Recalculare pensii. Decizia 2901/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8852/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2901/
Ședința publică din data de 30 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul reclamant și recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.6106 din 07 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 14461/3/AS/2008, având ca obiect - recalculare pensie.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 23.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 30.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 6106/07.10.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis în parte cererea precizată a reclamantului
În consecință, s-a dispus obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie de pensie, prin care să recalculeze, începând cu 01.10.2006, drepturile de pensie pentru limită de vârstă ale reclamantului, prin luarea în considerare și a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverințele nr. 305/31.05.2006 emisă de SC Proiect SA, nr. 8877/18.05.2006 emisă de Universitatea Tehnică C N, nr. 42222/23.06.2006 emisă de Universitatea Tehnologică B și nr. 10824/03.10.2006 emisă de Universitatea Tehnică de Construcții
Celelalte pretenții deduse judecății au fost respinse ca neîntemeiate.
Reclamantul și pârâta au declarat recurs împotriva sentinței precitate.
În motivarea recursului reclamantului, s-au exprimat, în esență, următoarele critici:
- din păcate, instanța a omis adeverința nr. 298/16.05.2006 emisă de SA, prin care se precizează retribuția medie tarifară a reclamantului din perioada în care a fost detașat în;
- veniturile realizate în această perioadă sunt cele stipulate în cartea de muncă, plus cele menționate în adeverința amintită, adeverință care nu trebuie confundată cu cea cu nr. 1226/81 eliberată de Ministerul Învățământului Superior și Cercetării din;
- motivul acestei retribuții a fost posibil datorită faptului că a lucrat în permanență aproape 3 norme față de cea stipulată în contractul româno-algerian, dar care nu permitea retribuirea muncii suplimentare;
- pentru a putea compensa acești bani, reclamantul a trebuit să accepte a lucra în plus la Centrul Național de Cercetare și Proiectare al Ministerului Învățământului, în afara orelor didactice;
- nu are însă posibilitatea reală de a contesta neluarea în considerare a acestor venituri, deoarece nu are altă dovadă decât cea de la dosar;
- fiind un cooperant cu înaltă calificare, detașat în învățământul superior din, ajungea să fie remunerat cu 12-18% (suma totală primită în țară plus cea din );
- nu avea însă dreptul să vadă în concret conținutul contractului, care era colectiv, astfel că nu putea ști dedesubturile, căci cei cu contracte individuale primeau 3000-5000 dolari SUA, iar cei cu contracte colective primeau doar dinari algerieni;
- Casa de Pensii nu vrea să țină seama de acel adaos la vechimea totală în muncă de 6 luni pentru fiecare an lucrat în, așa cum stipulează adeverința nr. 298/2006 emisă de;
- reclamantul nu poate găsi acte doveditoare de acum 40-50 ani, întrucât arhivele erau atunci la instituții regionale, după dezmembrarea cărora statele de plată pentru diverse venituri au fost distruse.
În motivarea recursului pârâtei, s-au arătat următoarele aspecte:
- privitor la luarea în calcul a veniturilor suplimentare obținute de reclamant, se impune respingerea acțiunii, întrucât trebuie să se țină seama de prevederile cuprinse la punctul VI din Anexa la OUG nr. 4/2005;
- aceste dispoziții sunt în concordanță cu prevederile legii-cadru în materia asigurărilor sociale de stat, determinarea punctajului mediu anual cu ocazia operațiunii de recalculare guvernată de OUG nr. 4/2005 realizându-se cu respectarea normelor cuprinse în Legea nr. 19/2000, urmând a fi avute în vedere sub acest aspect, printre altele, și dispozițiile art 164 din această lege;
- din cele menționate anterior rezultă că la determinarea punctajelor anuale trebuie valorificate pe lângă salarii și sporurile cu caracter permanent, care după data de 01.04.1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare;
- veniturile suplimentare obținute de reclamant nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare în funcție de realizarea anumitor indicatori, reglementată de legislația în vigoare la acea dată, respectiv art. 12 din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii;
- sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară;
- această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr. 57/1974, precum și din cele ale Decretului nr. 92/1976 coroborate cu cele ale Ordinului nr. 136/1976;
- din interpretarea acestor prevederi legale reiese că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizează la determinarea punctajelor anuale potrivit art. 164 din Legea nr. 19/2000;
- legiuitorul a înțeles să excludă printr-un text expres anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie, astfel că orice interpretări extensive ale acestui text nu sunt permise;
- hotărârile judecătorești pronunțate în spețe similare, prin care s-au admis acțiuni precum cea a reclamantului, nu au relevanță juridică în cauză, deoarece în sistemul românesc de drept precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, aspect reliefat și în literatura de specialitate.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursurile ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, criticile exprimate de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B sunt neîntemeiate.
În adeverințele menționate în dispozitivul sentinței atacate se evidențiază faptul că pentru veniturile încasate de recurentul-reclamant în intervalul de timp în care a fost încadrat în muncă (venituri care nu au fost luate în considerare cu ocazia recalculării drepturilor de pensie ale acestuia) s-au reținut și virat la stat contribuțiile de asigurări sociale corespunzătoare pentru întreaga perioadă lucrată.
Or, în aceste condiții, în mod corect instanța de fond a concluzionat că neluarea lor în calcul cu prilejul stabilirii pensiei recurentului-persoană fizică ar însemna să se contravină principiului fundamental al contributivității prev. de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, care statuează printre altele că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Totodată, trebuie să se țină seama și de disp. art. 78 din Legea nr. 19/2000, potrivit cu care la determinarea punctajului lunar și a celui anual, pe baza cărora se stabilește în final cuantumul pensiei, se iau în considerare salariul brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile de care au beneficiat salariații, situație ce se regăsește și în speță.
Susținerile recurentei-pârâte în sensul că respectivele venituri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei și nu au avut caracter permanent sunt contrazise de faptul că pentru ele s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale corespunzătoare, ceea ce demonstrează că angajatorul a plătit drepturile respective din fondul de salarii. O asemenea împrejurare conduce la concluzia că sumele de bani în discuție au făcut parte din baza de calcul a pensiei și au avut caracter permanent, așa încât, date fiind și disp. art. 164 din Legea nr. 19/2000, ele trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei cuvenite recurentului-persoană fizică.
Ceea ce trebuie subliniat în prezenta cauză este faptul că, în realitate, veniturile menționate în adeverință au fost încasate ca și drepturi salariale, de cele mai multe ori lunar, deci au avut caracter sistematic (periodic).
Toate cele ce preced demonstrează faptul că în speță nu sunt incidente dispozițiile punctului VI din Anexa la OUG nr. 4/2005, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, în speță este vorba despre venituri salariale (sporuri, adaosuri) cu caracter permanent, fiind aplicabile prevederile punctului V din aceeași anexă, teza referitoare la alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă.
Nici aspectele prezentate în motivarea recursului reclamantului nu sunt fondate.
Așa cum rezultă din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, veniturile menționate în adeverința la care face referire recurentul-reclamant au fost valorificate întocmai de către emitentul deciziei prin care s-au calculat și stabilit drepturile de pensie cuvenite autorului acțiunii. Din acest punct de vedere sunt relevante mențiunile cuprinse în decizia nr. -/12.11.2007 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2 B, buletinul de calcul și desfășurătoarele aferente acesteia (filele 14-36 dosar fond).
În consecință, nu se poate reproșa instanței de fond ori emitentului deciziei anterior indicată faptul că ar fi omis adeverința nr. 298/16.05.2006 emisă de SA.
Cât privește afirmațiile recurentului-reclamant în sensul că, în realitate, ar fi realizat venituri mult mai mari în perioada menționată în adeverință, interval de timp în care a fost detașat în, acestea nu sunt susținute prin niciun alt mijloc de probă. Ca atare, aceste afirmații nu pot fi luate în seamă, căci ceea ce nu este dovedit, se consideră că nu există.
Din acest punct de vedere trebuie menționat și faptul că în pricina de față, sarcina dovedirii afirmațiilor sale revenea recurentului-reclamant conform dispozițiilor art. 1169. civ. și art. 129 alin. 1. proced. civ. însă el nu și-a îndeplinit-o corespunzător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul-reclamant G și recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr. 6106/07.10.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./15.05.2009.
Jud.fond: Fl.
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
