA
Ședința publică din 27 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
Judecător: - - -
Judecător: - ---
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în municipiul Rm.V,--159, județul V, împotriva sentinței civile nr.938 din 12 noiembrie 2007,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-contestator asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.68 din 27 februarie 2008, emisă de Cabinet individual-Baroul V, lipsă fiind recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul intimatului-pârât solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Vâlcea ca legală și temeinică.
Arată că la dosarul cauzei a fost depusă adeverința nr.507, ce nu a fost contestată de recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii V, din care reiese faptul că intimatul-pârât a virat toate contribuțiile sociale ceea ce implică existența unui contract de muncă.
De asemenea, precizează că Tribunalul Vâlcea în mod corect a reținut valabilitatea perioadelor a căror introducere intimatul-contestator a solicitat-o și a dispus recurentei-intimate să le ia în calcul la stabilirea pensiei.
Solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată, pe care le dovedește cu chitanța onorariu avocat depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 15.05.2007 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-, contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei nr. 38826/2.04.2007 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii V, solicitându-se ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se anuleze decizia, iar intimata să fie obligată să emită o decizie de pensie de invaliditate pe numele contestatorului.
În motivarea contestației s-a susținut de către contestator că a fost pensionat medical și că, ulterior, intimata a apreciat că nu poate fi luată în calculul pensiei de invaliditate perioada 15.08.1975 - 1.04.1991, deoarece, nu ar fi fost prezentată o adeverință din care să rezulte desfășurarea activității în acest interval de timp.
Contestatorul a susținut că intimata nu a ținut seama de adeverința nr. 507/15.10.1991 din care rezultă că a lucrat în funcția de îngrijitor ovine de la data de 15 august 1975 până la data de 1.04.1991, perioadă care, de altfel, a fost operată și în carnetul de muncă al acestuia, pentru întreg intervalul de timp menționat, reținându-i-se și virându-i-se contribuțiile de asigurări sociale aferente.
Intimata a formulat întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art. 115 Cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată și a invocat următoarele apărări:
Prin decizia nr. 38826/2.04.2007 s-a respins cererea cu același număr formulată de contestator privind calcularea drepturilor de pensie de invaliditate, respingerea bazându-se pe faptul că solicitantul nu a realizat un stagiu de cotizare minim în raport cu vârsta sa, la data ivirii invalidității, astfel cum prevăd dispozițiile art. 57 alin.1 din Legea nr. 19/2000, respectiv, un stagiu de cotizare de minim 11 ani.
Intimata a susținut că stagiul de cotizare realizat de contestator este de doar 4 ani, o lună și 14 zile, iar perioada 15.08.1975 - 1.04.1991 cât acesta a lucrat la CAP, nu a putut fi avută în vedere, întrucât înscrierea acesteia în carnetul de muncă nu a fost efectuată la momentul începerii raporturilor de muncă, ci, ulterior, în baza unei adeverințe.
S-a susținut că, deși carnetul de muncă al contestatorului era emis din anul 1972, înregistrările perioadei 1975-1971 nu au fost operate la timpul lor în carnetul de muncă, s-a apelat la emiterea unei adeverințe în anul 1991, adeverință pe care intimata nu a putut să o consulte.
Totodată, s-a susținut că în carnetul de muncă al contestatorului nu se menționează numărul contractului de muncă în baza căruia acesta a desfășurat activitate.
Prin aceeași întâmpinare s-a invocat faptul că persoanele care au lucrat în fostele cooperative agricole de producție trebuie să dovedească împrejurarea că au avut contract de muncă și au contribuit la bugetul asigurărilor sociale, că postul a fost prins în statul de funcții vizat de direcția agricolă județeană, pentru a se deosebi de membrii cooperatori care au avut un regim juridic diferit.
Intimata a susținut că necesitatea acestor relații rezultă din prevederile art. 160 din Legea nr. 19/2000.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
La dosar au fost depuse copii de pe următoarele înscrisuri: adeverința nr. 507/15.10.1991, eliberată de CAP, decizia nr.38826/2.04.2007 emisă de intimată, buletinul de calcul nr.38826/15.11.2006, date privitoare la activitatea în muncă a contestatorului, adresa nr. 38826/1.03.2007, toate emise de intimată, cererea formulată de contestator și înregistrată la intimată sub nr.38826/15.11.2006, carnetul de muncă al contestatorului, extras din livretul militar al contestatorului, adeverința nr. 4023/26.09.2007 emisă de Primăria comunei, județul
La dosar au fost depuse și adresa nr.3975/30.07.2007 a Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală O, adresa nr.3218/11.09.2007 a Primăriei comunei, județul O, adresa nr.4256/9.10.2007 a primăriei comunei, județul
Prin sentința civilă nr.938/12.11.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost dmisă contestația formulată de contestatorul, împotriva deciziei nr. 38826/02.04.2007 emisă de intimata CASA Județeană de Pensii V, anulată decizia nr. 38826/2.04.2007 emisă de intimată.
A fost obligată intimata să emită o decizie de pensie de invaliditate pe numele contestatorului prin luarea în calculul cuantumului pensiei a stagiului de cotizare realizat în perioadele 15.08.1975 - 1.01.1991, 1.12.1971-8.03.1972, 1.11.1991 - 1.05.1992, 1.09.1992 - 1.01.1993, 17.06.1997 - 1.01.1998 și să achite contestatorului suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept.
Prin decizia nr. 38826/2.04.2007 emisă de intimată a fost respinsă cererea privind acordarea pensiei de invaliditate formulată de contestatorul, cu motivarea că acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute prin dispozițiile art. 57 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000, deoarece, nu a realizat cel puțin J din stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta avută la data ivirii invalidității, perioada 15.08.1975 - 1.04.1991 lucrată ca în grijitor ovine la CAP, județul O nefiind luată în calcul, deoarece, s-a pretins că nu a fost prezentată o adeverință din care să rezulte că a lucrat cu contract de muncă și că s-a virat contribuția de asigurări sociale, iar postul a fost prins în statul de funcții și aprobat de (potrivit mențiunilor făcute în înscrisul depus la fila 4 dosarului).
Potrivit dispozițiilor art. 57 alin.1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, asigurații care și-au pierdut capacitatea de muncă datorită unei boli obișnuite sau unor accidente care nu au legătură cu munca, beneficiază de pensie de invaliditate, dacă îndeplinesc stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform tabelului nr. 3.
Potrivit dispozițiilor art. 57 alin.2 din aceeași lege, beneficiază de pensie de invaliditate și asigurații care, până la data ivirii invalidității, au realizat cel puțin J din stagiul de cotizare necesar, prevăzut în tabelul nr. 3.
Contestatorul este născut la data de 24.03.1953, având vârsta de 54 ani.
Potrivit condițiilor impuse de dispozițiile art. 57 alin.1 din Legea nr. 19/2000, pentru asiguratul care, în momentul ivirii invalidității, avea vârsta cuprinsă între 49 și 55 ani, stagiul de cotizare necesar pentru a beneficia de pensie de invaliditate este de 22 ani.
Dispozițiile alin.2 al aceluiași articol prevăd că, dacă la ivirea invalidității, asiguratul a realizat cel puțin J din stagiul de cotizare de 22 ani, beneficiază, de asemenea, de pensie de invaliditate.
Astfel fiind, tribunalul a reținut că îi erau necesari contestatorului cel puțin 11 ani de stagiu de cotizare la data ivirii invalidității pentru a putea beneficia de pensie de invaliditate.
Susținerea intimatei, în sensul că perioada 15.08.1975 - 1.04.1991 nu-i poate fi luată contestatorului în calculul stagiului de cotizare nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din adeverința nr. 507/15.10.1991 eliberată de CAP, jud. O, adeverință care a fost depusă și la intimată, în perioada 15 august 1975 - 1 aprilie 1991, contestatorul a fost angajat, în condițiile Codului muncii, ca îngrijitor ovine la CAP, unitate care a reținut și virat atât impozitul, cât și toate contribuțiile de asigurări sociale, precum și alte obligații față de bugetul asigurărilor de stat și cel al asigurărilor sociale datorate pentru contestator. Din același înscris (depus la fila 3 dosarului) rezultă că au fost virate de către angajator pentru contestator inclusiv contribuția de 2% și cea pentru pensia suplimentară de 3%.
În același înscris au fost menționate și veniturile de care a beneficiat contestatorul pentru fiecare din anii cuprinși în perioada 15 august 1975 - 1 aprilie 1991.
Aceeași perioadă care rezultă din adeverința menționată a fost înscrisă și în carnetul de muncă al contestatorului.
În condițiile în care mențiunile din carnetul de muncă au fost făcute de către angajator, contestatorul nefiind răspunzător în nici un mod de felul în care au fost înscrise datele în carnetul lui de muncă, nu-i poate fi refuzat beneficiul unei perioade în care, în mod indubitabil a desfășurat activitate în temeiul unui contract individual de muncă (în adeverința nr. 507/15.10.1991, făcându-se mențiunea expresă cu privire la angajarea contestatorului în condițiile Codului muncii și nu în condițiile statutului membrilor cooperatori), cu atât mai mult cu cât pentru toată perioada respectivă s-au virat de către angajator toate contribuțiile de asigurări sociale datorate, inclusiv cele privind pensia suplimentară de 3%, ceea ce presupune existența unui contract de muncă.
Înscrierea în carnetul de muncă al contestatorului a perioadei în litigiu s-a făcut în anul 1991, iar faptul că i se emisese carnet de muncă încă din anul 1971 nu are nici un fel de relevanță în cauză, câtă vreme dispozițiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, permit înscrieri ulterioare și eventuale rectificări făcute de către angajator oricând acest lucru se impune.
De altfel, înscrierile din carnetul de muncă al contestatorului nu se opresc la perioada 15 august 1975 - 1 aprilie 1991, ci ele au continuitate și cu privire la alte perioade de desfășurare a activității în muncă a contestatorului, inclusiv până în anul 1999.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că și perioada în litigiu, respectiv 15 august 1975 - 1 aprilie 1991 reprezintă perioadă de stagiu de cotizare legal îndeplinită de către contestator, situație în care urmează ca intimata să fie obligată să valorifice și această perioadă cu privire la drepturile de asigurări sociale ale contestatorului.
Verificând mențiunile cuprinse în carnetul de muncă al contestatorului, tribunalul a reținut că acesta a realizat stagiu de cotizare în perioadele 15.08.1975 - 1.01.1991, 1.12.1971-8.03.1972, 1.11.1991 - 1.05.1992, 1.09.1992 - 1.01.1993, 17.06.1997 - 1.01.1998, iar față de dispozițiile art. 57 alin.1 și 2 din Legea nr. 19/2000, contestatorul este îndreptățit să beneficieze de pensie de invaliditate realizând stagiul de cotizare prevăzut de lege.
Astfel fiind, a admis contestația și a fost anulată decizia nr. 38826/2.04.2007 emisă de intimată.
Drept consecință, intimata a fost obligată să emită o decizie de pensie de invaliditate pe numele contestatorului prin luarea în calculul cuantumului pensiei a stagiului de cotizare realizat în perioadele 15.08.1975 - 1.01.1991, 1.12.1971-8.03.1972, 1.11.1991 - 1.05.1992, 1.09.1992 - 1.01.1993, 17.06.1997 - 1.01.1998.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată intimata să achite contestatorului suma de 300 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, Casa de Pensii V, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând dispozițiile art.304, pct.9 Cod proc.civilă.
În motivarea recursului se susține că sentința de la fond este vădit netemeinică și nelegală, deoarece nu a analizat toate înscrisurile, ci numai carnetul de muncă al contestatorului.
Astfel, nu a fost analizată adresa nr.4023/26.09.2007 emisă de Comuna, jud. O, din care rezultă că intimatul-contestator nu a lucrat în fostul CAP, decât în lunile decembrie 1986 și ianuarie - mai și septembrie 1987, având un venit minim garantat, neavând, astfel, calitatea de salariat. Se menționează că perioada amintită anterior nu constituie vechime în muncă, potrivit legislației, în vigoare la acea dată, deoarece nu se încheia un contract de muncă și nu se contribuia la bugetul asigurărilor sociale.
Se susține că este importantă stabilirea existenței contractului de muncă și a perioadei care constituie vechime în muncă, contribuindu-se la bugetul de stat.
De asemenea este esențial a se stabili dacă intimatul a fost membru cooperator, aplicându-se dispozițiile art.162 din Legea nr.19/2000, coroborat cu art.37 și art.76-80 din aceeași lege.
O altă critică susține că nu s-a făcut o comparație a conținutului carnetului de muncă și conținutul adeverinței nr.4023/2007.
Se susține că în considerentele sentinței recurate nu este menționat contractul de muncă al intimatului, pentru a se stabili dacă a contribuit la bugetul asigurărilor sociale.
Din adeverința amintită rezultă că intimatul a lucrat doar în anul 1986 și 1987, cu venit minim garantat.
Se menționează că instanța de fond nu a cercetat natura juridică a muncii prestate de contestator și dacă a avut contract de muncă.
De asemenea, nu s-a avut în vedere înscrierea incompletă din carnetul de muncă, prin lipsa menționării numărului contractului de muncă, încălcându-se prevederile decretului nr.92/1976, care menționează obligativitatea trecerii numărului contractului de muncă.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod proc.civilă și pentru următoarele considerente.
Dispozițiile art.57, alin.1 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale prevăd că asigurații care și-au pierdut capacitatea de muncă datorită unor boli obișnuite sau unor accidente care nu au legătură cu munca, beneficiază de pensie de invaliditate, dacă îndeplinesc stagiul de cotizare necesar, în raport cu vârsta, conform tabelului nr.3.
Potrivit dispozițiilor art.57, alin.2 din aceeași lege, beneficiază de pensie de invaliditate și asigurații care, până la data ivirii invalidității au realizat cel puțin J din stagiul de cotizare necesar, prevăzut în tabelul nr.3.
Contestatorul, la data emiterii deciziei nr.38826/2.04.2007, avea 54 ani, fiind născut în 24.03.1953, iar potrivit dispozițiilor art.57, alin.1 din Legea nr.19/2000, stagiul de cotizare necesar pentru a beneficia de pensie de invaliditate este de 22 de ani, pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 49 și 55 ani.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.57, alin.2 din legea menționată rezultă că erau necesari cel puțin 11 ani de stagiu de cotizare pentru ca intimatul contestator să beneficieze de pensie de invaliditate.
Prin decizia contestată, intimata a respins cererea privind acordarea pensiei de invaliditate formulată de contestator, motivându-se că acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.57, alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000, nerealizând cel puțin J din stagiul de cotizare necesar, în raport cu vârsta avută la data ivirii invalidității, precizându-se că, perioada 15.08.1975 - 1.04.1991, nu a fost luată în calcul, lipsind o adeverință din care să rezulte că a lucrat cu contract de muncă și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Cât privește perioada amintită, din adeverința nr.507/15.10.1991 eliberată de, jud. O, rezultă că în perioada amintită anterior, contestatorul a fost angajat, potrivit dispozițiilor din Codul muncii, ca îngrijitor ovine, la., unitate care a reținut și virat impozitul, contribuțiile de asigurări sociale, precum și alte obligații față de bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale, fiind, de asemenea virate inclusiv contribuția de 2% și 3% pentru pensia suplimentară.
Se precizează, în același timp și veniturile salariale de care a beneficiat contestatorul, menționându-se că angajarea acestuia s-a făcut având în vedere prevederile Codului muncii, ci nu ale statutului membrilor cooperatori.
Această perioadă a fost înscrisă și în carnetul de muncă al contestatorului, nefiind contestate, nici adeverința și nici cartea de muncă.
De reținut faptul că prin adresa nr.3218/11.09.2007, emisă de Primăria Comunei, jud. O se face mențiunea că o parte din arhiva fostului a fost preluată de către această instituție, iar o parte a fost distrusă, încât Primăria nu a fost în măsură să furnizeze relații legate de întreaga perioadă, 15.08.1975 - 1.04.1991 lucrată la., relații complete găsindu-se în adeverința nr.507/15.10.1991, amintită anterior și în carnetul de muncă.
Drept urmare, în mod temeinic și legal, instanța de fond a reținut că și perioada 15.08.1975 - 1 aprilie 1991 reprezintă perioada de stagiu de cotizare legal îndeplinită de constatator, acesta din urmă realizând cel puțin 11 ani de stagiu de cotizare, potrivit art.57 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 și fiind îndreptățit la pensie de invaliditate.
Drept urmare, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.304, pct.9 Cod proc.civilă, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică, fără încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv art.57, alin.2 din Legea nr.19/2000, dispoziții legale invocate în decizia contestată și nici art.37, privind stagiul de cotizare, art.76-89 Codul muncii, privind calculul pensiilor și art.162 din Legea nr.19/2000, referitoare la vechimea în muncă și determinarea punctajului.
De altfel, în recurs se invocă un alt temei juridic și alte dispoziții legale, decât cele invocate prin decizia contestată și prin întâmpinarea de la fond (fila 10) și notele scrise (fila 45), motiv pentru care instanța a analizat dispozițiile art.57 alin.1 și 2 din Legea nr.12/2000, invocată de intimată ca temei legal.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat.
În baza art.274 Cod proc.civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în municipiul Rm.V,--159, județul V, împotriva sentinței civile nr.938 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind contestatorul, domiciliat în, sat, jud.
Obligă recurenta-intimata Casa Județeană de Pensii V la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei, către intimatul-contestator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
/Ex.2/19.03.2008.
Jud.fond:;;
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Nicoleta Simona Păștin
