Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 283/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 283/AS
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. B, etaj 1,. 26, județul C, împotriva sentinței civile nr. 101 din 24 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect asigurări sociale - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant, personal iar pentru intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii C se prezintă d-na consilier juridic, în baza delegației nr. 15045 din 26 octombrie 2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu au acte de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, având în vedere că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant, având cuvântul, critică hotărârea recurată apreciind că materialul probator administrat în cauză nu a fost analizat de către instanța de fond. Învederează că prin actele depuse la dosar a făcut dovada faptului că a fost prejudiciat pecuniar de către Casa de pensii, începând din anul 2003, având în vedere calculele incorecte ale punctajului, prin retragerea contribuției de sănătate din decembrie 2002 - ianuarie 2003, apoi a sporurilor, a grupei a II-a de muncă, ce erau evidențiate în înscrisurile înaintate în original Casei de pensii. Mai arată că prin acțiunea formulată la instanța de fond a solicitat desființarea deciziilor de pensionare din anii 2005, 2007 și 2008 ca fiind retroactive deciziei inițiale emise în anul 2000, invocând principiul neretroactivității legii civile, conform Constituției, principiu ignorat de instanță, precum și principiul dreptului
câștigat. Solicită ca instanța să constate nedreptățile ce i se fac de către Casa de pensii și peste care instanța de fond a trecut cu ușurință, menținând eroarea abuzivă a pârâtei, prin neaplicarea integrală a deciziei inițiale de pensionare din anul 2000, pe care instanțele, în anii 2003 și 2004, au considerat-o ca fiind corectă. Referitor la decizia emisă în temeiul dispozițiilor nr.OUG 4/2005 învederează că nu a contestat-o în instanță întrucât la momentul în care aceasta i-a fost comunicată a fost plecat din localitate urmare decesului mamei sale și, întrucât nu are pregătire juridică, nu a cunoscut că poate solicita repunerea în termenul de contestație. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea pârâtei la calcularea dreptului de pensie având în vedere punctajul stabilit prin decizia emisă în anul 2000.
Reprezentanta intimatei pârâte, având cuvântul, învederează că în urma recalculării pensiilor conform nr. 4/2005 un număr mare de pensionari au fost defavorizați. În conformitate cu dispozițiile nr.OUG 4/2005, în situația în care în decurs de 3 ani pensionarii nu depun alte acte doveditoare, se menține punctajul calculat conform acestui act normativ. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr- reclamantul a chemat in judecata pe parata Casa Județeană de Pensii Constanta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei nr. -/05.05.2008 emisa de parata.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat ca decizia contestata nu respecta dispozițiile Sentinței civile nr. 432/18.11.2003 pronunțate de Tribunalul Constanta si pe cele ale Deciziei civile nr. 38/19.04.2004 pronunțate de Curtea de Apel Constanta. Astfel, aceasta decizie ar fi trebuit sa o mențină pe cea din data de 10.02.2000 si sa stabilească un punctaj mediu anual de 1,60639.
In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar decizia nr. -/05.05.2008 si dovada comunicării acesteia.
In apărare, parata formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, arătând ca decizia contestata reprezintă in fapt punerea in executare a celor doua hotărâri judecătorești la care face referire reclamantul. Prin urmare, a fost menținută decizia nr. -/29.07.2000, cu consecința restituirii către reclamant a sumelor reținute in baza deciziei atacate, iar in urma valorificării salariilor realizate pe întreaga ruta profesionala, pe baza tuturor documentelor depuse la dosarul administrativ, a rezultat un punctaj mediu anual de 1,59854.
In dovedirea celor susținute, parata a depus la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Prin precizări scrise depuse la dosar la data de 14.01.2009 reclamantul a arătat că solicită anularea tuturor deciziilor emise de parata ulterior deciziei din data de 10.02.2000 si obligarea paratei la recalcularea drepturilor de pensie
cuvenite având in vedere un punctaj mediu anual de 1,72729. Pe aceeași cale, reclamantul a învederat ca in baza deciziei din 10.02.2000 a beneficiat de o pensie corespunzătoare unui punctaj de 1,60639, iar din ianuarie 2003 punctajul s-a redus la 1,45549 fără emiterea vreunei decizii in acest sens. Totodată, prin decizia nr. -/07.12.2007 a fost stabilit un punctaj de 1,59854, fără a se reveni in fapt la decizia din 20.02.2000, astfel cum a fost dispus prin sentințele judecătorești invocate.
Au fost depuse la dosar: decizia nr. -/10.02.2000, copii ale cupoanelor de pensie, Sentința civila nr. 432/18.11.2003 pronunțată de Tribunalul Constanta in Dosar nr. 475/2003, Decizia nr. 38/19.04.2004 pronunțată de Curtea de Apel Constanta in Dosar nr. 59/CA/2004.
de cererea reclamantului in acest sens, a fost dispusa atașarea Dosarului civil nr- al Tribunalului Constanta.
La termenul de judecata din 18.02.2009 reclamantul a precizat ca înțelege sa conteste si deciziile de pensionare din 30.11.2005 si 07.12.2007, decizii care au mai fost analizate de instanța si in cadrul Dosarului nr-.
La același termen, parata a invocat excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei din data de 05.05.2008. Excepția a fost respinsa de instanță prin încheierea interlocutorie de la același termen, reținându-se,din examinarea plicului depus de reclamant la dosar (fila 5), ca decizia contestata a fost comunicata la data de 05.08.2008,iar pe rolul instanței contestația a fost înregistrata la data de 18.09.2008. Prin urmare, termenul de 45 de zile prevăzut de art. 87 din Legea 19/2000 a fost respectat.
de precizările reclamantului formulate verbal in ședința, instanța a invocat din oficiu excepția autoritarii de lucru judecat in ceea ce privește contestarea deciziilor de pensionare din 30.11.2005 si 07.12.2007.
In temeiul art. 137.proc.civ. instanța va analiza cu prioritate aceasta excepție, referitor la care retine următoarele:
Prin sentința civilă nr. 101/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește contestația formulată împotriva deciziilor din data de 30.11.2005 și 07.12.2007 și s-a respins contestația împotriva deciziilor din data de 30.11.2005 și 07.12.2007 pentru autoritate de lucru judecat; s-a respins contestația formulată de reclamant împotriva deciziei din data de 05.05.2008 ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de reclamantul a contestat un număr de trei decizii de pensionare,emise la datele de 30.11.2005, 07.12.2007 si 05.05.2008, criticând legalitatea acestora prin prisma modalității in care instituția parata s-a conformat unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Din examinarea actelor care alcătuiesc Dosarul nr- al Tribunalului Constanta rezulta ca deciziile emise la 30.11.2005 si la 07.12.2007 au mai fost contestate de către reclamant, instanța pronunțând Sentința civila nr.408/21.11.2008 prin care a respins contestația reclamantului.
In consecința, de dispozițiile art.1201 civ. reclamantul nu mai poate investi instanța cu o cerere care a mai făcut obiectul unei alte judecați, fiind deja pronunțata o hotărâre judecătoreasca definitiva a cărei putere de lucru judecat nu poate fi încălcată. identitate de elemente ceruta de textul invocat se regăsește in speță, în condițiile in care părțile sunt aceleași în ambele dosare, iar obiectul si cauza cererilor deduse judecății sunt la rândul lor identice, constând in criticarea legalității acelorași decizii de pensionare.
În ce privește contestația formulata împotriva deciziei nr. -/05.05.2008, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru munca depusa si limita de vârstă stabilita prin decizia nr.-/10.02.2000, data deschiderii drepturilor de pensie fiind 01.11.1999, data la care erau aplicabile dispozițiile Legii 3/1977.
Prin decizia emisă la 29.07.2003 a fost corectat cuantumul pensiei stabilit prin decizia anterior menționată, fiind totodată stabilit in sarcina reclamantului si un debit de 378.194 lei (fila 42 dosar).Aceasta din urma decizie a fost contestata de reclamant, fiind anulata prin Sentința civila nr. 432/18.11.2003, pronunțată de Tribunalul Constanta in Dosar nr.475/2003, irevocabila prin Decizia civila nr. 38/19.04.2004 pronunțată de Curtea de Apel Constanța.
Ca efect ala anularii deciziei din data de 29.07.2003 a fost menținuta decizia anterioara din 20.02.2000, restituindu-se totodată reclamantului sumele reținute cu titlu de debit.
Pentru a se conforma hotărârii judecătorești irevocabile, parata a emis decizia nr. -/05.05.2008, contestata in cererea de, in cuprinsul căreia se prevede in mod expres ca reprezintă o punere in executare a sentinței anterior menționate.
Întreaga motivație a contestației reclamantului se concentrează asupra modalității în care parata a realizat punerea in executare a hotărârii judecătorești, invocându-se o scădere nejustificata a punctajului mediu anual de la 1,60639, cat apărea pe cuponul de pensie din decembrie 2002, la 1,45549.
O astfel de susținere este lipsita insa de fundament probator, întrucât din examinarea deciziilor din 10.02.2002 si 29.07.2007 rezulta ca acestea nu stabilesc in favoarea reclamantului vreun punctaj mediu anual, care sa poată fi verificat de instanță sub aspectul legalității.
Evaluarea drepturilor de pensie stabilite sub imperiul Legii 3/1977 în vederea determinării punctajului mediu anual, potrivit art.180 din Legea 19/2000 - prin raportarea cuantumului pensiilor cuvenite conform legislației anterioare, pe categoriile de pensii prevăzute de art.40 din lege - s-a efectuat abia in baza HG1550/2004, intrata in vigoare la data de 01.10.2004.
În cazul reclamantului, punerea in aplicare a acestui act normativ s-a realizat prin decizia emisa la data de 30.11.2005, prin care s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,47922, recalculat in baza OUG4/2005,punctajul anterior recalculării fiind de 1,51745.Intrucat pensia aferenta punctajului mediu anual recalculat a fost mai decât pensia aflata in plata,potrivit art. 6 alin.1 si 2 din OUG4/2005 a fost menținuta cea din urma,pana la momentul la care pensia
rezultata din înmulțirea punctajului mediu anual cu valoarea unui punct de pensie va depăși pensia aflata in plata.
Prin urmare, in nici una dintre aceste decizii nu s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,60639, la care face referire reclamantul. Chiar daca prin cupoanele de pensie primite s-a menționat la un moment dat punctajul de 1,60639, aceasta simpla mențiune nu poate produce nici un efect juridic si nici nu poate conferi reclamantului dreptul de a se prevala de respectivul punctaj, câtă vreme acesta nu a fost determinat in condițiile art. 78 din Legea 19/2000.Numai un punctaj mediu anual stabilit conform algoritmului de calcul prevăzut de actul normativ amintit, in cuprinsul unei decizii definitive,ii conferea reclamantului un drept câștigat, a cărui încălcare ar fi putut-o reclama ulterior in justiție.
Prin urmare, in condițiile in care punctajul invocat de reclamant nu se regăsește in cuprinsul vreunei decizii emise la un moment dat de parata, urmează a se retine ca punerea in executare a Sentinței civile nr. 432/18.11.2003, pronunțată de Tribunalul Constanta in Dosar nr.475/2003, irevocabila prin Decizia civila nr. 38/19.04.2004 pronunțată de Curtea de Apel Constanta, in sensul menținerii deciziei de pensionare din data de 10.02.2000, nu poate însemna in nici un caz stabilirea unui punctaj mediu anual de 1,60639.Asadar, sub acest aspect, criticile reclamantului sunt nefondate.
Pe de alta parte, in cuprinsul deciziei din data de 05.05.2008, contestata prin cererea de,nu se face nici o referire la punctajul mediu anual stabilit in favoarea reclamantului, decizia fiind menita doar sa consfințească scriptic punerea efectiva in executare a hotărârii judecătorești irevocabile. În fapt, stabilirea punctajului mediu anual pe baza acestei hotărâri judecătorești s-a realizat prin decizia nr. -/07.12.2007, decizie a cărei legalitate si temeinicie a fost analizata in Dosarul civil nr-, cu consecința respingerii contestației reclamantului.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul. În motivarea recursului său a arătat următoarele: să se constate prejudiciul pecuniar ce i-a fost adus în timp, începând cu anul 2003, prin calcule incorecte ale punctajului, abuziva aplicare a legislației la calculul punctajului și pensiei, prin "retragerea contribuției de sănătate din dec.2002 /ian.2003, apoi a sporurilor, a grupei a II-a de muncă"; prin cererea introductivă a solicitat desființarea deciziilor din 2005, 2007 și 2008 ca fiind "retroactive" deciziei inițiale din 10.02.2000, invocând principiul neretroactivității legii și principiul "pensiei ca bun câștigat"; instanța de fond a considerat valabil neadevărul invocat de către pârâtă că în decembrie 2002 și ianuarie 2003 nu opera cu punctaje deși în taloanele de pensie apare înscris punctajul de 1,60639 și de 1,45549; instanța a invocat puterea lucrului judecat deși nu a respectat puterea lucrului judecat stabilită prin sentința nr. 32/2003 și decizia nr. 38/2004; instanța ignoră că a fost "suprataxat" ci 600 lei - cheltuieli de expert care reprezintă pensia pentru o lună iar expertul nu a răspuns probleme ridicate; instanța de fond a menținut "eroarea abuzivă" a pârâtei prin neaplicarea integrală a textului deciziei inițiale de pensionare din 10.02.2000 cu toate drepturile ce decurg și pe care instanțele din 2003 și 2004 le-au considerat corecte; casa de pensii a operat modificări "repetate și retro" ale punctajului în defavoarea sa fără emiterea deciziilor care ar fi putut fi contestate. În concluzie a
solicitat admiterea recursului și obligarea pârâtei la refacerea punctajului astfel cum a cerut prin completarea din 14.01.2009 și sinteza din pagina trei la contestația din 18.09.2008.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Se reține mai întâi că în conținutul cererii de recurs se exprimă diverse nemulțumiri, unele care nu pot fi încadrate din punct de vedere juridic iar altele care pot fi avute în vedere ca motive de recurs.
Un prim aspect invocat se referă la soluția de admitere a excepției autorității de lucru judecat.
Recurentul nu susține în cererea de recurs că instanța ar fi admis în mod greșit excepția din perspectiva condițiilor care trebuie îndeplinite și care sunt prevăzute de art. 1201 din Codul civil. Recurentul susține însă că instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere și autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 32/2003 și deciziei nr. 38/2004.
Se constată însă că în mod corect instanța de fond a reținut autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește deciziile de pensie emise la 30.11.2005 și 07.12.2007, fiind îndeplinită condiția triplei identități de obiect, cauză și părți.
Hotărârile judecătorești invocate de recurent privesc decizia de pensie din 10.02.2000 iar autoritatea de lucru judecat reținută de instanța de fond se raportează la sentința civilă nr. 408/21.11.2008, astfel încât soluția de admitere a autorității de lucru judecat nu este influențată și nici condiționată în nici un mod de cele stabilite prin hotărârile anterioare, instanța nefăcând o analiză în fond a contestației formulate împotriva deciziilor de pensie emise la 30.11.2005 și 07.12.2007 ci reținând doar că o contestație împotriva acestor decizii a mai fost soluționată odată ceea ce a împiedicat-o să soluționeze noua contestație.
În ceea ce privește criticile referitoare la respingerea ca nefondată a contestației formulate împotriva deciziei de pensie din 05.05.2008, se constată că acestea sunt lipsite de un temei juridic și de claritate.
Aceste critici relevanță dacă sunt analizate împreună cu conținutul cererii introductive și a precizărilor ulterioare formulate de reclamant, din cererea de recurs rezultând nemulțumirea sa generală față de respingerea acțiunii, împrejurare confirmată și de solicitarea din finalul cererii de recurs în care face trimitere la completarea din 14.01.2009 și sinteza din pagina trei la contestația din 18.09.2008. Ca urmare, motivele de recurs vor fi analizate prin prisma cererilor cu care a fost învestită instanța de fond.
Astfel, din cuprinsul cererii introductive și al precizărilor depuse de reclamant la 14.01.2009, raportat la cuprinsul cererii de recurs, rezultă că recurentul este în esență nemulțumit de punctajul mediu anual pe baza căruia se calculează în prezent pensia sa, considerând că acesta ar trebui să fie cel de 1,60639 pe care îl avea în luna decembrie 2002 și care consideră că era cel corect raportat la cuantumul pensiei stabilit prin decizia din 10.02.2000 pe care o consideră corectă și cu privire la care invocă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 32/2003 și deciziei nr. 38/2004. La acest punctaj de 1,60639 consideră
recurentul că trebuiau adăugate stagiile de cotizare dovedite ulterior, iar punctajul ar fi trebuit să ajungă la 1,72729 puncte față de valoarea pensiei prin eliminarea obligației de plată a contribuției pentru asigurări de sănătate.
Restul aprecierilor făcute de recurent reprezintă exprimarea unor nelămuriri sau nemulțumiri fără relevanță juridică față de obiectul cauzei.
Așa cum a reținut în mod corect și instanța de fond, decizia contestată în prezenta cauză nu conține nici o referire la vreun punctaj mediu anual ci reproduce dispozitivul sentinței civile nr. 432/CA/18.11.2003 pronunțate de Tribunalul Constanța devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 38/CA/19.04.2004 pronunțată de Curtea de Apel Constanța.
Dar, punctajul la care face referire recurentul fusese calculat anterior aplicării OUG nr. 4/2005. Indiferent de valoarea punctajului indicată de recurent, aceasta face referire la o perioadă anterioară acestei date. Ca urmare, acest punctaj nu putea fi aplicat decât până la recalcularea determinată de acest act normativ.
După recalcularea determinată de OUG nr. 4/2005 punctajul nu mai putea fi decât cel rezultat din recalculare iar nu punctajul anterior.
În acest sens, prevederile OUG nr. 4/2005 sunt clare. Astfel, art. 1 din acest act normativ stabilea că: " din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență" iar art. 2(1) că "Recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență". În sfârșit, art. 4 (1) prevede că "Determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004".
Situația ulterioară recalculării a fost determinată de art. 5 și 6 din OUG nr. 4/2005. Astfel, în conformitate cu art. 5(1) din actul normativ indicat, "punctajul mediu anual acordat pensionarului este cel determinat potrivit prevederilor art. 4". Ca urmare, vechiul punctaj, cum ar fi cel indicat de recurent, de 1,60639 sau 1,72729 puncte, determinate raportat la vechiul cuantum al pensiei și modului de calcul aplicabil anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, a încetat să mai fie aplicabil prin efectul legii și voința legiuitorului.
Totuși, ca o măsură de protecție socială s-a prevăzut în art. 6(2) din OUG nr. 4/2005 că "în situația în care cuantumul pensiei aferent noului punctaj determinat este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se menține cuantumul cuvenit sau aflat în plată până la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se va obține un cuantum al pensiei mai mare decât acesta".
Așadar, în pofida recalculării și scăderii punctajului mediu anual, acesta nu este aplicat pentru o anumită perioadă de timp, rămânând în plată vechea pensie. Ceea ce rămâne în plată, însă, este vechiul cuantum în lei al pensiei iar nu vechiul punctaj mediu anual. Determinarea pensiei la care ar fi îndreptățit
beneficiarul se face prin înmulțirea noului punctaj cu valoarea punctului de pensie actuală, acest cuantum aplicându-se abia atunci când depășește valoarea vechiului cuantum al pensiei. Pensia nu se mai determină așadar prin înmulțirea punctajului anterior cu valoarea actuală a punctului de pensie.
De asemenea, punctajul rezultat din noile stagii de cotizare valorificate se adaugă la noul punctaj determinat în baza OUG nr. 4/2005 iar nu la punctajul mediu anula anterior cum solicită recurentul fără temei legal însă.
Desigur, OUG nr. 4/2005 a determinat în unele cazuri diminuarea punctajului mediu anual și implicit un cuantum mai mic al pensiei decât cel ce ar fi fost corespunzător vechiului punctaj mediu anula. Dar, aceasta a fost voința legiuitorului, care a fost considerată în acord cu Constituția României ă de către Curtea Constituțională.
Astfel, în Decizia nr.735/24.10.2006 s-a arătat că art. 1 din OUG nr. 4/2005 este evident că vizează trecutul, pentru că vechimea în muncă, respectiv stagiul de cotizare au fost realizate în perioadele anterioare intrării lor în vigoare. Cu toate acestea, Curtea constată că efectele acestor texte de lege se produc în viitor, noile cuantumuri ale pensiilor recalculate fiind valabile numai pentru viitor. De asemenea, Curtea a reținut că aceste dispoziții legale se aplică în mod egal față de toate persoanele care se află în aceeași situație, nefiind contrare principiului constituțional al egalității în drepturi. În sfârșit, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art.180 alin.(7) din Legea nr.19/2000, în orice situație în care din operațiunile de recorelare sau recalculare a pensiilor anterior stabilite ar rezulta un cuantum mai mic decât cel aflat în plată se menține cuantumul avantajos, nu se poate accepta ideea că modul de stabilire sau de recalculare a pensiilor ar putea leza demnitatea umană ori că ar contrazice preocuparea statului pentru creșterea calității vieții. Așadar, Curtea Constituțională a stabilit că OUG nr. 4/2005 nu produce efecte retroactiv cum rezultă implicit din susținerile recurentului.
De asemenea, în Decizia nr.57/26.01.2006 Curtea Constituțională a reținut că la elaborarea noii legislații privind sistemul public de pensii s-a prevăzut inițial, la art.180 din Legea nr.19/2000, recalcularea, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, a tuturor pensiilor stabilite conform legislației anterioare și aflate în plată. Ulterior, constatându-se că nu sunt resurse financiare suficiente pentru plata tuturor pensiilor în cuantumurile ce ar rezulta în urma recalculării lor conform noilor reglementări legale, art.180 a fost modificat, înainte de intrarea în vigoare a legii, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.49/2001, renunțându-se la determinarea datei de la care se va face recalcularea, prevăzându-se doar stabilirea punctajului pentru toate pensiile, punctaj ce se va avea în vedere ulterior la recalcularea și recorelarea pensiilor anterior stabilite. În aceste condiții, data de la care se va face recalcularea pensiilor și etapizarea acordării pensiilor în cuantumurile rezultate din operația de recalculare sunt reglementate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.4/2005. Curtea a reținut că, potrivit prevederilor art.47 alin.(2) din Constituție, condițiile de exercitare a dreptului la pensie și la alte forme de asistență socială se stabilesc prin lege și, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislația în materie și de a stabili data de la care operează recalcularea, însă orice prevedere nouă poate fi aplicată numai de la data intrării sale în vigoare, pentru a respecta
principiul neretroactivității legii, consacrat de art.15 alin.(2) din Constituție. Totodată, Curtea observă că modificările succesive ale legislației fac ca beneficiarii drepturilor de asigurări sociale să obțină valori diferite, în raport cu legislația care a fost în vigoare la data stabilirii drepturilor lor. Astfel, data diferită a înscrierii la pensie plasează pensionarii în situații deosebite, tratamentul juridic diferențiat fiind justificat de situația diferită a beneficiarilor dreptului la pensie, determinată de data nașterii dreptului, ceea ce nu constituie privilegii sau discriminări. Recalcularea și recorelarea pensiilor anterior stabilite sunt prevăzute de lege pentru eliminarea inechităților reprezentate de diferențele existente în cuantumul pensiilor acordate pentru stagii de cotizare identice, iar diferențele menținute până la finalizarea operațiunilor de recalculare și de recorelare nu contravin principiului universalității drepturilor și obligațiilor, consacrat constituțional prin art.15 alin.(1), întrucât toți cetățenii beneficiază de drepturile prevăzute de legile în vigoare la data acordării drepturilor respective. Curtea a stabilit astfel și faptul că nu poate fi vorba de o lezare a unui drept câștigat incompatibilă cu prevederile Constituției, legiuitorul fiind în drept a modifica legislația privind drepturile de asigurări sociale în acest mod, contrar susținerilor recurentului.
Ca urmare, față de prevederile OUG nr.4/2005, punctajul de 1,60639 sau 1,72729 puncte nu mai putea fi menținut după recalcularea efectuată în temeiul acestui act normativ iar în prezent se aplică punctajul rezultat din această recalculare, care este mai mic și este stabilit prin decizia din 30.11.2005 care nu a făcut obiectul analizei în prezenta cauză existând autoritate de lucru judecat.
Faptul că punctajul de 1,60639 sau 1,72729 puncte, determinat de recurent prin raportare la decizia inițială din 10.02.2000 nu mai este în plată nu înseamnă că nu este respectată sentința civilă nr. 432/CA/18.11.2003 pronunțată de Tribunalul Constanța devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 38/CA/19.04.2004 pronunțată de Curtea de Apel Constanța întrucât, așa cum s-a arătat, acea hotărâre judecătorească și acea decizie de pensie se referă la punctajul anterior recalculării în baza OUG nr. 4/2005 care, prin efectul legii, nu mai putea fi menținut în plată după acea dată, iar acest efect al legii a fost considerat constituțional. Nu se poate considera nici că recalcularea și diminuarea punctajului mediu anual ar încălca puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești respective întrucât cadrul legal avut în vedere la pronunțarea acestora a fost modificat, prin efectul modificării cadrului legal modificându-se și drepturile reclamantului. Aceste hotărâri judecătorești au fost puse în aplicare atâta timp cât a subzistat cadrul legal pe care se bazau, noul cadru legal producând pentru viitor, iar nu retroactiv cum susține recurentul, alte efecte, diferite, cu consecința diminuării punctajului mediu anual. Respectivele hotărâri judecătorești au stabilit drepturile reclamantului raportat la un anumit cadrul legal și în analiza unei anumite decizii de pensie, astfel încât odată cu schimbarea acestor elemente drepturile reclamantului sunt cele stabilite de noul cadrul legislativ.
Astfel cum s-a arătat, restul susținerilor recurentului se circumscriu aceluiași motiv al nemulțumirilor sale astfel încât nu au a fi analizate distinct. În ceea ce privește susținerile că expertul desemnat în cauză nu ar fi răspuns problemelor invocate, se constată că în cauză nu s-a administrat proba cu
expertiza, recurentul fiind în eroare în această privință. De altfel, față de motivele contestației, în cauză nici nu era nevoie de administrarea probei cu expertiza de specialitate.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. B, etaj 1,. 26, județul C, împotriva sentinței civile nr. 101 din 24 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red./dact. dec. jud. -/23.11.2009
dispozitiv gref. -
2 ex./23.11.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel
