Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 270/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 270/R/2010
Ședința publică din 03 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 2421 din 14 septembrie 2009, pronunțate în dosarul civil nr-, al Tribunalului Cluj, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de 01 februarie 2010, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
La data de 14.09.2009, prin sentința civilă nr. 2421/2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată si precizată de reclamantul, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C și, în consecință, pârâta a fost obligată să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă pentru reclamant, cu luarea în calcul a perioadei 15.10.1971-01.04.1992, cât ar fi lucrat în grupa a II-a de muncă, conform Adeverinței nr. 3675/19.02.2009 emisă de Universitatea de Medicină și farmacie " "
Pârâta a fost obligată să ia în calcul la calculul punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei a tuturor sporurilor și veniturilor suplimentare menționate în Adeverința nr. 14151/21.11.2008 emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență
Pentru a pronunța soluția menționată, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. -/30.10.2008, reclamantului nu i s-a luat în calcul perioada lucrată în grupa a II-a de muncă, respectiv perioada cât a realizat venituri suplimentare, ambele menționate în adeverințele emise de C-N, respectiv Spitalul Clinic de Urgență.
Potrivit art.87 din Legea nr.19/2000 republicată, decizia emisă în condițiile art. 86 alin.1 poate fi contestată la instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratul în termen de 45 de zile de la comunicare.
Conform Decretului Lege nr.68/1990 și a nr.HG1223/1990, locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate, de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția, rezultatul acestei activități fiind concretizat în Ordinul nr.50/1990.
Punctul 6 din acest ordin prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a sau a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate.
Din copia actelor depuse la dosarul cauzei, respectiv carnetul de muncă poziția 99 și din Adeverința nr.3675/19.02.2009, emisă de C-N, a rezultat că reclamantul a făcut dovada că în perioada 15.10.1971-01.04.1992 a lucrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100% din timp lucrat.
Așa fiind, prima instanță a considerat că pârâta, în mod nejustificat, refuză recunoașterea acestei perioade ca fiind nelucrată în grupa I-a de muncă, în pofida faptului că niciun act normativ nu impune prezentarea altor dovezi.
Mai mult, pârâta depășindu-și atribuțiile, a refuzat recunoașterea pentru contestator a duratei de vechime în muncă corespunzătoare grupei a II-a de muncă, adăugând la prevederile legale poziția sa, deși acestea nu îi dau acest drept.
Apoi nu trebuie trecut cu vederea faptul că, urmare a încadrării reclamantului în grupa a II-a de muncă pentru perioada specificată, pârâta a încasat contribuția de asigurări sociale aferente acestei grupe, situație în care nici un raționament nu poate justifica împotrivirea acesteia. De altfel, în întâmpinarea depusă, pârâta nu face nici o referire la plata sau neplata contribuțiilor privindu-l pe reclamant.
Reclamantul a mai depus la dosarul cauzei Adeverința nr.14151/21.11.2008, eliberată de către Spitalul Clinic Județean de Urgență C, din care rezultă că acesta a beneficiat de venituri suplimentare reprezentând acord global, compensații, prime, indemnizații de conducere si alte sporuri. Conform reglementărilor în materie, calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurați prevăzuți la art.5 alin. l, pct. I, II și V din Legea nr. 19/2000 republicată, și de către angajatorii acestora, se face lunar de către aceștia din urmă. Baza lunară de calcul a contribuției individuală de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie după caz, salariile brute individuale realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. pct. I, au veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prev. la art. 5 alin. I pct. II și S-au luat, așadar, în calcul sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază sau sumele fixe indiferent dacă au caracter permanent sau nu. sunt înscrise în carnetul de muncă iar în situația în care acest lucru nu s-a întâmplat ele pot fi dovedite cu adeverințe. Dacă nu se pot dovedi cu înscrisuri la stabilirea drepturilor se va lua în calcul salariul minim pe economie. La fel pot fi dovedite și sporurile cu caracter permanent ca și majorările de salarii.
Au fost luate în considerare indemnizațiile care, potrivit legislației anterioare datei de 04.2001, au făcut parte din baza de calcul al pensiilor si care au fost utilizate la determinarea punctajului mediu anual, potrivit art. 4 pct.2 si 3 din nr.OUG 4/2005. Prevederi asemănătoare sunt cuprinse și în Ordinul nr. 680/01.08.2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, punctul 7, care modifică punctul 19 de la secțiunea I "Dispoziții generale".
Față de cele ce preced, instanța, în temeiul art. 50 alin.1 și următoarele din Legea nr.19/2000 republicată, a admis acțiunea formulată de către reclamant și a obligat pârâta să emită o decizie de pensionare cu recalcularea pensiei cu luarea în calcul a grupei a II-a de muncă în perioada 15.10.1971-01.04.1992, conform Adeverinței nr. 3675/19.02.2009 și a înscrierilor în carnetul de muncă poziția 99.
Pârâta a fost obligată să ia în calcul toate sporurile si indemnizațiile menționate în Adeverința nr. 14151/21.11.2008, emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând admiterea recursului cu modificarea sentinței pronunțate, în sensul respingerii acțiunii.
Recurenta învederează că, calculul pensiei s-a făcut corect, în conformitate cu înscrierile din adeverința privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și a punctajului mediu, în vederea stabilirii pensiei, depusă de angajator. Consideră că sporurile solicitate de către intimat nu au un caracter permanent, astfel că acestea nu pot fi avute în vedere la stabilirea punctajului mediu anual și implicit a pensiei.
Susține, de asemenea, faptul că Decretul Lege nr. 68/1990 nu permite încadrarea în grupa de muncă a "profesiilor respective", pentru intervalul 15.10.1971 - 01.04.1992, respectiv nu sunt specificate atribuțiile de serviciu pentru justificarea acordării procentului de 100%.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată (8).
Acesta arată că potrivit dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, activitatea pe care a desfășurat-o se regăsește în anexa nr. 2, astfel că recurenta dă dovadă de rea credință, refuzul acesteia de a-i recunoaște grupa de muncă fiind unul nejustificat. În ceea ce privește sporurile solicitate, subliniază că acestea fac parte din venitul brut realizat, respectiv faptul că pentru acestea s-a achitat contribuția la asigurări sociale.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul nu este fondat.
Așa cum rezultă din dosarul de fond, reclamantului i s-a recalculat pensia în temeiul nr.OUG 4/2005, conform deciziei nr. - din 30.10.2008 (fila 4 dosar fond), fără a i se lua în considerare veniturile suplimentare pe care acesta le-a realizat pe durata desfășurării activității în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență
Pornind de la adeverința nr. 14151/21.11.2008 emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență C, Curtea notează că reclamantul a beneficiat de venituri suplimentare reprezentând spor pentru munca prestată în timpul nopții, spor conducere cu integrare clinică, spor prevenție, spor periclitare conform Legii nr. 3/1950, Decretul nr. 3/1950, 914/1968, Legea nr. 57/1974, iar pentru sumele respective s-au reținut și virat contribuțiile de asigurări sociale, inclusiv contribuția la pensia suplimentară.
Această adeverință a fost depusă la Casa Județeană de Pensii C spre a fi luate în considerare la pensia recalculată, conform art.7 alin.3 din nr.OUG 4/2005.
La data de 30.01.2009, Casa Județeană de Pensii Cae mis sub nr. -, o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă, reținându-se că reclamantul a realizat un stagiu de cotizare de 47 ani, 0 luni, 0 zile, din care în condiții normale 41 ani, 7 luni și 16 zile. Curtea constată, așa cum a reținut de altfel și prima instanță, că, contestația este întemeiată, iar recursul, prin care s-a solicitat respingerea ei, este nefondat.
Potrivit prevederilor art.78 alin.4 din Legea nr.19/2000 modificată, punctajul asiguratului se calculează la nivelul salariilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Prin Ordinul nr.680/1 august 2007, înțelesul sintagmei "venit brut realizat lunar" a fost modificat, cuprinzând toate veniturile de care persoana asigurată beneficiază, fără a se pretinde caracterul de permanență a venitului respectiv, în sensul nr.OUG 4/2005.
Raportat la Ordinul menționat, Curtea apreciază că reclamanta este îndreptățită să-i fie stabilit - din nou - punctajul mediu anual și implicit cuantumul pensiei, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor dovedite prin adeverința emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență C, care intră în baza de calcul a contribuției la asigurările sociale.
Criticile recurentei pârâte vizează și acordarea grupei de muncă, critici care însă nu pot fi primite, fiind total nefondate.
Astfel, potrivit art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990: "Personalul de la locurile de munca și activitățile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute sa fie încadrate în grupele I sau II de munca beneficiază de acest drept pe întreaga perioada cât au lucrat la locurile de munca și activitățile respective. Locurile de munca și activitățile care se încadrează în grupele I și II de munca, potrivit prevederilor prezentului articol, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii și Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția, în termen de 30 de zile de la data emiterii prezentului decret-lege".
În conformitate cu art. 6 din Ordinul nr. 50/1990: "Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)".
Reclamantul a făcut dovada cu adeverința nr. 3675/19.02.2009 emisă de Universitatea de Medicină și Farmacie că a lucrat în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, timp de 20 ani, 4 luni și 15 zile ( 42 dosar fond). Mențiunile din adeverință se coroborează cu cele din carnetul de muncă, poziția 99 care atestă, raportat la dispozițiile art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990, aceeași perioadă lucrată în grupa a II a de muncă ( 9 dosar de fond).
Întrucât competența nominalizării persoanelor privind încadrarea în grupa I de muncă aparținea conducerii unităților angajatoare împreună cu sindicatele libere, conform textului legal mai sus citat, pârâta avea obligația să aibă în vedere că datele dovedite prin adeverința depusă de reclamant și înscrierile în carnetul de muncă, constituie elemente pentru stabilirea vechimii în muncă, respectiv a stagiului de cotizare realizat în grupa a II a de muncă.
Se constată, în concluzie, că motivele de nelegalitate și de netemeinicie invocate de pârâtă în recurs sunt nefondate, astfel că în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1. proc. civ. Curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 2421 din 14.09.2009 a Tribunalului Cluj pronunțate în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 03 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.DG/dact.MM
4ex./04.02.2010
Jud.fond: /
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
