Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 313/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 313/2010
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A împotriva sentinței civile nr. 888/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta recurentă și reclamanta intimată asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate prin avocat copie după minuta deciziei civile nr.209/2010 pentru a face dovada că soțul reclamante, care a avut cauză identică cu a reclamantei, i s-a confirmat hotărârea atacată prin respingerea recursului pârâtei, copie după cartea de muncă, copie extras de pe portalul instanței după dosarul nr- pentru a face dovada că i s-a respins acțiunea disjunsă din prezenta cauză și bon de cheltuieli.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită acordarea unui termen, pentru soluționare pe cale amiabilă a litigiului.
Avocatul reclamantei intimate solicită respingerea cererii formulată de reprezentanta pârâtei, arătând că litigiul de față nu poate fi soluționat pe cale amiabilă.
Instanța respinge cererea formulată de mandatara pârâtei recurente.
Mandatarii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare, acordând cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, modificarea sentinței atacate și rejudecând respingerea acțiunii.
Avocatul reclamantei intimate pune concluzii de respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii A, a solicitat:
- clarificarea perioadei de detașare în Republica în perioada 1974- 1976,
- recalcularea punctajului mediu anual conform Ordinului nr.1779/1974 de detașare în republica, copie după adeverința eliberată de Școala Generală nr.17 T, copie după atestatul de serviciu de la Institutul Pedagogic, Republica și raportul de expertiză contabilă extrajudiciară.
- acordarea unui adaos la vechimea în muncă pentru drepturile de asigurări sociale de 6 luni la fiecare an, conform Decretului 112/1965,
- anularea deciziei de pensionare nr.-/31.01.2008 și obligarea Casei Județene A să emită o nouă decizie prin luarea în calcul și a perioadei detașării în Republica.
În motivarea cererii arată că a fost detașată în Republica în perioada 1974-1976, perioadă care nu a fost operată în carnetul de muncă și nu a fost luată în considerare la calculul pensiei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea cererii, perioada de detașare fiind valorificată în calculul pensiei, ca fiind lucrată la Școala generală nr. 17 T, perioada detașării, constituind vechime în învățământ, fără a produce și alte drepturi.
Prin sentința civilă nr.888/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul cu numărul de mai sus, acțiunea a fost admisă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a disjuns capătul 1 de cerere și a dispus înregistrarea separată într-o nouă cauză la complet specializat în litigii de muncă.
Restul capetelor de cerere au fost apreciate ca întemeiate pentru următoarele considerente.
Prin Ordinul nr.1779/17.12.1974 reclamanta a fost detașată ca profesor în Republica pe o perioadă de 2 ani, detașarea considerându-se vechime în muncă cu rezervarea catedrei pe care a funcționat.
Potrivit Decretului 112/1965 reclamanta a beneficiat și de un adaos la vechimea în muncă de 6 luni la fiecare an lucrat. Conform Decretului 233/1974 au fost stabilite și drepturile și obligațiile cetățenilor străini care realizează venituri în valută, cât și obligația unităților trimițătoare de personal în străinătate de a plăti o contribuție de asigurări sociale de stat de 15% asupra drepturilor realizate în țară, contribuția pentru pensia suplimentară și contribuția datorată de angajat asupra indemnizațiilor primite în străinătate. Potrivit adeverinței nr. 500/25.07.1976, în perioada 01.02.1975 - 30.08.1976 reclamanta a suportat o cotă de 2488 dolari.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
În expunerea de motive arată că în mod greșit instanța de fond a admis contestația formulată de reclamantă, câtă vreme capătul 1 din cerere a fost disjuns, în mod greșit instanța de fond a obligat intimata la valorificarea perioadei menționate în ceea ce privește deschiderea dreptului de pensie. Perioada 1974 -1976 nu este înscrisă în carnetul de muncă ca și activitate desfășurată în Republica, figurând ca activitate desfășurată la Școala Generală nr. 10 T și a fost valorificată ca atare la calculul pensiei.
Decretul 233/1974 prevede în mod expres la art. 2 alin. 3 că perioada lucrată în străinătate se ia în calcul la stabilirea vechimii în câmpul muncii în aceiași unitate, precum și ca vechime în funcția de specialitate foră referire la beneficiul vechimi în muncă pentru stabilirea drepturilor de pensie.
Deliberând asupra recursului de față funcție de criticile formulate și din oficiu, potrivit prevederilor art. 3041cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefundat.
Reclamanta a avut calitatea de profesor de matematică la Școala Generală nr. 17 începând cu data de 1.09.1969, iar la data de 01.09.1977 la Liceul industrial nr. 3 A
Prin Ordinul Ministerului Educației și Învățământului nr.1779 din 17.12.1974 reclamanta a fost detașată în Republica pentru anii școlari 1974-1975 și 1975-1976.
Deși detașarea a fost adusă la cunoștința Școlii generale nr. 10 prin adresa nr.241/15.01.1975 al Inspectoratului Școlar Județean G, aceasta nu a fost operată în carnetul de muncă al reclamantei.
Potrivit prevederilor art. 2 alin.3 din Decretul 233/1974 privind unele drepturi ale cetățenilor români care realizează venituri în valută, perioada lucrată în străinătate se ia în calcul la stabilirea vechimii neîntrerupte în muncă în aceiași unitate, precum și ca vechime în funcție și specialitate.
Conform adeverinței nr.132.56/A5/2009-R emisă de Ambasada Republici Democrate Congo la B, pe perioada detașării reclamanta a beneficiat de un salariu de 452 zaici, echivalentul a 904 USD. Potrivit prevederilor art. 19 din Decretul nr. 233/1974, pe perioada detașării reclamanta a achitat o contribuție de asigurări sociale de stat de 15 %, care potrivit adeverinței nr. 500/26.06.1976 emisă de ambasada la, s-a ridicat la cota de 2488 USD. Din adeverința nr.XIII/4/11271/30.12.2008 emisă de, cursul oficial cu primă pentru perioada 1.09.1974-1.10.1974 este 1 dolar SUA = 14,38 lei, iar pentru perioada 02.10.1974 - 01.09.1976 1 dolar SUA = 12,00 lei, acest curs aplicându-se pentru mai multe categorii de operațiuni, printre care și pensiile.
În consecință, este fără posibilitate de tăgadă, contrar susținerilor intimatei Casa Județeană de Pensii A, faptul că reclamanta a fost detașată în Republica în anii școlari 1974-1975 și 1975-1976., chiar dacă nu este operată în carnetul de muncă, se poate proba cu înscrisuri realizate în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Pentru perioada respectivă, reclamanta, așa cum a făcut dovada a achitat contribuția de asigurări sociale, astfel încât în mod legal instanța de fond a obligat-o pe intimată să emită o nouă decizie de pensionare, prin care să se valorifice și veniturile obținute în perioada detașării, așa cum rezultă din însctrisurile existente la dosarul cauzei.
Probatoriul administrat pentru dovedirea detașării în Republica fiind complet, este fără relevanță susținerea intimatei în sensul că, datorită disjungerii de către instanța de fond a primului capăt din cerere de chemare în judecată până la soluționarea acestuia, în mod greșit a fost obligată la valorificarea perioadei menționate la deschiderea drepturilor de pensie ale reclamantei.
Față de cele ce preced, constatând că sentința recurată este legală și temeinică fiind la adăpost de criticile formulate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefundat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A împotriva sentinței civile nr. 888/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 02 Martie 2010/4 ex.
Jud. fond. /
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Carmen Fiț
