Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 32/2010. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 32

Ședința publică de la 12 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Carmen Bancu

JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi

JUDECĂTOR 3: Cristina

Grefier

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect asigurări sociale privind recursul declarat de

recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I împotriva sentinței civile nr. 1534 din 09 X 2009 Tribunalului Iași, intimat fiind

OG

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru recurentă și avocat pentru intimat.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată.

Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.

Consilier jr. depune împuternicire de reprezentare juridică pentru recurentă.

Avocat depune împuternicire avocațială și întâmpinare, duplicatul fiind înmânat reprezentantei recurentei.

Consilier jr. precizează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în recurs.

Consilier jr., având cuvântul pentru recurentă, arată că reclamantul și-a deschis drepturile de pensie în baza Legii 3/1977 și a beneficiat de fostul sistem de asigurări sociale care a funcționat până la 01 04 2001. Consideră că în cauză se aplică dispozițiile HG 1550/2004 și OUG 4/2005. Tribunalul a apreciat greșit că acordul global, primele, orele suplimentare sunt sporuri permanente. Acordul global a fost o formă de retribuire, dacă își respecta contractul de producție își primea salariul dacă îl depășea acordul global se acorda pe măsură. Acordul global a fost o formă de retribuire intimatul primind salariul înscris în carnetul de muncă. Intimatul are stagii de cotizare reprezentând vechimea în muncă în fostul sistem de asigurări sociale, punctajele anuale calculându-se în baza OUG 4/2005.

În concluzie, față de cele prezentate, expuse pe larg și în cererea de recurs, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.

Avocat, având cuvântul pentru intimat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică. Intimatul a lucrat potrivit adeverințelor, în instituția de proiectare. A beneficiat de spor de vechime, a contribuit la asigurări sociale.Veniturile realizate conform adeverințelor au avut caracter permanent n înțelesul Legii 49/1992. Sporul de vechime nu era inclus în carnetul de muncă. Potrivit adeverințelor rezultă că a participat la bugetul Casei de Pensii. Potrivit Legii 19/2000 se ia în considerare principiul contributivității.

Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile pronunțată de Tribunalul Iași, cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise și copie de pe chitanța seria c - nr. - din 17 12 2009.

Consilier jr., în ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, solicită să se aibă în vedere caracterul de instituție publică a instituției pe care o reprezintă și care nu are fonduri proprii.

Instanța rămâne în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra recursului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 1534 din 9 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Iașia hotărât:

A admis în parte contestația formulată de contestatorul G, domiciliat în I, str. -. - nr. 17, jud. I, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii I, cu sediul în I, str. - nr. 17 - 19, -hica 2A - 2B.

A obligat intimata să emită în folosul contestatorului o nouă decizie de recalculare a drepturile de pensie cuvenite acestuia cu luarea în considerare a tuturor veniturilor menționate în adeverințele nr. 254/11.09.2008 emisă de și nr. 460/23.02.2009 emisă de Presum Proiect, drepturile astfel recalculate urmând să fie stabilite începând cu data de 01.03.2009.

A respins cererea formulată de contestatorul G în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii I, având ca obiect anularea adresei nr. -/01.04.2009.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr-, din data de 28.05.2009, contestatorul a solicitat, in contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii, anularea hotărârii nr. -/1.04.2009 și recalcularea pensiei potrivit adeverintelor nr. 254/11.09.2008 si 460/23.02.2009 eliberate de SA B si SC PROIECT SA.

În motivarea acțiunii, contestatorul învederează că a solicitat intimatei recalcularea drepturilor de pensie conform celor doua adeverinte, cererea fiindu-i respinsa pe motiv ca i s-a recalculat pensia la 01.12.2005 în conformitate cu dispozitiile nr.HG 1550/2004 si OUG nr.4/2005. Considera contestatorul ca aceasta solutie este neintemeiata întrucât din cele doua adeverine reiese faptul ca, atat in perioada 18.07.1977 - 31.10.1987 cat si in perioada 1.11.1987 - 02.07.1999, a beneficiat de sporuri de vechime, a realizat venituri ce au constituit baza lunara de calcul a contributiei de asigurari sociale. In aceste perioade spoul de vechime nu a fost inclus in cartea de munca (nefiind obligatorie înscrierea), dar cotele CAS si contributia la pensia suplimentara au fost achitate lunar in mod corespunzator.

Intimata Casa Județeană de Pensii Iaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.

În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că incepand cu data de 10.06.1999 contestatorului i s-au deschis drepturile de pensie pentru munca depusa si limita de varsta in baza Lg.3/1977, prin decizia nr. -/10.06.1999, avandu-se in vedere o vechime de 39 ani, 5 luni si 3 zile in conditii normale de munca. Sporul de vechime a fost luat in calcul in procentele precizate de catre contestator. de dispozitiile HG 1550/2004 si a normelor de aplicare a acestui act normativ, de disp. Lg.3/1977, intimata arata faptul ca nu exista temei legal pentru a se lua in calcul veniturile brute, salariile realizate sau acordul global, la stabilirea drepturilor de pensie ale persoanelor care si-au desfasurat activitatea anterior datei de 1.04.2001 sau si in acea perioada, pentru stabilirea punctajelor anuale aferente acelor perioade. Atât timp cat Lg.19/2000 preia modul de calcul reglementat de Lg.3/1977, nu se poate schimba modul de calcul a pensiilor.

Considerentele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat hotărârea instanței de fond au fost următoarele:

Prin decizia nr. -/10.06.1999, contestatorul Gaf ost înscris la pensie pentru munca depusa si limita de varsta in baza Lg.3/1977.

Prin cererea înregistrată la pârâta Casa Județeană de Pensii I sub nr. 24405/08.04.2009, contestatorul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în considerare a veniturilor menționate în adeverințele nr. 254/11.09.2008 si 460/23.02.2009 eliberate de SA B si SC PROIECT SA.

Prin adresa nr. -/1.04.2009, intimata i-a comunicat contestatorului că adeverințele nu pot fi valorificate întrucât salariul tarifar și sporul de vechime au fost avute în vedere la stabilirea punctajului anual, iar veniturile realizate ca urmare a plății în acord și primele de care a beneficiat nu sunt luate în considerare la stabilirea punctajului mediu anual, nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor în baza legislației anterioare.

Din cuprinsul adeverințelor nr. 254/11.09.2008 si 460/23.02.2009 eliberate de SA B si SC PROIECT SA. rezultă veniturile totale realizate de contestator, venituri care includ salarii de bază, compensații, spor de vechime, venituri realizate în acord, prime. În adeverințele menționate se precizează faptul că aceste venituri suplimentare la retributia tarifara de incadrare nu au fost trecute in cartea de munca si au fost incluse in baza lunara de calcul a contributiei de asigurari sociale; sunt venituri ce au avut un caracter permanent și au constituit baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, potrivit disp. art. 1 din Decretul nr. 389/1972. Aceste adaosuri s-au acordat in baza Lg. 2/1983 si Lg.57/1974. Pentru intreaga perioada de salarizare s-a retinut si virat contributia pentru pensia suplimentara si CAS la bugetul asigurarilor sociale. Se mentioneaza ca sporul de vechime in munca sau alte sporuri nu sunt incluse in adaosurile suplimentare din aceste adeverinte.

Din documentația depusa la dosar reiese faptul ca aceste adaosuri nu au fost avute in vedere in momentul calcularii drepturilor de pensie, aspect aratat, de altfel, si in curpinsul intampinarii.

Cele doua adeverinte sunt emise de catre angajator, acesta purtand raspunderea asupra mentiunilor cuprinse, cu referire la faptul că pentru aceste sume s-au achitat contribuții de asigurări sociale.

În conformitate cu disp. art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială - dreptul comun în materie anterior Legii nr. 19/2000 - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.

Principiul contributivității ce rezultă din textul enunțat este reiterat și în Legea nr. 19/2000, prin art. 2 lit. e) care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. Conform acestui principiu toate veniturile obtinute de contestator, pentru care s-a calculat si achitat contributia de asigurari sociale, trebuie sa fie avute in vedere la calcularea drepturilor de pensie.

Tribunalul a reținut că pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 1 aprilie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat, iar pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția se impune a fi aceeași.

Tribunalul că, pe de o parte, se afirmă în art. 2 al Legii nr. 19/2000 că sistemul public se organizează și funcționează având la bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite, iar pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 1 aprilie 2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Principiul mentionat trebuie aplicat cu prioritate, iar dispozitiile OUG 4/2005, care prevad ca sumele reprezentand acord sau adaosuri suplimentare nu se iau in calculul drepturilor de pensie intrucat nu au facut parte din baza de calcul a pensiei conform legislatiei anterioare, trebuie interpretate prin prisma dispozitiilor lg. 19/2000, act normativ cu forta juridica superioara, care reglementeaza principiile pe baza carora functioneaza sistemul public de asigurari sociale; acest principiu afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 23 alin. (1) și în art. 78 alin. (1) din același act normativ primează independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.

Tribunalul a evocat și Decizia nr. 736/2006 a Curții Constituționale prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor înscrierii la punctul VI din Anexa la OUG nr. 4/2005, susținând că prin această interpretare, Curtea Constituțională confirmă faptul că dispozițiile punctului VI din Anexa Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, nu exclud de plano posibilitatea valorificării veniturilor enumerate în mod exhaustiv în acest act normativ și că aplicabilitatea la cazul concret a acestor prevederi legale se stabilește de instanță, în funcție de includerea sau nu a acestor venituri în baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale.

Prin urmare, Tribunalul a apreciat prioritare dispozițiile cu valoare de principiu, întrucât soluția contrară, ce ar presupune neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept consecință, pe de o parte, nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte, crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000. (Anexa I)

Pentru aceste motive, Tribunalul a obligat intimata la emiterea, în folosul contestatorului, a unei noi decizii de recalculare a drepturile de pensie cuvenite acestuia cu luarea în considerare a tuturor veniturilor menționate în adeverințele nr. 254/11.09.2008 emisă de și nr. 460/23.02.2009 emisă de Presum Proiect, drepturile astfel recalculate urmând să fie stabilite începând cu data de 01.03.2009. Instanta a avut in vedere, cu privire la acest ultim aspect, data formularii cererii adresate de contestator intimatei precum si dispozitiile art.95 al.3 Lg. 19/2000.

In ceea ce priveste capatul de cerere privind anularea hotararii (adresei) nr. -/01.04.2009, Tribunalul a dispus respingerea intrucât este doar un raspuns la cerere și nu are caracterul unei decizii ce poate fi contestate in baza prevederilor legale.

Împotriva acestei sentințe declarat recurs, în termen și motivat, intimata Casa Județeană de Pensii I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte:

Susține recurenta că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea, întemeindu-se pe art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, în condițiile în care intimatul și-a desfășurat activitatea în perioada 03.01.1962-02.07.1999, fiind beneficiar al fostului sistem de asigurări sociale care a funcționat până la data de 01.04.2001, astfel că în cauza de față sunt aplicabile prevederile nr.HG 1550/2004 și ale nr.OUG 4/2005.

Fostul sistem de asigurări sociale era guvernat de Legea nr. 3/1977, Decretul nr. 389/1972 și Legea nr. 49/1992. Diferența dintre percepția asupra principiului contributivității din fostul sistem și actualul sistem de asigurări sociale este evidentă; în timp ce în fostul sistem de asigurări sociale se contribuia cu 15% la fondul de salarii numai de către unitățile angajatoare, iar legea pensiilor în vigoare la acea epocă prevedea că acestea se stabilesc în funcție de salariile tarifare și în cazul celor care lucrează în acord global, în actualul sistem de asigurări sociale atât persoanele fizice cât și cele juridice contribuie substanțial la bugetul de asigurări sociale, iar legea actuală a pensiilor prevede calculul acestora în funcție de veniturile brute.

recurenta că asigurările sociale funcționează pe baza principiilor mutualității și solidarității, iar asigurații beneficiază de drepturi de asigurări sociale în condițiile prevăzute de lege și proporțional cu perioada de cotizare și cu contribuțiile plătite, pe întreaga perioadă în care sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile respective.

Învederează recurenta că, în cauza de față, sumele obținute în acord global înseamnă tocmai salariile de care a beneficiat intimatul în perioada în care unitatea angajatoare a participat cu 15% contribuția la fondul de salarii al unității.

Mai arată recurenta că potrivit art. 164 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă. Or, potrivit Legii nr. 3/1977, "media retribuțiilor tarifare lunare care se iau în considerare la calcularea pensiei se stabilește pe baza retribuției tarifare de încadrare pentru personalul care lucrează în acord" (art.21).

În aceste condiții, conchide recurenta că nu a existat niciodată un "spor de acord global", ci doar o formă de retribuire în acord global, conform căreia intimatul a primit salariul înscris în carnetul de muncă dacă și-a realizat norma stabilită. Câtă vreme intimatul are stagii de cotizare reprezentând vechime în muncă în fostul sistem de asigurări sociale, pentru aceste stagii punctajele anuale se calculează în baza nr.OUG4/2005.

În drept, recurenta invocă dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

În susținerea poziției sale procesuale, intimatul arată că în perioada 18.07.1977-31.10.1987 a fost salariat la SC SA B și a beneficiat de sporul de vechime care nu a fost însă înscris în carnetul de muncă și pentru care s-au achitat lunar cotele de CAS și contribuția la pensia suplimentară. Conform adeverinței nr. 254/11.09.2008, pentru perioada iulie 1977-31.10.1987 apar inadvertențe între veniturile realizate conform adeverinței și cele din buletinul de calcul, fiind evident că intimatul a realizat venituri mai mari și implicit a achitat contribuțiile aferente. Mai arată intimatul că inadvertențe similare sunt evidențiate și de adeverința nr. 460/23.02.2009 eliberată de PROIECT SA, pentru perioada 01.11.1987-02.07.1999.

Consideră intimatul că întrucât sumele obținute în acord global au fost incluse în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, acordul global fiind un mod de salarizare cu caracter permanent în anumite sectoare de activitate, ele nu pot fi excluse de la calculul punctajului pensiei, potrivit disp. art. 23 alin. 1 lit. a și art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000. A admite contrariul, nu înseamnă altceva decât încălcarea principiului contributivității și, implicit, obținerea unui drept de pensie inferior față de nivelul contribuției de asigurări sociale, de către salariații supuși retribuirii în acord global față de ceilalți angajați din respectiva perioadă.

Nu au fost depuse înscrisuri noi în faza recursului.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile formulate prin cererile de recurs, cât și din oficiu potrivit disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este în parte fondat, pentru următoarele considerente:

În mod corect prima instanță a obligat recurenta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite intimatului-contestator prin care să ia în considerare veniturile menționate la rubrica,acord" în adeverințele nr.254/11.09.2008 emisă de B și nr. 460/23.02.2009 emisă de PROIECT

Astfel cum rezultă din adeverințe, aceste venituri obținute de către intimat au avut un caracter permanent, iar unitățile și-au asumat răspunderea în ceea ce privește mențiunile înscrise în ele, în sensul că aceste drepturi de natură salarială au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale.

Angajatorii au mai menționat prin aceste adeverințe faptul că pe toată perioada angajării intimatului s-au achitat lunar cotele de, inclusiv contribuția la pensia suplimentară pentru angajat, cât și cotele aferente angajatorului, conform Legii nr.27/1966, Decretului nr.389/1972, Legii nr.56/1972, Decretului nr.232/1986, nr.OUG31/1998, Legii nr.19/2000 și nr.OUG147/2002.

Potrivit art.1 din Decretul nr.389/1972, angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.

Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii prevedea, în art.8, și forma de retribuire în acord sau cu bucata.

Art.117 alin.3 din Legea nr.57/1974 stabilește că în activitatea de cercetare științifică, inginerie tehnologică și proiectare, retribuirea este în acord global, fapt care "putea stimula productivitatea muncii și realizarea unor venituri suplimentare".

Nu se poate reține că neînregistrarea în carnetul de muncă a adaosului de acord, poate avea drept consecință neluarea acestuia în considerare la calculul pensiei cuvenite intimatului, din moment ce caracterul permanent al acestuia și calcularea contribuției de asigurări sociale prin raportarea la câștigul brut realizat, conform Decretului nr.389/1972, au fost dovedite cu adeverințele depuse la dosar.

Potrivit Precizărilor Ministerului Muncii și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor privind aplicarea prevederilor Legii nr.49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, publicate în Monitorul Oficial nr.193/1992, contribuția pentru asigurările sociale de stat datorată de persoanele juridice și fizice se calculează prin aplicarea procentului legal asupra câștigului brut realizat de salariați, indiferent de durata contractului de muncă, de forma de salarizare utilizată și de forma de proprietate a unității în care lucrează.

Se mai reține că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale a fost, anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, câștigul total, astfel cum este definit prin art.9 din Legea nr.57/1974.

Art.1 din Legea nr.14/1991 prevedea că salariul cuprinde salariul de bază, adaosurile și sporurile la acesta, iar adaosurile și sporurile la salariul de bază se iau în calcul la stabilirea drepturilor care se determină în raport de salariu, în măsura în care se prevede prin lege.

Potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.3/1977, baza de calcul pentru stabilirea pensiei era media din 5 ani consecutivi, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază, precum și a următoarelor venituri salariale: sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare și alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractul individual de muncă, potrivit legii.

Se reține astfel ca fiind nefondate motivele de recurs invocate de către Casa Județeană de Pensii I potrivit cărora drepturile salariale prevăzute în adeverințele nr.254/11.09.2008 emisă de B și nr. 460/23.02.2009 emisă de PROIECT I, la rubrica acord, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.

Curtea reține însă ca fiind fondat motivul de recurs invocat de către Casa Județeană de Pensii I privind sumele primite de către intimat cu titlu de prime, comandă specială, compensații, concediu de odihnă, având în vedere faptul că, deși prin Precizările Ministerului Muncii și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor privind aplicarea prevederilor Legii nr.49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, publicate în Monitorul Oficial nr.193/1992, se arăta că salariații datorau contribuția de asigurări sociale de stat și pentru premiile plătite din fondul de salarii, din adeverințele nr.254/11.09.2009, emisă de B, și nr. 460/23.02.2009, emisă de PROIECT I, rezultă că acestea nu au avut un caracter permanent și nu făceau parte din baza de calcul a pensiilor potrivit legislațiilor anterioare, conform dispozițiilor OUG4/2005.

Pentru toate aceste considerente, constatând incident motivul prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii I și va modifica în parte sentința atacată, în sensul obligării pârâtei să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului cu luarea în considerare a veniturilor menționate la rubrica "acord" din adeverințele nr. 254/11.09.2008 emisă de SC SA B și nr. 460/23 02 2009 emisă de SC PROIECT SA I, drepturile astfel recalculate urmând să fie stabilite începând cu data de 01.03.2009.

Pe cale de consecință, va fi înlăturată din sentință dispoziția de obligare a pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului cu luarea în considerare a veniturilor menționate în cele două adeverințe cu titlu de prime, comandă specială, compensații, concediu de odihnă, etc.

Va fi menținută dispoziția privind respingerea cererii contestatorului având ca obiect anularea adresei nr. -/01.04.2009, argumentația expusă de instanța de fond fiind legală și temeinică.

Fiind în culpă procesuală, cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs va fi respinsă ca neîntemeiată, potrivit disp. art. 274.pr.civ. raportat la art. 316, art. 298.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Casa jud. de Pensii I împotriva sentinței civile nr. 1534 din 09 10 2009 Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte:

Obligă intimata să emită în folosul contestatorului o nouă decizie de recalculare a drepturilor de pensie cuvenite acestuia cu luarea în considerare a veniturilor menționate la rubrica "acord" din adeverințele nr. 254/11 09 2008 emisă de SC SA B și nr. 460/23 02 2009 emisă de SC PROIECT SA I, drepturile astfel recalculate urmând să fie stabilite începând cu data de 01. 03. 2009.

Menține dispoziția privind respingerea cererii contestatorului având ca obiect anularea adresei nr. -/01 04 2009.

Respinge cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 12 Ianuarie 2010.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Judecător,

-

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 ex./15 02 2010

Tribunal I -

-

Președinte:Carmen Bancu
Judecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Cristina

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 32/2010. Curtea de Apel Iasi