Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2902/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(437/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2902/
Ședința publică din data de 30 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-intimat MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr.6110 din 07 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.17829/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 23.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 30.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6110/07.10.2008 pronunțată în dosarul nr.17829/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative; a anulat deciziile nr.-/16.06.2006 și nr.179/16.11.2006 și a obligat intimatul să recalculeze și să plătească pensia militară de stat cuvenită contestatorului, în funcție de vechimea de 47 de ani și 19 zile, începând cu data de 05.06.2003.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul a activat în rândul cadrelor permanente ale RA. în perioada 15.10.1964 - 30.06.1996, fiind trecut în rezervă prin aplicarea prevederilor art.85 lit.a din Legea nr.80/1995, cu gradul militar d e maistru militar principal. A fost înscris la pensie militară de serviciu prin decizia nr.-/20.08.1996, cu începere de la 01.07.1996, cu o vechime totală în serviciu de 36 de ani, iar potrivit fișei de pensie întocmită de 0846 B, la data trecerii în rezervă contestatorul nu a beneficiat de încadrarea activității desfășurate în grupa I sau a Il-a de muncă, așa cum rezultă din recunoașterile intimatului din întâmpinare și cererea de chemare în judecată.
La data de 05.06.2006, contestatorul a depus la dosarul de pensie adeverința nr.130.285 din 17.05.2006 emisă de RA. - Direcția Generală Management Resurse Umane și adeverința nr.39/04.05.2006 emisă de B - Serviciul Management Resurse Umane, din care rezultă că a desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă (condiții speciale de muncă în înțelesul Legii nr.164/2001), în perioadele 01.01.1969-01.06.1972, 01.06.1977-01.03.1979, 01.05.1979-02.07.1984 și 11.08.1984-30.06.1996.
Prin decizia nr.-/16.06.2006 emisă de Casa de pensii, în temeiul art.53 alin.1 din Legea nr.164/2000, s-a stabilit o pensie militară de limită de vârstă în sumă netă de 1183 lei (1266 lei în sumă brută),reținându-se o vechime în serviciul militar d e 47 de ani și 19 zile, din care 22 de ani în condiții speciale și 11 ani spor aferent activității în condiții speciale.
Împotriva acestei decizii, contestatorul s-a adresat Comisiei de contestații, solicitând ca drepturile să îi fie acordate din anul 1996. Comisia de contestații a respins contestația formulată prin decizia nr.179/16.11.2006, în motivarea soluției de respingere a contestației, Comisia de contestații a reținând în esență aceleași argumente ca în întâmpinarea depusă la dosar de intimat.
Tribunalul a reținut că după intrarea în vigoare a Legii nr.164/2001, pensiile militare se stabilesc potrivit dispozițiilor acestui act normativ, care a abrogat Decretul nr.214/12.07.1977 privind pensiile militare.
Prin art.3 și 6 din lege se prevede că de prevederile prezentei legi beneficiază cadrele militare în activitate, în rezervă sau în retragere, denumite în continuare cadre militare, precum și urmașii acestora. Cadrele militare pot beneficia de o singură pensie militară de stat.
Totodată, potrivit art. 10 și 11 din Legea nr.164/2001, sistemul pensiilor militare de stat cuprinde: a) pensia de serviciu; b) pensia de invaliditate; c) pensia de urmaș.
Pensia de serviciu poate fi: a) pentru limită de vârstă; b) anticipată; c) anticipată parțială.
Conform art.7 din aceeași lege "drepturile de pensie sunt imprescriptibile și nu pot fi cedate total sau parțial.
Plata prestațiilor prevăzute la art. 4 se supune termenului general de prescripție, conform legii"
Art. 56 din lege prevede că: "în cazul în care organele de pensii constată unele erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie se vor opera revizuirile și modificările legale."
Cererea contestatorului de acordare a noilor drepturi în termenul general de prescripție a fost apreciată de tribunal ca fiind pe deplin justificată, revizuirile dispuse de Casa de pensii impunându-se a se face atât împotriva pensionarului, cât și în favoarea lui în aceleași condiții, respectiv în termenul general de prescripție de 3 ani, așa cum se stabilește cu caracter de principiu prin prevederile art.7 alin 2, art.65 și art.66 din Legea nr.164/2001.
Tribunalul a apreciat că în mod greșit decizia nr.-/16.06.2006 a fost emisă de Casa de pensii, exclusiv în temeiul art.53 alin.1 din Legea nr.164/2000, întrucât nu era vorba de stabilirea inițială a drepturilor de pensie, ci de revizuirea vechimii în serviciul militar a reclamantului, ce nu a fost calculată corect din culpa exclusivă a unor instituții din cadrul și subordinea intimatului, care trebuiau să întocmească corect dosarul de pensie.
Prima instanță a considerat că dacă furnizarea către Casa de pensii direct de aceste instituții a adeverințelor privind vechimea în serviciul militar realizată de contestator ar fi trebuit să ducă la revizuirea din oficiu a drepturilor de pensie, în termenul general de prescripție, aceeași trebuie să fie soluția în situația în care contestatorul a făcut acest demers ce incumba instituțiilor culpabile pentru calcularea greșită a vechimii sale în serviciul militar.
Față de cele ce preced, tribunalul a admis contestația, a anulat deciziile nr.-/16.06.2006 și nr.179/16.11.2006 și a obligat pe intimat să recalculeze și să plătească pensia militară de stat cuvenită contestatorului, în funcție de vechimea în serviciul militar d e 47 de ani și 19 zile, începând cu data de 5.06.2003, adică în termenul general de prescripție de 3 ani, în raport de data formulării cererii de revizuire la Casa de pensii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs,în termen legal, intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurentul susține în esență, pronunțarea sentinței atacate cu încălcarea dispozițiilor de drept material incidente în cauză, referitoare la stabilirea și plata pensiei militare de stat, respectiv a Legii nr.164/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Nu trebuie neglijat sub acest aspect, că art.56 din Legea nr.164/2001 republicată, nu a fost conceput ca un instrument juridic prin care să fie justificate anumite sume necuvenite. Raportat la aceste dispoziții, hotărârea judecătorească se întemeiază pe faptul că instituțiile din cadrul ministerului aveau datoria de a trimite direct Casei de pensii adeverința privind vechimea în serviciul militar realizată de intimatul-reclamant, ceea ce ar fi condus la sesizarea din oficiu a drepturilor de pensie. Drept urmare, s-a statuat că instituțiile respective sunt în culpă pentru recalcularea greșită a vechimii în serviciu militar.
Ori, în speța dedusă judecății nu se pune problema recunoașterii sau a greșitei calculări a vechimii în serviciu militar, ci a încadrării activității desfășurate de intimatul-reclamant în condițiile speciale de muncă. Astfel, vechimea în serviciu militar este aceeași, atât la data înscrierii la pensie, cât și la revizuire, aceasta fiind de 31 de ani, 8 luni și 16 zile. Trebuie avut în vedere astfel că dispozițiile legale în baza cărora s-au emis adeverințele nr.-/17.05.2006 și nr.39/04.05.2006 au intrat în vigoare după trecerea în rezervă a intimatului-reclamant, ca urmare a modificării legislației în domeniu, sens în care organul de pensie nu se află în culpă.
Drept urmare, raportat la aceste aspecte, intimatul-reclamant nu a prezentat nici un argument pentru a fi exceptat de la prevederile art.52 alin.1 lit.b din Legea nr.164/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora drepturile de pensie se stabilesc și se plătesc din prima zi a lunii următoare celei în care cererea, împreună cu actele necesare, cererea a fost depusă la organul de pensii peste termenul prevăzut la lit. Cum, trecerea în rezervă s-a efectuat la data de 30.06.1996, iar adeverința s-a înregistrat la organul de pensii la data de 05.06.2006, deci peste termenul de 90 de zile de la data trecerii în rezervă, în mod corect plata noilor drepturi corespunzătoare vechimii de 47 de ani s-au făcut la data de 01.07.2006, adeverințele fiind emise la solicitarea pensionarului și depuse de acesta la organul de pensii.
În consecință, prin admiterea acțiunii se realizează practic o îmbogățire fără justă cauză a intimatului-reclamant.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prima instanță a realizat o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv art.3, art.6, art.7, art.10 și art.11 prin raportare la art.56 din Legea nr.164/2001, sens în care nu pot fi primite susținerile recurentului că art.56 din actul normativ sus menționat nu trebuie conceput ca un instrument juridic de restituire a unor sume necuvenite.
Astfel, art.56 din lege prevede că: "în cazul în care organele de pensie constată erori în stabilirea și plata drepturilor se pensie se vor opera revizuirile și modificările legale".
În aceste condiții, legal a constatat Tribunalul că cererea contestatorului de acordare a drepturilor de pensie ca efect al valorificării activității desfășurate în condiții speciale de muncă, activitate atestată prin adeverințele nr.-/17.05.2006 și nr.39/04.05.2006, în termenul general de prescripție este pe deplin justificată.
Astfel, revizuirile dispuse de recurent se impun a se realiza deopotrivă atât împotriva pensionarilor cât și în favoarea acestora, în termenul general de prescripție, aspect ce rezultă din interpretarea art.7 alin.2, art.65 și art.66 din Legea nr.164/2001.
În speță nu sunt incidente dispozițiile art.52 alin.1 lit.a din Legea nr.164/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât nu se contestă stabilirea inițială a drepturilor de pensie, ci revizuirea pensiei ca militar, prin valorificarea activității desfășurată în condiții speciale de muncă, pensie calculată greșit din culpa unității angajatoare aflată în subordinea recurentului.
Ori, cum corect a reținut tribunalul, dacă angajatorul ar fi furnizat direct Casei de Pensii adeverințele privind vechimea în serviciu militar, realizată de contestator, revizuirea din oficiu se realiza în termenul general de prescripție.
Evident că aceeași soluție se impune și în cazul în care intimatul-contestator prin demersuri proprii a obținut adeverințele în discuție, demers ce incumba instituțiilor culpabile pentru calcularea greșită a vechimii sale în serviciu militar. Nu-i poate fi imputabilă astfel intimatului emiterea cu întârziere a adeverințelor ce atestă încadrarea în condiții speciale. aspect ce trebuia avut în vedere la recalcularea drepturilor de pensie.
Având în vedere dreptul beneficiarului de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, obligația recurentului de a face plata acestor drepturi, conform art.34 lit.e din HG nr.13/2004, împrejurarea că prin nevalorificarea veniturilor amintite contestatorului i s-a achitat o pensie într-un cuantum mai mic decât cel legal cuvenit, ceea ce a determinat ca în patrimoniul acestuia să se producă un prejudiciu, constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, legal s-a dispus obligarea recurentului la plata diferențelor de pensie, începând cu 05.06.2003.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-intimat MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr.6110 din 07 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.17829/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./19.05.2009
Jud.fond: Fl.;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
