Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 304/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 304/2010
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii H împotriva sentinței civile nr. 1130/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare, note de ședință și o cerere prin care solicită soluționarea cauzei în lipsă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 4940/97/31.07.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii H - D solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună menținerea deciziei nr. 87461/15.12.2003; anularea deciziilor nr. 82514/2008 emise de prin care s-a dispus anularea deciziei emise la 15.12.2003, stabilirea unui debit în sumă de 5049 și reluarea în plată a pensiei stabilite prin decizia nr. 82514/2.04.2001; exonerarea de la plata sumei constituite ca debit și restituirea sumelor reținute în baza deciziei, indexate cu rata inflației; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată;
În motivarea acțiunii și în cadrul precizărilor depuse la dosar reclamantul a arătat în esență că în mod nelegal, i-a anulat decizia de pensie din 15.12.2003 diminuându-se punctajul de la 2,22040 puncte până la 1,94129 puncte și implicit fiind diminuat și cuantumul pensiei, în mod nedrept stabilindu-i și un debit de 50 milioane lei.
A mai precizat petentul că decizia invocată din 2001 nu a fost niciodată pusă în plată, și doar după 8 ani i s-a transmis decizia din 15.05.2008 care i-a anulat o serie de drepturi, anulându-se și cca 3 ani de activitate în grupa I-a de muncă, o asemenea decizie nu poate fi considerată egală. Conform susținerilor petentului, decizia din 15.12.2003 a produs efecte circa 5 ani, aceasta fiind cea legală întrucât la data de 1.10.2003 a încetat activitatea și implicit calitatea de asigurat și plata CAS, în perioada 2001 - 2003 achitând din venitul realizat un impozit de 34.000.000 lei și CAS în valoare de 26.000.000 lei, iar decizia din 15.12.2003 a fost validată de către Parlamentul României, Guvernul României și.
Prin întâmpinare și completările la întâmpinare Casa Județeană de Pensii H - Das olicitat respingerea acțiunii reclamantului motivat de faptul că reclamantul a fost înscris la pensie pentru muncă și limită de vârstă începând cu data de 31.03.2001 în conformitate cu prevederile Legii nr.3/1977 prin decizia nr. 82514/2.04.2001 și întrucât reclamantul nu a atacat decizia menționată în termenul de 30 de zile conform art. 55 din Legea nr.3/1977, aceasta a rămas definitiv. S-a precizat că, în mod eronat a fost emisă decizia nr. 87461/15.12.2003 de înscriere la pensie în temeiul Legii nr.19/2000 în baza unei noi documentații depuse la Casa locală de Pensii P, fără a se observa că petentul era înscris la pensie începând cu 31.02.2001, iar în urma verificărilor efectuate, s-a procedat la îndreptarea erorii și repunerea situației în legalitate. Astfel, prin decizia nr. 87461 din 15.05,2008, s-a procedat la anularea deciziei din 15.12.2003 (și implicit a deciziilor ulterioare) și constituirea pe numele reclamantului a unui debit în sumă de 5049 lei, ce reprezintă drepturi de pensie încasate necuvenit în perioada 1.05.2005 - 1.06.2008; prin decizia nr. 82514 din 15.05.2008 a fost reluată plata pensiei stabilite prin decizia din 2.04.2004, procedându-se totodată la emiterea deciziilor nr. 82514 din 15.05.2008 ca urmare a recalculării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile nr.OUG4/2005 coroborate cu nr.HG1550/2004 și nr.HG1456/2005 precum și ale nr.OUG19/2007, cu drepturi de pensie stabilite cu data de 1.07.2007.
S-a invocat în principal excepția tardivității acțiunii reclamantului, susținându-se că deciziile emise la data de 15.05.2008 au fost contestate de petent cu depășirea termenului de 45 de zile prevăzut de Legea nr.19/2000.
În subsidiar, pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică întrucât decizia de anulare și de debit a fost emisă în conformitate cu prevederile de art.187 din Legea nr.19/2000, modul de calcul al debitului fiind determinat prin buletinul de calcul nr. 87461/16.05.2008. În ceea ce privește deciziile nr. 82514 din 15.05.2008, acestea au fost emise în vederea repunerii în drepturi (întrucât decizia din 15.12.2003 s-a emis din eroare, impunându-se anularea acesteia și respectiv repunerea în drepturi corecte de pensie pe care, reclamantul le avea în temeiul deciziei 82514/2.04.2001), precum și recalcularea pensiei din sistemul public în conformitate cu prevederile nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, coroborate cu prevederile nr.HG1550/2004 și ale nr.HG1456/2005 și apoi ale prevederilor nr.OUG 19/2007.
Prin Sentința civilă nr.1130/LM/2009, tribunalul admite în parte acțiunea de asigurări sociale formulată de reclamantul - anulează Decizia nr. 87461 din 15.05.2008, emisă de pârâtă, privind anularea deciziei nr. 87461 din 15.12.2003 și de instituire a unui debit în sumă de 5049 lei; anulează decizia nr. 82514 din 15.05.2008 privind reluarea în plată a pensiei stabilite prin decizia nr. 82514 din 02.04.2001 și de recalculare a acesteia; obligă pe pârâtă să restituie reclamantului sumele reținute în baza deciziei de debit din 15.05.2008; menține decizia nr.87461 din 15.12.2003 privind stabilirea drepturilor de pensie în baza Legii nr.19/2000; obligă pe pârâtă la valorificarea adeverințelor depuse la dosarul de pensie, în condițiile Legii nr.19/2000, precum și la aplicarea indexărilor cuvenite după data de 01.10.2003.
fost respinsă în rest acțiunea.
Pentru hotărî astfel, instanța de fond reținut că acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara la 31.07.2008 a fost depusă în termenul legal de 45 de zile, motiv pentru care, excepția tardivității acțiunii, invocată de Casa Județeană de Pensii H fost respinsă.
În ceea ce privește fondul cauzei, reține că pârâta a susținut în esență că în mod eronat a fost emisă decizia de pensionare a reclamantului în data de 15.12.2003 sub nr. 87461 în baza Legii nr.19/2000, întrucât acesta era deja înscris la pensie din anul 2001, prin decizia 82514/2.04.2001, pensia fiind stabilită conform legislației în vigoare la acea dată, respectiv în baza prevederilor Legii nr.3/1977. În consecință, deciziile contestate de reclamant au fost emise conform precizărilor pârâtei, în data de 15.05.2008 pentru intrarea în legalitate, impunându-se anularea deciziei de pensie din 2003 și implicit a deciziilor emise ulterior în baza Legii nr.19/2000, repunerea în drepturile de pensie a reclamantului în baza deciziei nr.82514/2.04.2001 și recuperarea debitelor reprezentând drepturi de pensie achitate necuvenit, debite ce rezultau din recalcularea pensiei stabilite în 2001 în baza Legii nr.3/1977, în raport cu cea efectiv încasată, calculată greșit prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.19/2000.
Apărarea pârâtei fost înlăturată întrucât, decizia inițială, emisă sub nr. 82514/2.04.2001 pe numele reclamantului nu a fost comunicată acestuia, astfel că reclamantul neavând cunoștință despre existența acestui act, nu a avut posibilitatea de a ataca decizia invocată în termenul legal de 30 de zile reglementat de Legea nr.3/1977. Drept urmare, reține că nu sunt incidente prevederile art.55 indice 2 alin.1 din Legea nr.3/1977, invocate de conform căreia deciziile oficiilor de pensii necontestate în termenul prevăzut de lege sunt definitive.
Mai reține instanța că, că decizia de pensie din 2001, anterior arătată, nu a fost pusă în plată niciodată și ca urmare nu și-a produs efectele.
Având în vedere că, raportat la data pensionării, se apreciază că în privința drepturilor de pensie ale reclamantului sunt incidente prevederile Legii nr.19/2000, iar pârâta, prin deciziile contestatorului în mod greșit a procedat la recalcularea pensiei reclamantului prin aplicarea normelor legale privind recalcularea pensiilor stabilite în baza Legii nr.3/1977, aceasta va fi obligată să valorifice adeverințele depuse de reclamanți înregistrate la dosarul de pensie, în condițiile Legii nr.19/2000, precum și la aplicarea indexărilor cuvenite de la data de 1.10.2003 și neacordate până în prezent.
Împotriva hotărârii declarat recurs Casa Județeană de Pensii H, solicitând admiterea recursului și pornind de la aceasta, în principal, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamantul, iar în subsidiar, casarea acesteia cu trimitere sau reținere spre rejudecare.
În expunerea de motive se arată că, hotărârea este nelegală și netemeinică fiind incidente prevederile art.304 pct.7,8,9 Cod pr.civilă.
Arată că, Decizia nr.82514/02.04.2001 a fost comunicată personal reclamantului, care a semnat de primirea ei. Menționează că odată cu această decizie i s- înmânat reclamantului și carnetul de muncă seria nr.- în original.
Conform Legii nr.3/1977 modificată și completată, art.55 alin. (1):
"Deciziile oficiilor de pensii și cele ale comisiilor de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă necontestate în termen sunt definitive."
(2) "Deciziile comisiilor județene de contestații date în materie de pensii pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr.29/1990."
Conform art.5 din Legea nr.29/1990 (aplicabil la data emiterii deciziei de pensie):
"În cazul în care cel care se consideră vătămat nu este mulțumit de soluția dată reclamației sale, el poate sesiza instanța în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției.
În toate cazurile, introducerea cererii la instanță nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere."
Reclamantul nu a contestat Decizia nr.82514/02.04.2001 prin care a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, începând cu data de 31.03.2001, în condițiile și termenul prevăzut de legea în vigoare la acea dată, această decizie rămânând definitivă, conform Legii nr.3/1977 art.55 alin.1.
Mai arată recurenta că privitor la decizia nr.87461 din 15.05.2008 de anulare și constituire debit (expusă la pct.A din situația concretă a dosarului de pensiei al reclamantului):
Prin Decizia nr.87461 din data de 15.05.2008 a fost anulată Decizia nr.87461 din data de 15.12.2003 (precum și, implicit, deciziile emise ulterior sub acest număr) și se constituie pe numele reclamantului debit în sumă de 5.049 lei, ca urmare a încasării de către reclamant drepturi de pensie necuvenite pentru perioada 01.05.2005 - 01.06.2008.
În conformitate cu prevederile artt.187 din Legea nr.19/2000, modificată și completată, sumele încasate cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiarii acestora.
Decizia nr.87461 din 15.05.2008 de anulare și constituire debit constituie titlu executoriu.
Modul de calcul al debitului a fost determinat prin Buletinul de calcul nr.87461 din data de 16.05.2008, depus în copie la dosarul cauzei.
Recurenta arată că, decizia nr.87461 din 15.12.2003 s-a emis din eroare, ea trebuind să fie anulată, fapt la care s-a și procedat prin emiterea Deciziei nr.87461 din 15.05.2008 (de anulare și constituire debit).
Drept urmare, s-a emis Decizia nr.82514 din 15.05.2008 de repunere în drepturile corecte de pensie, respectiv drepturile de pensie pe care reclamantul le are în temeiul Deciziei nr.82514/02.04.2001.
Privitor la Decizia nr.82514 din 15.05.2008 privind recalcularea pensiei din sistemul public (expusă la pct.C din situația concretă a dosarului de pensie al reclamantului), a fost emisă ca urmare a recalculării drepturilor de pensie, în conformitate cu prevederile nr.OUG4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005, coroborate cu prevederile nr.HG1550/2004 și ale nr.HG1456/2005.
Soluția instanței de fond, de anulare a acestei decizii, ca o consecință a soluției pronunțate, este de asemenea netemeinică și nelegală.
Privitor la Decizia nr.82514 care a fost emisă ca urmare a recalculării drepturilor de pensie potrivit nr.OUG19/2007, cu drepturi stabilite începând cu data de 01.07.2007, s-a făcut aplicarea în cazul concret al reclamantului a prevederilor nr.OUG19/2007.
Ca urmare a adeverințelor prezentate ulterior de către reclamant la dosarul de pensionare s-au mai emis Decizia nr.82514 din 25.09.2008 privind recalcularea pensiei din sistemul public (decizie emisă în temeiul nr.1550/2004; nr.OUG4/2005; nr.1456/2005); Decizia nr.82514 din 29.09.2008 de adăugare vechime și Decizia nr.82514 din 20.10.2008 (aceste două decizii fiind emise în temeiul Legii nr.19/2000 dar în considerarea faptului că inițial reclamantul a fost înscris pe Legea nr.3/1977).
Privitor la soluția instanței de fond de "obligare a pârâtei la valorificarea adeverințelor depuse la dosarul de pensie în condițiile Legii nr.19/2000, precum și la aplicarea indexărilor cuvenite după data de 01.10.2003", consecință a soluției pronunțate, că și această dispoziție este netemeinică și nelegală.
Prin Decizia nr.82514 din 29.09.2008, Decizia nr.82514 din 20.10.2008 s-a adăugat vechimea realizată de către reclamant ulterior emiterii Deciziei nr.82514 din 02.04.2001 de înscriere inițială la pensie a reclamantului, respectiv perioada 01.04.2001 - 30.09.2003. Prin Decizia nr.87461 din 15.12.2003 această perioadă, respectiv perioada 01.04.2001 - 30.09.2003 a fost valorificată. Decizia nr.87461 din 15.12.2003 a fost menținută de către instanța de fond prin sentința civilă atacată. Ori este inadmisibil să menții Decizia nr.87461 din 15.12.2003 și să nu anulezi toate deciziile emise ulterior, deci inclusiv Decizia nr.82514 din 29.09.2008, Decizia nr.82514 din 20.10.2008.
Menținerea în paralel a tuturor acestor decizii (valorificându-se de două ori aceleași perioade) ar fi o gravă eroare și nelegalitate.
Privitor la exonerarea de plată a debitului în cuantum de 5049 lei, această soluție a primei instanțe este eronată din cauza incompletei cercetări a fondului. Suma de 5049 lei instituită ca debit a fost determinată de două erori: prima s-a produs ca urmare a emiterii Deciziei nr.87561 din 15.12.2003 prin care s-a stabilit un punctaj mediu anual de 2,07245 acordat începând cu data de 01.10.2003; a doua eroare s-a produs prin acordarea nejustificată și nelegală a unui punctaj mediu anual de 2,22040 acordat începând cu data de 01.03.2005 (prin împărțire eronată la stagiul complet de cotizare de 28 ani în loc de 30 ani).
Ori instanța de fond nu a cercetat acest aspect, respectiv nu a cercetat componența sumei de 5049 lei instituite ca debit.
Prin urmare, printr-o cercetare incompletă a fondului cauzei, s-a ajuns la o soluție greșită și ilegală.
În subsidiar recurenta arată că, privitor la soluția instanței de fond de "obligare a pârâtei la valorificarea adeverințelor depuse la dosarul de pensie în condițiile Legii nr.19/2000, precum și la aplicarea indexărilor cuvenite după data de 01.10.2003" în cauză se impune casarea sentinței recurate, motivat pe prevederile art.312 Cod pr.civilă ". în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, sau modificarea hotărârii nu este posibilă fiind necesară administrarea de probe noi".
Astfel, instanța de fond statuează că "obligă pe pârâtă la valorificarea adeverințelor depuse la dosarul de pensie. " fără a se preciza însă în mod concret care sunt aceste adeverințe.
Deci dispoziția instanței, în lipsa precizării concrete, a adeverințelor la care este obligată pârâta a le valorifica este incertă și nedeterminată. Mai mult, este imposibil de pus în executare.
Pe de altă parte, adeverințele depuse de către reclamant la dosarul de pensionare se regăsesc valorificate prin Decizia nr.87461 din 15.12.2003, menținută de către instanța de fond. Ori nu se poate dispune valorificarea aceleiași adeverințe de două ori.
De asemenea este absolut obligatorie punerea în discuție a legalității și temeiniciei adeverințelor depuse de către reclamant la dosarul de pensionare, înaintea oricărei eventuale dispoziții de valorificare a acestora.
Numai după o analiză concretă a adeverințelor depuse la dosarul de pensionare, sub aspectul legalității și temeiniciei acestora, având în vedere și faptul că parte dintre ele au fost deja valorificate prin decizia care s-a menținut de către instanța de fond, numai atunci când se putea eventual dispune care anume, cu precizarea concretă a acestora, să se valorifice (ceea ce instanța de fond nu a făcut).
Privitor la eroare intervenită începând cu data de 03.2005 de a atribui reclamantului un punctaj mediu anual determinat prin împărțire la 28 ani (în loc de 30 ani cum era legal și corect) observăm că reclamantul nu are vocație la așa ceva, motivat de următoarele:
Art.44 din Legea nr.19/2000, care face referire la anexa nr.4 prevede următoarele: "Asigurații prevăzuți la art.20 lit.a), c) și d) care au realizat stagii de cotizare mai mici decât cele prevăzute la alin.1 și 2 ale art.43, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea proporțională a vârstelor standard de pensionare, în condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor cuprinse în anexele 4 și 5."
Deci prevederile anexei nr.4 din Legea nr.19/2000 sunt aplicabile asiguraților care beneficiază de pensie de limită de vârstă cu reducerea proporțională a vârstelor standard de pensionare, ceea ce nu este cazul reclamantului.
Vârsta standard de pensionare în cazul reclamantului, conform Anexei nr.3 din Legea nr.19/2000, detaliată în funcție de data nașterii în anexa nr.9 din Ordinul nr.340/2001 de aplicare a prevederilor Legii nr.19/2000 este de 62 ani 0 luni. La data înscrierii la pensie reclamantul avea vârsta cu mult peste 62 ani, adică avea cu mult peste vârsta standard de pensionare.
Deci reclamantul nu a beneficiat de nici o reducere a vârstei standard de pensionare pentru a-i deveni aplicabilă anexa nr.4 din Legea nr.19/2000.
Deci prevederile din anexa nr.4 din Legea nr.19/2000 sunt operaționale numai în situația în care se reduce vârsta standard de pensionare. În acest context, rațiunea legiuitorului conform căreia, pentru aceste persoane se operează cu un stagiu de cotizare necesar, mai mic decât cel complet, este aceea că, în situația în care pensionarea se face înaintea vârstei standard nu există timp fizic în care aceste persoane să realizeze stagiul complet de cotizare cerut de lege.
Dar, astfel cum s-a arătat mai sus, pensionarului nu sunt aplicabile prevederile anexei nr.4 din Legea nr.19/2000, el nebeneficiind de nici o reducere a vârstei standard de pensionare.
Prin întâmpinare intimatul solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică hotărârii pronunțate.
Examinând recursul formulat în cauză prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor existente la dosarul cauzei și a dispozițiilor art.304 pct.7,8 și 9, ale art.312 alin.5 și ale art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond prin hotărârea atacată anulează decizia nr. 87461 din 15.05.2008, emisă de pârâtă, privind anularea deciziei nr. 87461 din 15.12.2003 și de instituire a unui debit în sumă de 5049 lei, anulează decizia nr. 82514 din 15.05.2008 privind reluarea în plată a pensiei stabilite prin decizia nr. 82514 din 02.04.2001 și de recalculare a acesteia, obligă pe pârâtă să restituie reclamantului sumele reținute în baza deciziei de debit din 15.05.2008, menține decizia nr. 87461 din 15.12.2003 privind stabilirea drepturilor de pensie în baza Legii nr. 19/2000, obligă pe pârâtă la valorificarea adeverințelor depuse la dosarul de pensie, în condițiile Legii nr. 19/2000, precum și la aplicarea indexărilor cuvenite după data de 01.10.2003.
În considerentele hotărârii instanța însă nu a arătat motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa referitor lavalorificarea adeverințelor depuse la dosarul de pensie,limitându-se la stabilirea în sarcina pârâtei recurente unei obligații nedeterminate și neclare, astfel încât hotărârea recurată nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr auzite, adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art.6 impune tribunalului obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței."(Hotărârea din 28.09.2005 în cauza Virgil împotriva României, paragraful 44; Hotărârea din 19.04.1994 în cauza Van de împotriva Olandei, paragraful 59 și Hotărârea din 21.03.2000 în cauza Dulaurans împotriva Franței, paragraful 33).
Prin urmare, neindicarea de către instanța de fond care sunt adeverințele pe care le- avut în vedere când menționat că sunt depuse la dosarul de pensie, în condițiile în care nu rezultă foarte clar dacă fost investită în acest sens, în ce măsura verificat ce adeverințe au fost valorificate și care ar mai trebui valorificate și nici motivele pentru care apărările pârâtei, care susținut că valorificat toate adeverințele depuse, au fost înlăturate, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, împrejurare ce atrage aplicarea prevederilor art.312 alin.5 Cod procedură civilă.
Având în vedere că, în speță, este incident motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod de procedură civilă nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs invocate de către recurentă.
Față de considerentele expuse anterior, văzând dispozițiile art.312 alin.1,2, 3 și alin.5 Cod de procedură civilă coroborate cu cele ale art.3041Cod de procedură civilă și decizia în interesul Legii nr. XXI /12.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța va admite recursul declarat de către pârâta - recurentă, ca fiind întemeiat, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare în fond Tribunalului H, urmând ca instanța de fond să analizeze toate aspectele cauzei, cu luarea în considerare și a susținerilor părților din faza recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii H împotriva sentinței civile nr.1130/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 25.02.2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.//4 ex /24.03.2010
Jud. fond. /
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Carmen Fiț
