Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 299/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.299/AS
Ședința publică din 10 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, - 22,.B,.16, județul C, împotriva sentinței civile nr. 255/22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în- C, județul C, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata pârâtă d-na consilier juridic în baza delegației nr.19057/10.11.2009, depusă la dosar, lipsind recurentul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și urm. Cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Întrebată fiind de instanță, partea prezentă declară că în cauză nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus, motiv pentru care instanța declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul reprezentanta intimatei pârâte, solicită respingerea recursului formulat de către reclamant și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța reclamantul a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie anulată decizia nr.35353/04.03.2009, prin care i-a fost respinsă cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă. Reclamantul a contestat decizia de pensionare nr.35353/04.03.2009, prin care i-a fost respinsă cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă,motivat de faptul că în mod eronat pârâta a interpretat prevederile legii 19/2000, în sensul că pe perioada efectuării stagiului militar obligatoriu, care a condus la întreruperea activității desfășurate în grupa I-a de muncă și reluarea activității după desfășurarea acesteia,s-ar fi impus ca perioada de 6 luni să fie asimilată cu stagiul de muncă desfășurat în grupa I de muncă.A susținut că în conformitate cu dispozițiile legale ar fi îndeplinit condițiile de pensionare la data de 03.10.2008, când ar fi împlinit vârsta de 58 ani și 11 luni și reducerea vârstei de pensionare ar fi fost de 4 ani și 6 luni.Ca temei legal a invocat prevederile Legii 19/2000.
Prin întâmpinare pârâta Casa Județeană de Pensii Cas olicitat instanței respingerea contestației ca neîntemeiată motivat de faptul că în mod legal i-a fost respinsă cererea privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă deoarece nu au fost îndeplinite condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare în sensul că stagiul de cotizare realizat în grupe superioare de muncă nu permite reducerea necesară a vârstei standard de pensionare. În susținere a depus în copie dosarul administrativ.
Prin sentința civilă nr. 255/22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele: Prin decizia nr.35353/04.03.2009 a respins reclamantului cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă cu motivarea ca fiind neîndeplinite condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare,în sensul că stagiul de cotizare realizat în condiții speciale și grupa I nu permite reducerea necesară a vârstei standard de pensionare. Din analiza deciziei contestate instanța a constatat, că reclamantul a solicitat înscrierea la pensie la data de 16.09.2008, având un stagiu complet de cotizare de 34 ani și 10 luni și un total stagiu de cotizare de 46 ani 6 luni și 2 zile dintre care 6 ani și 13 zile în grupa I-a de muncă și 15 ani 9 luni și 17 zile în grupa a II-a de muncă. Datorită acestui fapt reducerea vârstei standard de pensionare datorită condițiilor speciale și deosebite de muncă a fost de 4 ani și 6 luni, astfel cum reiese din dispozițiile art.42 alin1din.19/2000-"Asigurații care au realizat stagiul complet de cotizare și care și-au desfășurat activitatea total sau parțial în condiții deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă,cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr.1".
Având în vedere că potrivit art.83 alin.1 din.19/2000-"Drepturile de pensie pentru limită de vârstă se acordă și se plătesc de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare,dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la această dată", instanța a reținut că reclamantul chiar în condițiile în care a beneficiat de reducerea vârstei standard de pensionare cu 4 ani și 6 luni, astfel cum era prevăzut în tabelul nr.1 din lege, avea la data depunerii dosarului de pensionare 58 ani și 10 luni și nu 58 ani și 11 luni, cât ar fi trebuit să aibă, ca să îndeplinească condițiile prevăzute la anexa nr.3 din.19/2000. Astfel,conform acestei anexe parte integrantă din legea 19/2000, reclamantul ar fi trebuit să aibă la ieșirea la pensie vârsta de 63 ani și 5 luni la care scăzând perioada de 4 ani și 6 luni cât a beneficiat de reducere pentru munca prestată în condiții speciale a rezultat vârsta de 58 ani și 11 luni, reclamantul neîndeplinind condiția de vârstă, având doar 58 ani și 10 luni la data depunerii dosarului de pensionare 16.09.2008, fapt recunoscut chiar de acesta prin răspunsul la întâmpinare, când a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare pentru limită de vârstă începând cu data deschiderii drepturilor de pensionare la 03.10.2008. Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul.
În motivarea recursului s-au arătat următoarele: în mod greșit contestația a fost respinsă deși instanța de fond a reținut că vârsta de pensionare era de 58 ani și 11 luni, vârstă pe care o îndeplinea la data de 03.10.2008; cererea de pensionare a fost formulată la 16.09.2008 iar decizia contestată a fost emisă la 05.03.2009 iar la 05.01.2009 a fost chemat la Casa Județeană de Pensii C pentru completarea dosarului.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel cum a reținut și prima instanță, raportat la prevederile Legii nr. 19/2000, stagiul de cotizare realizat de reclamant în grupa a II-a de muncă îi conferă beneficiul reducerii vârstei standard de pensionare la 58 ani și 11 luni, vârstă pe care acesta, fiind născut la 03.11.1949, a împlinit-o la 03.10.2009.
Reclamantul a formulat însă cererea de pensionare la 16.09.2008, dată la care nu îndeplinea această vârstă, astfel cum de altfel, în mod corect a reținut și instanța de fond.
Se pune însă problema care sunt consecințele formulării cererii de acordare a pensiei pentru limită de vârstă înainte de îndeplinirea condiției prevăzute de lege cu privire la vârsta de pensionare.
Această chestiune trebuie însă analizată în concret, de la caz la caz, din perspectiva necesității protejării dreptului la pensiei al asiguratului.
Astfel, sigur că, în principiu, din prevederile art.82 din Legea nr. 19/2000, rezultă că la data formulării cererii de acordare a pensiei, beneficiarul trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de lege, inclusiv condiția de vârstă, nefiind posibil ca o persoană să formuleze o cerere de acordare a pensiei pentru limită de vârstă cu mult înainte de a îndeplini vârsta minimă prevăzută delege, pentru a beneficia de pensie la data îndeplinirii acestei condiții.
Pentru acest motiv art. 83 din Legea nr. 19/2000 stabilește acordarea de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare dacă cererea a fost formulată într-un termen de 30 de zile de la îndeplinirea acestor condiții, astfel încât prin formularea cererii ulterior acestei date beneficiarul să nu fie prejudiciat.
Dar, aceste forme procedural - administrative, trebuie aplicate astfel încât să se atingă scopul pentru care au fost edictate și în acest mod să nu se aducă atingere substanței dreptului pentru a cărei realizare au fost instituite și nici să nu afecteze acest drept într-o manieră disproporționată față de scopul urmărit. Totodată, beneficiarul dreptului stabilit de lege și pentru realizarea căruia legea însăși a prevăzut anumite proceduri și termene nu trebuie supus unei sarcini excesive, disproporționate.
Aceste principii au fost statuate în mod constat în jurisprudența sa de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În cauza de față, procedurile, termenele și condițiile formulării cererii de acordare a pensiei pentru limită de vârstă sunt stabilite de Legea nr. 19/2000 și urmăresc un scop legitim, respectiv realizarea unei bune funcționări a instituțiilor implicate în stabilirea și acordarea drepturilor de asigurări sociale, care, dacă ar primi cereri de acordare a pensiei cu mult înainte de îndeplinirea condițiilor de legale, ar avea dificultăți inerente în urmărirea situației fiecărui asigurat și a calculării și acordării pensiilor.
Totuși, trebuie avut în vedere că dreptul la pensie, în cazul în care acesta este dobândit ca urmare a unor contribuții efectuate în timp de asigurat, intră în sfera noțiunii de bun la care se referă art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și în practica fostei Comisii, s-a reținut că deși dreptul la pensie nu este garantat de convenție, contribuțiile obligatorii la casele de asigurări pot aduce un drept de proprietate asupra unei părți din fonduri, dreptul la pensie fiind suficient stabilit de autoritățile naționale, pe baza legislației în vigoare (în acest sens - cauza Bellet și alții contra Franței, cauza Bucheň contra Cehiei, cauza Gaygusuz contra Austriei).
Pe de altă parte, în mod constant, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit cu valoare de principiu că prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale protejează drepturi concrete și efective iar nu teoretice și iluzorii.
Ca urmare, în cauza de față, trebuie analizat în concret dacă prin emiterea deciziei nr.35353/04.03.2009 emise de Casa Județeană de Pensii Caf ost încălcat dreptul la pensie al reclamantului.
În acest sens, se constată că reclamantul a formulat cererea de pensionare la data de 16.09.2008 iar decizia prin care a fost soluționată această cerere a fost emisă la 04.03.2009.
Or, potrivit art. 86(1) din Legea nr. 19/2000, "admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii" iar în conformitate cu alineatul (3) al aceluiași articol, "decizia casei teritoriale de pensii se comunică în scris persoanei care a solicitat pensionarea, în termen de 5 zile de la data emiterii".
Pârâta Casa Județeană de Pensii C nu a respectat însă această prevedere legală.
În aceste condiții, cum reclamantul îndeplinește în prezent condițiile de pensionare, dacă ar fi formulat o nouă cerere de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, depășindu-se termenul prevăzut de art. 83 din lege, ar fi beneficiat de pensie cel mai devreme începând cu luna aprilie 2009.
Cum reclamantul a uzat de dreptul său legal de a contesta decizia emisă de pârâtă, prevăzut de art. 87 din aceeași lege, dacă ar formula o cerere în prezent, ar beneficia de pensie cel mai devreme începând cu luna decembrie 2009.
Or, dacă pârâta Casa Județeană de Pensii C ar fi respectat prevederile art. 86 din Legea nr. 19/2000, reclamantul ar fi avut posibilitatea de a formula imediat o nouă cerere de acordare a pensiei, beneficiind și de prevederile art. 83 din Legea nr. 19/2000, și ar fi putut obține pensia pentru limită de vârstă începând cu data îndeplinirii condițiilor de pensionare, respectiv 03.10.2008.
Desigur, nu se poate specula asupra comportamentului reclamantului în cazul în care cererea sa i s-ar fi soluționat în termen legal, în sensul îndeplinirii condiției de a formula o nouă cerere până la 03.11.2008 pentru a beneficia de prevederile art. 83 din Legea nr. 19/2000, însă, este evident că reclamantul nu a formulat o nouă cerere de acordare a pensiei pentru limită de vârstă după data de 03.10.2008, pentru a beneficia de pensie începând cu luna 2008 și pentru motivul că, nefiindu-i comunicată decizia contestată în această cauză, a fost încredințat că este îndreptățit la pensie pentru limită de vârstă, motiv pentru care a și formulat cererea de acordare a pensiei și contestația de față, nefiind încunoștințat despre neîndeplinirea condiției de vârstă decât la primirea deciziei contestate.
Dar, reclamantul a îndeplinit condiția de vârstă la 03.10.2008, în interiorul termenului în care pârâta trebuia să îi soluționeze cererea.
În aceste condiții concrete, particulare ale cauzei, ar constitui o sarcină excesiv de oneroasă impusă reclamantului să i se impună să formuleze o nouă cerere de acordare a pensiei, ca efect al respingerii cererii formulate la 16.09.2008, ceea ce l-ar priva în mod definitiv de dreptul său la pensie pentru o perioadă de 5 până la 13 luni în condițiile în care Casa Județeană de Pensii C nu și-a îndeplinit obligația legală de a respecta termenul de soluționare și comunicare a cererii, comunicând petentului soluția de respingere cu o mare întârziere.
În acest mod, s-ar crea o disproporție vădită și lipsită de justificare între scopul urmărit de prevederile art. 82 din Legea nr. 19/2000 și efectul produs, care ar consta într-o privare de proprietate a reclamantului în lipsa unei justificări necesare într-o societate democratică, în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, mai mult, determinată chiar de nerespectarea de către o instituție a statului a unor prevederi legale obligatorii.
Ca urmare, soluția care se impune este aceea de a acorda reclamatului pensia pentru limită de vârstă începând cu luna 2008.
Pentru aceste motive, în temeiul art.312 Cod.pr.civ. se va admite recursul și se va modifica sentința recurată în sensul celor expuse anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, - 22,.B,.16, județul C, împotriva sentinței civile nr. 255/22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în- C, județul
Modifică în tot sentința, în sensul că admite contestația împotriva deciziei nr.35353/04.03.2009.
Dispune anularea acestei decizii și obligă Casa Județeană de Pensii la emiterea unei decizii de pensionare pentru limită de vârstă începând cu 1 2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.11.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Tehnored.dec.Jud.- /10.12.2009
Tehnored.disp.gref.RD/4ex./14.12.2009
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol, Jelena Zalman
