Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 28/
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii H, cu sediul în M C,-, împotriva sentinței civile nr. 1974 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentanta pârâtei recurente Casa Județeană de Pensii H, consilier juridic și mandatarul reclamantului intimat, numitul. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru, iar reclamantul intimat a depus întâmpinare.
Se comunică reprezentantei pârâtei recurente un exemplar din întâmpinare.
Reprezentanta pârâtei recurente depune împuternicire avocațială, declarând că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și nu are cereri de formulat.
Mandatarul reclamantului intimat prezintă spre vedere legitimația de serviciu, care atestă faptul că are studii juridice, declarând, de asemenea, că nu are cereri de formulat.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului declarat de Casa Județeană de Pensii H și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul reclamantului intimat susține întâmpinarea depusă la dosar, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1974/21 octombrie 2009, Tribunalul Harghitaa admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii H și, drept consecință:
- a anulat Decizia nr. 1134 din 22.06.2009, emisă de către pârâtă;
- a obligat pârâta să procedeze la admiterea cererii de pensionare a reclamantului, în sensul stabilirii și acordării pe seama acestuia a pensiei pentru limită de vârstă, începând cu data de 22.02.2009;
- a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut că respingerea de către pârâtă - prin decizia nr. 1134/22.06.2009 - a cererii de pensionare a reclamantului, pentru limită de vârstă, pe motiv că nu sunt îndeplinite prevederile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, este nelegală, întrucât nevirarea de către angajator a contribuțiilor datorate la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru lunile aprilie, mai și iunie 2001 nu poate fi imputabilă reclamantului, în contextul în care, potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, casele teritoriale de pensii au obligația de a proceda la aplicarea măsurilor de executare silită, în vederea recuperării de la angajator a debitelor reprezentând contribuțiile datorate bugetului asigurărilor sociale de stat.
Soluția anterior menționată a fost atacată cu recurs de către pârâta Casa Județeană de Pensii H, susținându-se că aspectul referitor la activitatea de executare silită pentru recuperarea debitelor nu are importanță în prezenta cauză, o atare atribuție revenind Ministerului Finanțelor Publice, conform prevederilor art. 27 din nr.OG 86/2003, iar motivul pentru care art. 30 alin.2 din Legea nr. 19/2000 a rămas în vigoare a fost ca să existe temei legal pentru activitatea de executare silită întreprinsă de casele de pensii împotriva asiguraților debitori, care sunt obligați la contribuția către bugetul asigurărilor sociale de stat prin efectul prevederilor art.5 pct. IV din Legea nr. 19/2000 și nicidecum pentru recuperarea debitelor provenite din neachitarea acelorași contribuții de către angajatori.
S-a mai arătat că, întrucât pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă conform prevederilor art.43 alin.1 din Legea nr. 19/2000, asiguratul trebuie să aibă, pe lângă vârsta cerută de lege, și un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani, cererea reclamantului a fost în mod corect respinsă, acesta realizând doar un stagiu de cotizare de 19 ani, 10 luni și 29 de zile.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul a solicitat respingerea recursului, susținând legalitatea soluției criticate.
Examinând calea de atac dedusă judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 43 alin.1 din Legea nr. 19/2000, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.
La data depunerii cererii de pensionare, reclamantul avea vârsta de 53 de ani, iar din cuprinsul carnetului de muncă rezultă că în perioada 01.02.1989 - 17.06.2006 și-a desfășurat activitatea în subteran, la fosta Întreprindere Minieră, devenită "" D - Filiala, după care a beneficiat de prevederile art. 2 alin.1 pct. b) din nr.OUG 83/2003 până la data de 01.03.2009, această ultimă perioadă constituind, de asemenea - potrivit actului normativ menționat - stagiu realizat în condiții speciale.
Prin urmare, Curtea constată că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 43 alin.1, raportat la art. 20 alin.1 lit. a) din Legea nr. 19/2000, putând, astfel, beneficia de pensie pentru limită de vârstă, după cum în mod corect a decis și prima instanță.
Aspectele invocate în apărare de către pârâtă nu sunt de natură a constitui un impediment legal pentru valorificarea de către reclamant a acestui drept, în contextul în care culpa neachitării contribuției de asigurări sociale pentru perioada aprilie - iunie 2001 nu îi aparține acestuia, ci angajatorului care, deși a reținut respectivele sume din drepturile salariale cuvenite, nu le-a virat la bugetul asigurărilor sociale de stat, încălcând, astfel, prevederile art. 22 alin.1 din Legea nr. 19/2000.
De asemenea, nu poate fi primită nici critica vizând reținerea de către prima instanță a culpei casei teritoriale de pensii, prin raportare la dispozițiile art. 30 alin.2 din aceeași lege, dispoziții care stabilesc în sarcina acesteia obligația ca, în cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, să procedeze la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite cu acest titlu.
Sub același aspect, este lipsită de relevanță invocarea de către pârâta - recurentă a prevederilor art. 27 din nr.OG 86/2003, deoarece în speță este vorba de contribuții neachitate în perioada aprilie - iunie 2001, iar actul normativ menționat instituie obligații de colectare în sarcina Ministerului Finanțelor Publice începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru considerentele expuse, neidentificând în cauză motive de nelegalitate care să afecteze soluția primei instanțe, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Casa Județeană de Pensii H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.1974 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 19 ianuarie 2010, în ședință publică.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./16.02.2010
Jud.fond.;
Asist. jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
