Recalculare pensii. Decizia 31/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 31
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect asigurări sociale privind recursul declarat de
recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I împotriva sentinței civile nr. 1533 din 09 10 2009 Tribunalului Iași, intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru recurentă și intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la primul termen de judecată; intimatul a depus la dosar întâmpinare, duplicatul fiind comunicat administrativ recurentei.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Consilier jr. depune împuternicire e reprezentare juridică pentru recurentă și precizează că a primit întâmpinarea, a luat cunoștință de conținutul acesteia, nu mai are cereri de formulat.
Intimatul precizează deasemeni că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților în recurs.
Consilier jr. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Consideră că în mod greșit prima instanță a obligat instituția pe care o reprezintă la valorificarea veniturilor din adeverințele depuse la dosar. Principiul contributivității a guvernat sistemul public de pensii după 01.04.2001. Soluția primei instanțe nu a avut în vedere prevederile legale.
Solicită casarea sentinței și respingerea acțiunii pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs.
Intimatul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței. Cât a fost proiectant s-a supus mai multor legi: Legea 57/1974, Legea 3/1977, Legea 2/1983, a lucrat în acord global pe care Casa de Pensii nu-l recunoaște. Nu ține cont de OUG 4/2005. Desemeni a precizat recurenta că în mod greșit s-a reținut că acordul global a fost un mod de salarizare cu caracter permanent. Angajatorul a specificat în adeverințe că acordul global pentru proiectanți a fost cu caracter permanent, conform Legii 53/1974. Acordul global a fost definit și în art.12 din legea 57/1974 și întărit prin Legea 2/1983. Solicită să i se ia în considerație veniturile totale
În replică, consilier jr. precizează că pensia este stabilită pe Legea 3/1977, Ordinul 4/2005 prevede că la stabilirea pensiei nu se valorifică acordul global care a fost o formă de salarizare și nu un spor cu caracter permanent.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 3398/99/18.05.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii I, solicitând obligarea acesteia la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a veniturilor menționate în adeverințele eliberate de angajatori.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a solicitat pârâtei recalcularea drepturilor de pensie, în conformitate cu disp. art. 2 pct. c, art. 23 alin. 1 pct. a și art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 și disp. art. 19 din nr.HG 1550/2004. Deși sporurile menționate în adeverințele depuse la dosarul de pensie sunt menționate și în anexa la.OUG nr. 4/2005, pârâta a refuzat să îi recalculeze drepturile de pensie.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Iaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a susținut că reclamantul este înscris la pensie de invaliditate gradul II. Prin cererea înregistrată sub nr. 25519/14.04.2009, reclamantul a solicitat recalcularea pensiilor în baza adeverințelor nr. 70/16.03.2009 și nr. 462/23.02.2009, adeverințe în care sunt menționate venituri ce reprezintă salarii, compensări, spor vechime, restituiri acord, prime. A mai susținut pârâta că i-a comunicat reclamantului că nu există temei legal pentru valorificarea acestor adeverințe întrucât acestea nu prevăd venituri care se includ în calcul la determinarea punctajului mediu anual. Astfel, potrivit art. 164 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. nr.OUG 4/2005 a prevăzut în anexă sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual. De asemenea, nr.OUG 4/2005 prevede în mod expres și care sunt veniturile care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual. A mai susținut pârâta că, întrucât adeverința a cărei valorificare se solicită este întocmită în mod defectuos, în sensul că nu este indicat salariul tarifar și sporurile cu caracter permanent, aceasta nu a fost valorificată la stabilirea pensiei.
Prin sentința civilă nr. 1533/09.10.2009, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii I, și, în consecință:
A obligat pârâta la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului cu luarea în considerare a tuturor veniturilor menționate în adeverințele nr.70/16.03.2009 emisă de B și nr. 462/23.02.2009 emisă de PROIECT I, drepturile astfel recalculate urmând să fie stabilite începând cu data de 01.05.2009.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/14.04.2000, reclamantul a fost înscris la pensie de invaliditate gradul II.
Prin cererea înregistrată la pârâta Casa Județeană de Pensii I sub nr. 25519/14.04.2009, reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în considerare a veniturilor menționate în adeverințele nr. 70/16.03.2009 și nr. 462/23.02.2009.
Prin adresa nr. 25519/27.04.2009, pârâta i-a comunicat reclamantului că adeverințele nu pot fi valorificate, întrucât salariul tarifar și sporul de vechime au fost avute în vedere la stabilirea punctajului anual, iar veniturile realizate ca urmare a plății în acord și primele de care a beneficiat nu sunt luate în considerare la stabilirea punctajului mediu anual, nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor în baza legislației anterioare.
Din cuprinsul adeverințelor nr. 70/16.03.2009 și nr. 462/23.02.2009 rezultă veniturile totale realizate de reclamant, venituri care includ salariile de bază, compensații, sporul de vechime, venituri realizate în acord, prime. În adeverințele menționate se precizează faptul că aceste venituri au avut un caracter permanent și au constituit baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, potrivit disp. art. 1 din Decretul nr. 389/1972.
S-a mai reținut de către instanță că, potrivit disp. art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, sistemul public de pensii, ce garantează dreptul la asigurări sociale de către stat, funcționează având ca principii de bază, printre altele, principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale acordându-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. Or, în speță, reclamantul a făcut dovada veniturilor obținute cu adeverințele emise de angajatori, din cuprinsul acestora rezultând veniturile realizate care au avut caracter permanent și au fost luate în calcul la plata CAS.
Având în vedere faptul că aceste sume obținute au fost incluse în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, acordul global fiind un mod de salarizare cu caracter permanent în anumite sectoare de activitate, precum și disp. art. 23 alin. 1 lit. a și art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, s-a reținut de către instanță că acestea nu pot fi excluse de la calculul punctajului pensiei, o soluție contrară determinând încălcarea principiului contributivității reglementat de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 și obținerea unui drept de pensie inferior față de nivelul contribuției de asigurări sociale realizată de categoria de salariați supuși retribuirii în acord global față de ceilalți angajați din aceeași perioadă.
În consecință, instanța a reținut că este întemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la recalcularea drepturile de pensie cu luarea în considerare a tuturor veniturilor menționate în adeverințele nr. 70/16.03.2009 și nr. 462/23.02.2009. În ceea ce privește data de la care urmează a fi achitate drepturile recalculate, instanța a constatat că aceasta este 01.05.2009, având în vedere disp. art. 95 alin. 3 și ale art. 169 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, precum și faptul că cererea de recalculare a fost depusă la intimată la data de 14.04.2009.
În consecință, instanța a obligat pârâta la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului cu luarea în considerare a tuturor veniturilor menționate în adeverințele nr.70/16.03.2009 emisă de B și nr. 462/23.02.2009 emisă de PROIECT I, drepturile astfel recalculate urmând să fie stabilite începând cu data de 01.05.2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea formulată de către reclamant, fără a lua în considerare faptul că principiul contributivității, respectiv prevederile art.2, 23 alin.1 lit.a) și 78 din Legea nr.19/2000 se aplică numai începând cu data de 01.04.2001.
Casa Județeană de Pensii I mai susține că sumele prevăzute în adeverințele nr. 70/16.03.2009 și nr. 462/23.02.2009 emise de B și PROIECT I nu pot fi luate în calcul pensiei intimatei întrucât, potrivit disp. art. 164 alin.2 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la data intrării în vigoare a prezentei legi se utilizează, pe lângă salariile brute sau nete și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă. În aceste adeverințe, însă, sunt detaliate veniturile primite de contestator în perioada iulie 1978-octombrie 1987, respectiv noiembrie 1987-noiembrie 1998: salariu de bază, salariu realizat, salariu încasat, compensații, spor vechime, restituiri acord, prime, etc. total venituri.
Ori, potrivit dispozițiilor nr.OUG4/2005, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001,formele de retribuire în acord global sau cu bucata, premiile anuale și premiile acordate în timpul anului pentru realizări deosebite,alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
În aceste condiții, consideră recurenta că în mod greșit a înlăturat prima instanță apărările Casei Județene de Pensii I, considerând că, atât timp cât toate sumele înscrise în adeverințe au fost incluse în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, având în vedere principiul contributivității reglementat de Legea 19/2000, trebuie valorificate la determinarea punctajului mediu anual.
Susține recurenta că această interpretare este greșită, deoarece determinant pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul pensiilor, pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, este ca acestea să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă, până la data de 01.04.1992 (când a intrat în vigoare Legea 49/1992), iar ulterior acestei date să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte, de asemenea, din baza de calcul a pensiilor, să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințele eliberate de unitate, conform legislației în vigoare.
Mai arată recurenta că în mod greșit a reținut instanța de fond că acordul global a fost un mod de salarizare cu caracter permanent în anumite sectoare de activitate, ceea ce justifică valorificarea acestuia la determinarea punctajului mediu anual. Consideră că acesta a fost raționamentul legiuitorului când nu a prevăzut în nr.OUG4/2005 și acordul global printre veniturile care sunt avute în vedere la recalcularea pensiei, și anume faptul că acordul global a fost o formă de salarizare și nu un spor cu caracter permanent.
Doar pentru perioadele lucrate după data de 01.04.2001, la determinarea punctajului mediu anual se valorifică salariile brute lunare, inclusiv sporurile și adaosurile care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, așa cum dispune art.78 alin.1 din Legea 19/2000.
Ca atare, consideră Casa Județeană de Pensii I că a stabilit în mod corect drepturile de pensie ale reclamantului, solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând recursul formulat de Casa Județeană de Pensii I prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că acesta este în parte fondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a obligat recurenta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului prin care să ia în considerare veniturile menționate la rubrica,acord" în adeverințele nr.70/16.03.2009 emisă de B și nr. 462/23.02.2009 emisă de PROIECT
Astfel cum rezultă din adeverințe, aceste venituri obținute de către intimat au avut un caracter permanent, iar unitățile și-au asumat răspunderea în ceea ce privește mențiunile înscrise în acestea, în sensul că aceste drepturi de natură salarială au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Angajatorii au mai menționat prin aceste adeverințe faptul că pe toată perioada angajării intimatului s-au achitat lunar cotele de, inclusiv contribuția la pensia suplimentară pentru angajat, cât și cotele aferente angajatorului, conform Legii nr.27/1966, Decretului nr.389/1972, Legii nr.56/1972, Decretului nr.232/1986, nr.OUG31/1998, Legii nr.19/2000 și nr.OUG147/2002.
Potrivit art.1 din Decretul nr.389/1972, angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii prevedea, în art.8, și forma de retribuire în acord sau cu bucata.
Art.117 alin.3 din Legea nr.57/1974 stabilește că în activitatea de cercetare științifică, inginerie tehnologică și proiectare, retribuirea este în acord global, fapt care "putea stimula productivitatea muncii și realizarea unor venituri suplimentare".
Nu se poate reține că neînregistrarea în carnetul de muncă a adaosului de acord, poate avea drept consecință neluarea acestuia în considerare la calculul pensiei cuvenite intimatului, din moment ce caracterul permanent al acestuia și calcularea contribuției de asigurări sociale prin raportarea la câștigul brut realizat, conform Decretului nr.389/1972, au fost dovedite cu adeverințele depuse la dosar.
Potrivit Precizărilor Ministerului Muncii și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor privind aplicarea prevederilor Legii nr.49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, publicate în Monitorul Oficial nr.193/1992, contribuția pentru asigurările sociale de stat datorată de persoanele juridice și fizice se calculează prin aplicarea procentului legal asupra câștigului brut realizat de salariați, indiferent de durata contractului de muncă, de forma de salarizare utilizată și de forma de proprietate a unității în care lucrează.
Se mai reține că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale a fost, anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, câștigul total, astfel cum este definit prin art.9 din Legea nr.57/1974.
Art.1 din Legea nr.14/1991 prevedea că salariul cuprinde salariul de bază, adaosurile și sporurile la acesta, iar adaosurile și sporurile la salariul de bază se iau în calcul la stabilirea drepturilor care se determină în raport de salariu, în măsura în care se prevede prin lege.
Potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.3/1977, baza de calcul pentru stabilirea pensiei era media din 5 ani consecutivi, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază, precum și a următoarelor venituri salariale: sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare și alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractul individual de muncă, potrivit legii.
Se reține astfel ca fiind nefondate motivele de recurs invocate de către Casa Județeană de Pensii I potrivit cărora drepturile salariale prevăzute în adeverințele nr.70/16.03.2009 emisă de B și nr. 462/23.02.2009 emisă de PROIECT I, la rubrica acord, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Curtea reține însă ca fiind fondat motivul de recurs invocat de către Casa Județeană de Pensii I privind sumele primite de către intimat cu titlu de prime, comandă specială, compensații, concediu de odihnă, având în vedere faptul că, deși prin Precizările Ministerului Muncii și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor privind aplicarea prevederilor Legii nr.49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, publicate în Monitorul Oficial nr.193/1992, se arăta că salariații datorau contribuția de asigurări sociale de stat și pentru premiile plătite din fondul de salarii, din adeverințele nr.70/16.03.2009, emisă de B, și nr. 462/23.02.2009, emisă de PROIECT I, rezultă că acestea nu au avut un caracter permanent și nu făceau parte din baza de calcul a pensiilor potrivit legislațiilor anterioare, conform dispozițiilor OUG4/2005.
Pentru toate aceste considerente, constatând incident motivul prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii I și va modifica în parte sentința atacată, în sensul obligării pârâtei să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului cu luarea în considerare a veniturilor menționate la rubrica "acord" din adeverințele nr. 70/16 03 2009 emisă de SC SA B și nr. 462/23 02 2009 emisă de SC PROIECT SA I, drepturile astfel recalculate urmând să fie stabilite începând cu data de 01.05.2009.
Pe cale de consecință, va fi înlăturată din sentință dispoziția de obligare a pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului cu luarea în considerare a veniturilor menționate în cele două adeverințe cu titlu de prime, comandă specială, compensații, concediu de odihnă, etc.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii I împotriva sentinței civile nr. 1533/09 10 2009 Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte:
Obligă pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului cu luarea în considerare a veniturilor menționate la rubrica "acord" din adeverințele nr. 70/16.03.2009 emisă de B și nr. 462/23.02.2009 emisă de PROIECT I, drepturile astfel recalculate urmând să fie stabilite începând cu data de 01.05.2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Tehnored.
18.01.2010 - 02 ex.
Tribunalul Iași -
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Cristina
