Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2879/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr-(154/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2879/
Ședința publică din data de 30 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.6632 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.19548/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns intimatul contestator, personal, lipsind recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul contestator, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 23.04.2009, precum și faptul că recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul contestator, personal, depune la dosar note scrise și solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6632/28.10.2008 pronunțată în dosarul nr.19548/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a anulat decizia nr.-/03.04.32008 emisă de Casa de Pensii Sector 4 și a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare prin valorificarea veniturilor suplimentare evidențiate în adeverințele nr.561/27.07.2005 emisă de SA și nr.1410/12.06.2006 emisă de Proiect B, începând cu 01.09.2005 procedând la recalcularea drepturilor în acest sens.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul a fost pensionat începând cu data de 01.10.1992 în baza Legii nr.3/1977 prin decizia nr.-/1992 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 4
Prin decizia nr.-/03.04.2008 privind recalcularea pensiei din sistemul public, drepturile de pensii ale contestatorului au fost recalculate în baza OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.09.2005, reținându-se un punctaj mediu anual de 1,86892 puncte și un cuantum al drepturilor de pensie de 553 lei.
Tribunalul a constatat că intimata nu a valorificat veniturile prevăzute în adeverințele nr.561/27.07.2005 emisă de SA și nr.1410/12.06.2006 emisă de Proiect B, pentru perioada 1963-1967, respectiv 1966-1971, 1967-1992, contestatorul realizând venituri suplimentare la retribuția tarifară, care au avut caracter permanent, ce nu au fost trecute într-adevăr în carnetul de muncă dar au fost menționate în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, pentru aceste venituri plătindu-se CAS, conform prevederilor legale în vigoare la datele respective.
Deși, anterior deciziei de recalculare a pensiei contestatorul a formulat o cerere de recalculare a drepturilor de pensie în conformitate cu OUG nr.4/2005 pe baza actelor doveditoare care evidențiau veniturile suplimentare obținute de acesta, intimata a procedat în mod nelegal la recalcularea pensiei prin nevalorificarea acestor venituri.
Mai mult, prin adresa din data de 29.03.20008, intimata a răspuns contestatorului că, în mod legal, cererea de recalculare nu poate fi luată în considerare motivat de faptul că, potrivit OUG nr.4/2005, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, refuzul intimatei de valorificare a veniturilor suplimentare constituind o încălcare a principiului contributivității prevăzut de art.2 lit.e și art.155 din legea nr.19/2000.
S-a statuat incidența în cauză a ar 78 alin.1 din Legea nr.19/2000, ce stipulează că: "unctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică". Totodată, reținând refuzul intimatei în sensul respingerii nejustificate a cererii de recalculare, tribunalul a admis acțiunea, a anulat decizia nr.-/03.04.2008 și a obligat intimata să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului prin valorificarea veniturilor suplimentare evidențiate în adeverințele nr.561/27.07.2005 emisă de SA și nr.1410/12.06.2006 emisă de Proiect B, începând cu 01.09.2005 și să emită o nouă decizie în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă și dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, recurenta susține în esență, că potrivit prevederilor art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute și sporurile permanente, care au făcut parte din baza de calcul a pensiei, înregistrate în carnetul de muncă. Astfel, până la data de 1 iulie 1977 se înscriau salariile brute, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991 se înscriau salariile nete, iar de la data de 1 ianuarie 1991 salariile brute. Veniturile salariale în acord global sunt temporare și fără caracter permanent, nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, nu sunt înscrise în carnetul de muncă, astfel încât nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie. Aceste venituri reprezintă o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru cei care își asumau răspunderea de finalizare și realizare, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță art.12 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii. Sporurile cu caracter permanent, ce se iau în calcul la stabilirea pensiei alături de salarii, sunt reprezentate de sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere, pretinde recurenta, rezultă clar din dispozițiile Legii nr.57/1974, care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr.92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale conform art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Tocmai de aceea, arată recurenta, legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie - respectiv pct.VI din Anexa OUG nr.4/2005, orice interpretări extinctive contravenind legii. De altfel, OUG nr.4/2005 a făcut obiectul analizei Curții Constituționale, care prin Decizia nr.736/2006 și-a exprimat poziția cu privire la dispozițiile de la pct.VI din Anexa la OUG nr.4/2005.
Nu pot fi invocate hotărârile pronunțate în spețe similare, în sensul admiterii cererii, întrucât nu au relevanță în cauză,în sistemul de drept românesc precedentul judiciar neconstituind izvor de drept.
Intimatul-contestator a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
În condițiile în care din conținutul adeverințelor nr.561/27.07.2005 emisă de SA și nr.1410/12.06.2006 emisă de Proiect B, rezultă că intimatul-contestator a realizat venituri în acord global și alte venituri suplimentare care au fost plătite din fondul de salarii, pentru care s-au calculat și virat contribuția de asigurări sociale conform legii, în mod corect și realizând o justă aplicațiune a art.2 lit.e, art.23 alin.1 lit.a, art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, OUG nr.4/2005, tribunalul a dispus obligarea Casei de Pensii la recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a mențiunilor din conținutul adeverinței sus indicate.
Susținerile recurentei, conform cărora veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global nu au fost incluse de legiuitor în categoria sporurilor cu caracter permanent nu pot fi primite. Legal a reținut prima instanță că la calculul drepturilor de pensie trebuie avute în vedere și aceste venituri în condițiile în care legiuitorul nu enumeră în mod expres care sunt sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică criteriile ce permit determinarea acestora.
Pe de altă parte, acceptarea unei astfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, deoarece veniturile obținute în sistem de acord global au determinat o sporire a drepturilor bănești cuvenite din muncă (în conformitate cu art.12 din Legea nr.57/1974 invocate în cauză), și au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale, în sensul măririi sale corespunzătoare.
Totodată, nu trebuie neglijat că, potrivit prevederilor Decretului nr.92/1976 și ale Ordinului nr.136/1976, invocate de asemenea în cauză, în carnetul de muncă nu puteau fi înscrise toate elementele sistemului de retribuire, ci doar retribuția de încadrare și alte câștiguri ce se includ în aceasta, Cum, pe lângă retribuția tarifară există și posibilitatea realizării unor venituri suplimentare "adaosuri", situație incidentă în speța dedusă judecății, atestată prin adeverințele sus menționate depuse la cererea de recalculare (pentru care s-a făcut și dovada calculării și reținerii contribuției de asigurări sociale), legal prima instanță le-a avut în vedere la pronunțarea sentinței atacate.
Prin Decizia Curții Constituționale nr.736 din 24 octombrie 2006 invocată în cauză, s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct.VI din Anexa la OUG nr.4/2005. S-a statuat prin această decizie că: "verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului mediu anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii, în cazuri concrete, individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești", ceea ce de fapt a și realizat prima instanță.
Tribunalul s-a conformat astfel celor susținute în decizia Curții Constituționale, expunând considerentele avute în vedere pentru reținerea în baza de calcul a pensiei la stabilirea punctajului și a veniturilor suplimentare obținute în sistem de acord global, pentru care s-au achitat cotele de contribuție de asigurări sociale corespunzătoare.
Este adevărat că jurisprudența nu constituie izvor de drept în dreptul românesc, cum de altfel susține recurenta, numai că sentința atacată nu face referire la soluții pronunțate în spețe similare, de natură a justifica și soluția pronunțată în cauză, condiție în care instanța de control judiciar nu va primi nici această critică a sentinței atacate.
În consecință, motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă nu sunt incidente în cauză, neexistând o imixtiune a instanței de fond în atribuțiile Casei de Pensii a Municipiului B, hotărârea fiind pronunțată cu respectarea normelor de drept aplicabile în cauză.
În aceste condiții, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.6632 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.19548/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./13.05.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu