Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2864/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(163/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2864/
Ședința publică din data de 30 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.6378 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.15289/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns intimatul reclamant, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/18.02.2009 atașată la fila 12 dosar, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 24.03.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatului reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6378/15.10.2008 pronunțată în dosarul nr.15289/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B, astfel cum a fost completată; a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.04.2008, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința emisă de SC SA în completarea adeverinței nr.4327/17.05.2005; a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.10.2008, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverințele nr./10.06.2008 emisă de SC SA, nr.1546/29.07.2008 emisă de SC SA, precum și a unui spor de vechime de 6 luni aferent perioadei mai 1978-septembrie 1979, lucrată în țări cu climă greu de suportat; a respins ca tardiv formulat, capătul de cerere privind anularea deciziei nr.-/13.12.2006 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2 B; a respins cererea sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin decizia nr.-/13.12.2006, au fost stabilite drepturile de pensie cuvenite reclamantului, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000.
Prin cererea înregistrată la Casa locală de pensii sub nr.2048/27.03.2008, reclamantul a solicitat în baza art.169 alin.1 din legea nr.19/2000, recalcularea pensiei în sensul de a se lua în considerare și veniturile suplimentare realizate sub formă de prime și acord global, la care a anexat o adeverință emisă de SC SA, în cuprinsul căreia se menționează că a fost emisă în completarea adeverinței nr.4327/17.05.2005.
Prin cererea înregistrată sub nr.6980/03.09.2008, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea mențiunilor cuprinse în adeverințele nr./10.06.2008 emisă de SC SA, nr.1546/29.07.2008 emisă de SC SA, nr.159/18.08.2008 emisă de SC SA, nr.24/18.01.2005 emisă de SC SA.
Pârâta nu a soluționat aceste cereri de recalculare a pensiei, comunicând reclamantului un răspuns negativ cu privire la cererea din data de 27.03.2008. Ori, conform art.169 alin.2 coroborat cu art.86 din legea nr.19/2000, aceste cereri trebuiau soluționate în 45 de zile de la înregistrare, astfel încât a fost obligată să emită decizii prin care să soluționeze cererile de recalculare a pensiei.
În ceea ce privește temeinicia cererilor de recalculare a pensiei, tribunalul a reținut că veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Tribunalul a reținut că etribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. S-a statuat așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
Odată reținut acest aspect, se cuveneau a fi precizate dispozițiile art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Astfel, prin art.4 alin.2 și 3 din OUG nr.4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 a OUG nr.4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
S-a apreciat de către tribunal că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art.10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, s-a considerat că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Pe de o parte, se afirmă în art.2 al legii cadru, principiul contributivității, mai sus menționat. Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nici o justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul art.164 din Legea nr.19/2000 și în OUG nr.4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr.4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța de fond a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar asigurații trebuie să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se afecta echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Față de argumentele de mai sus, instanța de fond în baza art.155 lit.e și f din Legea nr.19/2000, a apreciat ca întemeiată în parte acțiunea și în baza art.169 alin.1 din Legea nr.19/2000, a obligat pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.04.2008, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința emisă de SC SA în completarea adeverinței nr.4327/17.05.2005.
Pentru cea de-a doua cerere de recalculare a pensiei formulată de reclamant, tribunalul a obligat intimata să recalculeze pensia cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu 01.10.2008, cu luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverințele nr./10.06.2008 emisă de SC SA, nr.1546/29.07.2008 emisă de SC SA.
De asemenea,în cadrul deciziei ce se va emite începând cu 01.10.2008, pârâta va lua în considerare și un spor de vechime de 6 luni aferent perioadei mai 1978 - septembrie 1979,lucrată în țări cu climă greu de suportat, conform art.1 alin.1 lit.c din Decretul nr.112/1965, această perioadă fiind atestată de adeverința nr.159/18.08.2008 eliberată de SC.
Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea sub celelalte aspecte, întrucât adeverința nr.24/18.01.2005 emisă de SC SA, din care rezultă că în perioada01.03.1994-31.10.1994 reclamantul a desfășurat activități în grupa a II-a de muncă, a fost valorificată de pârâtă.
Totodată, nu a fost reținută pretenția reclamantului de a i se acorda un spor de 15% pentru perioadele de activitate pentru care nu a putut prezenta înscrisuri doveditoare.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă și dispozițiile art.3041cpc, recurenta susține în esență,pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că adeverințele valorificate de prima instanță la calculul pensiei atestă că pentru veniturile privind acordul global nu s-a plătit de către angajatori decât contribuția de asigurări sociale, nu și pensia suplimentară prevăzută de art.71 din Legea nr.27/1966.
Nu trebuie neglijat totodată, că la calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității prevăzut de art.2 lit.b din Legea nr.19/2000, atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (în acest caz, retribuția diminuându-se), astfel că la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă și înscris în carnetul de muncă.
Acesta este practic și motivul avut în vedere de legiuitor când nu a încadrat veniturile suplimentare obținute în sistemul de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent, conform punctului VI din anexa la OUG nr.4/2005, dispoziții ce prevăd că formele de retribuire în acord global nu fac parte din categoria sporurilor cu caracter permanent prevăzute de Legea nr.49/1992.
Asupra acestui aspect s-a pronunțat de altfel și Curtea Constituțională prin Decizia nr.736 din 24 octombrie 2006, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor menționate la pct.VI din Anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
În condițiile în care din conținutul adeverințelor emise de foștii angajatori rezultă că intimatul-reclamant a realizat venituri în acord global și alte venituri suplimentare care au fost plătite din fondul de salarii, pentru care s-au calculat și virat contribuția de asigurări sociale conform legii, în mod corect și realizând o justă aplicațiune a art.2 lit.e, art.23 alin.1 lit.a, art.160 alin.5, art.161 alin.2 din legea nr.19/2000, OUG nr.4/2005, tribunalul a dispus obligarea Casei de Pensii la recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a mențiunilor din conținutul adeverinței sus indicate.
Susținerile recurentei, conform cărora veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global nu au fost incluse de legiuitor în categoria sporurilor cu caracter permanent nu pot fi primite. Cum, legal a reținut prima instanță, la calculul drepturilor de pensie trebuie avute în vedere și aceste venituri în condițiile în care legiuitorul nu enumeră în mod expres care sunt sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică criteriile ce permit determinarea acestora.
Pe de altă parte, acceptarea unei astfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, deoarece veniturile obținute în sistem de acord global au determinat o sporire a drepturilor bănești cuvenite din muncă (în conformitate cu art.12 din Legea nr.57/1974 invocate în cauză), totodată au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale, în sensul măririi sale corespunzătoare.
Totodată, nu trebuie neglijat că, potrivit prevederilor Decretului nr.92/1976 și ale Ordinului nr.136/1976, în carnetul de muncă nu puteau fi înscrise toate elementele sistemului de retribuire, ci doar retribuția de încadrare și alte câștiguri ce se includ în aceasta. Cum, pe lângă retribuția tarifară există și posibilitatea realizării unor venituri suplimentare "adaosuri", situație incidentă în cauză, atestată prin adeverința sus menționată depusă la cererea de recalculare (pentru care s-a făcut și dovada calculării și reținerii contribuției de asigurări sociale), legal prima instanță le-a avut în vedere la pronunțarea sentinței atacate.
Nu trebuie neglijat că potrivit art.164 din legea nr.19/2000 veniturile suplimentare pot fi dovedite și prin adeverințe provenite de la fostul angajator, situație incidentă în speță. Nu are relevanță astfel dacă veniturile atestate prin adeverințele menționate au sau nu caracter permanent, ci doar dacă pentru aceste s-a reținut cota de contribuție la asigurările sociale, care să realizeze incidența în cauză a art.2 lit.e din Legea nr.19/2000. Ori, așa cum evidențiază cele două adeverințe depuse în cauză pentru toate veniturile obținute în acord global s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Nici susținerile recurentei întemeiate pe dispozițiile pct.VI din OUG nr.4/2005 nu pot fi primite, acest text de lege aflându-se în partea auxiliară a dispozițiilor legale invocate. Însă, interpretarea dispozițiilor de drept se realizează în mod sistematic, avându-se în vedere locul normei de lege în cadrul acestei dispoziții legale - text de lege ce se aplică cu respectarea celorlalte norme cu forță juridică superioară. În aceste condiții, legiuitorul, așa cum a arătat și prima instanță în sentința atacată, optează pentru luarea în calcul a sporurilor acordate de angajatori, evidențiate împreună cu salariile aferente statelor de plată, pentru care s-a datorat și virat contribuția de asigurări sociale, sens în care evident că au prioritate dispozițiile cu valoare de principiu, adică art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 și nu dispozițiile pct.VI din OUG nr.4/2005.
Prin Decizia Curții Constituționale nr.736 din 24 octombrie 2006 invocată în cauză, s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct.VI din Anexa la OUG nr.4/2005. S-a statuat prin această decizie că: "verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului mediu anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii, în cazuri concrete, individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești", ceea ce de fapt a și realizat prima instanță.
Tribunalul s-a conformat astfel celor susținute în decizia Curții Constituționale, expunând considerentele avute în vedere pentru reținerea în baza de calcul a pensiei la stabilirea punctajului și a veniturilor suplimentare obținute în sistem de acord global, pentru care s-au achitat cotele de contribuție de asigurări sociale corespunzătoare.
În consecință, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă nu este incident în cauză, hotărârea fiind pronunțată cu respectarea normelor de drept aplicabile în cauză.
În aceste condiții, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 Cod pr.civilă, recurenta va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, respectiv 500 lei, reprezentând onorariu avocat dovedit prin chitanța nr.151/27.04.2009, atașată la fila 13 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.6378 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.15289/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./26.05.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
