Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 284/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 284/AS
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtaCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 156 din 20 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în M,-, -. A,. 4, județul C, având ca obiect asigurări sociale - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii C d-na consilier juridic, în baza delegației nr. 15045 din 26 octombrie 2009, depusă la dosar și intimata reclamantă -, personal.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 8 octombrie 2009, prin serviciul registratură, intimata reclamantă a depus întâmpinare la recurs, un exemplar al întâmpinării fiindu-i comunicat și recurentei la aceeași dată, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu au acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte, având cuvântul, învederează că instanța de fond a obligat instituția pârâtă să emită o nouă decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, cu acordarea drepturilor de la 1 aprilie 2008, cu luarea în considerare, ca stagiu de cotizare și includerea în baza de calcul și a datelor consemnate la pozițiile 39-41 și cu calcularea unui stagiu aferent grupei I și II de 3 ani, 1 lună și 15 zile. Învederează că pentru a fi fructificată perioada în care intimata a beneficiat de șomaj tehnic, este necesar ca aceasta să facă dovada respectării dispozițiilor Legii nr. 37/1992, privind protecția socială a personalului din cadrul uzinelor, fabricilor și secțiilor producătoare de tehnică militară. Solicită
admiterea recursului așa cum a fost formulat cu consecința modificării în tot a hotărârii recurate.
Intimata reclamantă, având cuvântul, învederează că pentru stabilirea dreptului de pensie a fost depusă copia carnetului de muncă în care au fost menționate cele 6 luni de șomaj tehnic, precum și adeverințe cu unele sporuri salariale de care a beneficiat și care nu au fost incluse în salariul de bază iar pentru toate acestea s-a plătit contribuția la asigurările sociale. Solicită respingerea recursului ca nefondat și apreciază că diferențele de pensie trebuiau să-i fie acordate încă din anul 2003, când a ieșit de drept la pensie.
Instanța îi atrage atenția intimatei reclamante că împotriva hotărârii instanței de fond aceasta nu a înțeles să formuleze recurs cu privire la împrejurarea diferențele de pensie ar fi trebuit să-i fie acordate din anul 2003 și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, Curtea reține următoarele aspecte:
Reclamanta - a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii C pentru anularea deciziei nr. -/05.11.2008 și obligarea paratei de a lua în calcul stagiului aferent grupei a II-a de muncă pentru care a depus o cerere de recalculare.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece prin decizia nr. - din 25.04.2008 s-a luat în calcul adeverința nr.289/22.02.2006 depusă cu cererea nr.21789 /28.03.2006.
A arătat pârâta că decizia nr. -/05.11.2008 a fost emisă urmare depunerii de către reclamantă a adeverinței nr. 288 din 04.03.2008 prin cererea nr. 21803/05.03.2008 iar drepturile au fost stabilite începând cu data de 01.04.2008.
Prin sentința civilă nr. 156/20.03.2009, Tribunalul Constanta, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. -/05.11.2008 și a obligat pârâta să emită o nouă decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă recalculate, cu acordarea drepturilor de la 01.04.2008, cu luarea în considerare ca stagiu de cotizare și includerea în baza de calcul a punctajului mediu anual și a datelor consemnate la pozițiile 39-41 și cu calcularea unui stagiu aferent grupei I și II de 3 ani, 1 lună și 15 zile.
S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata capătului de cerere privitor la plata drepturilor restante, recalculate.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată la Casa Județeană de Pensii C sub nr. 21883/05.03.2008, petenta - a solicitat recalcularea pensiei sale avându-se în vedere și adeverința nr. 288/04.03.2008 eliberată de SC Naval
Solicitarea sa a fost admisă prin decizia nr. -/20.04.2004, prin care s-a calculat în favoarea reclamantei drepturi în sumă de 337 lei (la data acordării 01.04.2008) corespunzătoare unui punctaj mediu anual de 0,57887.
Anterior acestei date, reclamanta avea în plată (de la 01.04.2008) un punctaj mediu anual de 0,56956 stabilit prin decizia nr. -/ 25.04.2008 prin care s-a soluționat cererea asiguratei de valorificare a sporului MApN, decizie care a rămas definitivă față de situația că nu a fost contestată.
Din analiza buletinului de calcul anexat la decizia contestata, instanța a constatat că perioada 01.07.1992 -01.01.1993 nu este trecută drept stagiu de contribuție cu toate că în carnetul de muncă al reclamantei apare că a fost angajată ca electrician, cu salariu total de 23.562- 01.06.1992, indexat la 26.600 lei septembrie - decembrie 1992 până la 01.01.1993, când contractul individual de muncă a fost desfăcut în baza art. 130 lit. Codul muncii.
În toată această perioadă - 01.07-31.12.1992, reclamanta care era salariată a nr.02029 M, a avut activitatea "întreruptă conform Legii nr. 37/1992". Potrivit acestui act normativ, pentru anul 1992, pe durata întreruperii activității din cauza lipsei de comenzi în uzinele, fabricile și secțiile ce produc tehnică militară, personalului civil încadrat i se plătește o indemnizație egală cu 60% din ultimul salariu de bază net lunar avut, indexat, fără să se ia măsura desfacerii contractului de muncă.
Plata indemnizației prevăzute la alin. (1) se face din fondul de șomaj constituit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională.
Prin urmare, în acest interval reclamanta a beneficiat de plata unei sume ce avea caracterul unei indemnizații de șomaj, fiind plătită din aceleași fonduri din care se achită, în mod obișnuit și obligațiile privind protecția socială a șomerilor.
Conform art. 5 alin. 1 pct. III din Legea 19/2000 în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: persoanele care beneficiază de drepturi bănești lunare, ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în condițiile legii, denumite în continuare șomeri.
Potrivit art. 25 din Legea nr.19/2000,perioada în care asiguratul beneficiază de indemnizația de șomaj este considerată perioada contributivă care se constituie stagiu de cotizare în sistemul public astfel ca, intimata era obligată în baza dispozițiilor legale expuse, să ia în calcul la stabilirea drepturilor și perioada 01.07.1992 - 01.01.1993 cu veniturile precizate în carnetul de muncă, respectiv sporurile indicate în adeverințele nr. 288/08 și nr. 289/2008 eliberate de Naval Constanta.
Reclamanta a recunoscut primirea unor sume datorate cu titlu de diferențe și a renunțat la cererea de a-i fi plătite sume cu acest titlu, astfel ca instanța a luat act de această renunțare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă care a formulat critici întemeiate pe greșita aplicare a legii, cu consecința obligării instituției de a lua în considerare stagiul aferent grupei I și a II-a de muncă de 3 ani, 1 lună și 15 zile și acordarea drepturilor începând cu 01.04.2008.
Arată recurenta, că pentru a fructifica perioada în care reclamanta a beneficiat de șomaj tehnic era necesar să facă dovada respectării dispozițiilor Legii nr. 37/1992 privind protecția socială a personalului din cadrul uzinelor, fabricilor și secțiilor producătoare de tehnică militară.
De asemenea, sporul aferent grupei II de muncă a fost stabilit în mod corect la 3 ani motivat de faptul ca reclamanta a realizat 12 ani, 6 luni în grupa II de munca și a fost notata conform legii nr. 3/1977.
Pentru aceste motive recurenta solicită admiterea recursului cu consecința modificării în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Intimata reclamanta și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat deoarece pensia a fost stabilită fără a se fructifica datele puse la dispoziție prin adeverințele înregistrate la unitate.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 "la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care după data de 01.14.1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare".
Reclamanta a depus în conformitate cu dispozițiile legale mai sus menționate adeverința nr. 288/04.03.2008 eliberată de SC Naval M SA prin care se atestă faptul că în perioada 01.12.1979-01.01.1993 reclamanta a beneficiat de drepturi salariale corespunzătoare sporului Ap. și de spor de vechime intr-un anumit procent.
S-a menționat, de asemenea, că pentru sumele încasate de reclamantă cu acest titlu, unitatea a reținut și virat contribuția CAS și PS iar sporurile nu au fost trecute în salariul de baza din cartea de muncă.
Această adeverință a completat de fapt adeverința nr. 289/22.02.2006 eliberată de aceeași instituție și care, de asemenea, a fost depusa la Casa Județeană de Pensii C pentru a fi fructificată la calculul pensiei.
Din perioada 01.12.1979 - 01.01.1993, recurenta a refuzat să ia în calcul perioada 01.07.1992 - 01.01.1993 motivând că reclamanta s-a aflat în șomaj tehnic conform Legii nr. 37/1992.
Aceasta întrerupere a activității nu era imputabila reclamantei și aceasta a beneficiat în perioada respectivă de o indemnizație care era plătită din fondul de șomaj ceea ce înseamnă că respectiva perioada trebuia luată în considerare la calculul pensiei fiind considerată perioada contributivă.
Deși recurenta critica soluția instanței de fond din perspectiva nerespectării dispozițiilor Legii nr. 37/1992, aceasta nu arată ce anume nu s-a respectat din această lege atâta vreme cât această lege a avut un articol unic în care se arata că:
" (1) Pentru anul 1992, pe durata întreruperii activității din cauza lipsei de comenzi în uzinele, fabricile și secțiile ce produc tehnică militară, personalului civil încadrat i se plătește o indemnizație egală cu 60% din ultimul salariu de bază net lunar avut, indexat, fără să se ia măsura desfacerii contractului de muncă.
(2) Plata indemnizației prevăzute la alin. (1) se face din fondul de șomaj constituit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională".
Așadar, reclamanta a beneficiat de indemnizație în baza legii neavând de îndeplinit alte obligații atâta vreme cât legea nu le prevede.
Cât privește stagiul realizat de reclamantă în grupa I și II de muncă, recurenta nu motivează soluția adoptată de aceasta și nu arată de ce nu se putea utiliza la stabilirea punctajului și perioada de 3 ani, 1 lună și 15 zile din moment ce în documentele prezentate de reclamantă rezultă că și această perioada a fost încadrată în această grupă.
În lipsa unor argumente pertinente legate de modul de calcul al acestui stagiu de cotizare, instanța nu poate răspunde criticilor recurentei decât prin analiza documentelor anexate dosarului de fond, constatând că instanța de fond a dat o interpretare corecta atât materialului probator administrat cât și dispozițiilor legale în materie.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul declarat de recurenta pârâtă Casa Județeana de Pensii C va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de pârâtaCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 156 din 20 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în M,-, -. A,. 4, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red./dact. dec. jud. -/25.11.2009
dispozitiv grefier -
2 ex./25.11.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel
