Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 320/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 320
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii C-S împotriva sentinței civile nr. 1284/16.11.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat, având ca obiect contestație decizie pensionare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul-intimat personal, lipsă fiind pârâta-recurentă.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 15 februarie 2010, intimatul a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reclamantul-intimat solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr. 2277/115/30.07.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună revocarea deciziei de pensionare nr. -/24.06.2009 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare care să utilizeze, la recalcularea pensiei, stagiul complet de cotizare de 20 de ani, precum și la acordarea diferenței de pensie între cuantumul astfel stabilit și cel efectiv acordat, cu respectarea termenelor legale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că este pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977 și este îndreptățit la stabilirea pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, întrucât a prestat activitate în grupa I de muncă o perioadă de 25 de ani 2 luni și 16 zile.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că reclamantul a realizat un stagiu de cotizare în grupa I de 17 ani și 8 zile, iar în grupa a II-a de 9 ani și 6 luni, acordându-se un spor aferent celor două grupe de 10 ani și 9 luni, astfel încât, la emiterea deciziei contestate, a fost utilizat, în mod corect și legal, stagiul complet de cotizare de 25 de ani corespunzător stagiului total de 26 de ani 6 luni și 8 zile, realizat de către reclamant în cele două grupe de muncă și dovedit prin înscrisurile depuse la dosarul de pensionare.
Dreptul la pensie al reclamantului s-a deschis în baza art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 267/1990, astfel încât a beneficiat de dispozițiile acesteia, nefiindu-i aplicabile prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977, invocate prin cererea de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 1284/16.11.2009, Tribunalul C-S a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea deciziei de pensionare nr. -/24.06.2009, emisă de către pârâtă, și a obligat pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei reclamantului în care să utilizeze la determinarea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 20 ani, precum și să-i plătească reclamantului diferența dintre drepturile de pensie astfel recalculate și cele efectiv încasate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin decizia de pensionare contestată, a fost recalculată pensia reclamantului, în conformitate cu dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 coroborate cu cele ale Hotărârii Guvernului nr. 1550/2004 și ale Hotărârii Guvernului nr. 550/2005, utilizându-se la calculul pensiei stagiul de cotizare complet de 25 de ani.
Reclamantul a fost pensionat la data de 01.10.1995, drepturile sale de pensie fiind stabilite conform Legii nr. 3/1977.
Din coroborarea dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005, cu cele ale art. 2 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004 rezultă că, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare ce va fi utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi de 20 de ani, respectiv cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977, care derogă de la dispozițiile art. 8 din aceeași lege.
Astfel, stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat de către pârâtă la determinarea punctajului mediu anual cuvenit reclamantului este de 20 de ani, potrivit art. 14 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 3/1977 și duratei stagiului de cotizare realizat de reclamant în grupa I de muncă, astfel cum a fost dovedit prin înscrisurile depuse la dosarul de pensionare, iar nu de 30 de ani, cum a stabilit pârâta.
Totodată, instanța de fond a reținut că, în mod corect și legal, adeverința nr.392/08.05.2009 nu a fost valorificată de către pârâtă, întrucât majorările atestate de aceasta nu sunt valorificabile la pensie, conform dispozițiilor art.6 din Decretul nr.46/1982.
A apreciat că adeverința nr.1144/20.07.2009 nu a fost și nu putea să fie valorificată la recalcularea pensiei reclamantului, realizată prin decizia de recalculare a pensiei cu nr.-/24.06.2009, deoarece este emisă ulterior acestei decizii. Pentru valorificarea ei, reclamantul trebuie să urmeze procedura reglementată de dispozițiile art.169 din Legea nr.19/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea cererii de recurs se arată că hotărârea recurată este nelegală, deoarece este dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, care nu sunt incidente în cauză, dat fiind că reclamantul s-a pensionat în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 267/1990.
Având în vedere dispozițiile art. 9 lit. a din Hotărârea Guvernului nr. 267/1990 și faptul că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul de pensionare, reclamantul a realizat un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 17 ani și 8 zile și în grupa a II-a de muncă de 9 ani și 6 luni, reclamantului i s-a stabilit pensia cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar nu de 20 de ani cum solicită reclamantul.
Reclamantul nu a realizat în grupa I de muncă 25 de ani 2 luni și 16 zile, așa cum susține prin cererea de chemare în judecată, întrucât adeverința nr. 392/8 mai 2009 nu poate fi valorificată, în sensul reținerii perioadei 3.01.1969-18.01.1969 ca perioadă în care reclamantul a fost încadrat în grupa II de muncă și a perioadei 26.12.1970-23.09.1978, dat fiind că nu cuprinde temeiul legal în baza căruia a fost încadrat reclamantul în grupa a II-a de muncă, respectiv în baza căruia a fost transformată grupa II de muncă în grupa I de muncă.
La cererea de recurs au fost anexate următoarele înscrisuri: G nr. 267/1990, decizia de recalculare a pensiei nr. -/24.06.2009, buletinul de calcul privind evaluarea pensiei prin decizia de recalculare a pensiei nr. -/24.06.2009 și adeverința nr. 5676/1995, emisă de Regia Autonomă a Cuprului D - Sucursala Minieră M Nouă.
În drept, se invocă dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că hotărârea recurată este legală și temeinică.
Recurenta invocă prevederile Hotărârii Guvernului nr. 267/1990, care nu au incidență în cauză, întrucât reclamantul nu s-a pensionat în temeiul acestei hotărâri de guvern, ci în baza Legii nr. 3/1977, așa cum rezultă din decizia nr. -/8.08.1995 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă cu vechime integrală. Prin urmare, instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977. În acest sens sunt și dispozițiile punctului 3 din Cap. I al Hotărârii Consiliului de Administrație al Ministerului Minelor din data de 22.03.1990 privind "Instrucțiunile de aplicare a unor prevederi din Hotărârile Guvernului nr. 236/1990 și nr. 267/1990" coroborate cu anexa 3 acestei hotărâri, emisă în baza prevederilor art. 20 din Hotărârea Guvernului nr. 267/1990.
Adeverința nr. 392/8 mai 2009 fost eliberată cu respectarea prevederilor legale, respectiv a cerințelor Ordinului Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de șanse nr. 590/2008 și atestă activitatea desfășurată în grupa I de muncă în perioada 26.12.1970-1.10.1995, vechime valorificată la emiterea deciziei de pensionare din anul 1997.
În drept, se invocă dispozițiile art. 308 Cod procedură civilă.
La întâmpinare, a fost anexată Hotărârea Consiliului de Administrație al Ministerului Minelor din data de 22.03.1990 privind "Instrucțiunile de aplicare a unor prevederi din Hotărârile Guvernului nr. 236/1990 și nr. 267/1990".
Examinând cauza sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, și având în vedere și motivele de recurs, Curtea constată că recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Dreptul la pensie al reclamantului s-a născut la 1.10.1995, în temeiul prevederilor Legii nr. 3/1977, iar nu al dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 267/1990, cum greșit susține recurenta, astfel încât prevederile acestei hotărâri nu sunt incidente în speță. Din decizia de pensionare nr. -/7 mai 1997 rezultă că pârâta a valorificat un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 17 ani și 8 zile și în grupa a II-a de muncă de 9 ani și 6 luni.
Prin decizia de pensionare contestată, respectiv decizia de pensionare nr. -/ 24 iunie 2009 reclamantului i-au fost recalculate drepturile de pensie în temeiul prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005, coroborate cu cele ale Hotărârii Guvernului nr. 1550/2004 și ale Hotărârii Guvernului nr. 733/2005, începând cu 1.06.2006, ca urmare a faptului că reclamantul a depus în termenul de 3 ani, prevăzut de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, o adeverință nouă privind anumite sporuri și perioade de timp în care a lucrat în grupele speciale de muncă.
Prin urmare, decizia de pensionare contestată a fost emisă ulterior adoptării Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 209/2008.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 100/2008 modifică și completează Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii. Ea a reglementat procedura de acordare a unor punctaje suplimentare asiguraților care și-au desfășurat activitatea în grupa I și II de muncă. Art. I din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 100/2008, în forma de la data intrării în vigoare a ordonanței, prevedea că: "upă articolul 781din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 782, cu următorul cuprins: asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de un număr suplimentar de puncte, după cum urmează:
a) 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,04166 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă;
b) 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,02083 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă".
Potrivit art. II lit.a din același act normativ, "revederile p. art. 782din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se aplică și persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special".
Art. II lit. a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 100/2008, modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 209/2008, are în prezent următorul conținut: "beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,04166 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,02083 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă, următoarele categorii de persoane:
a) ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special".
Scopul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 209/2008, a fost acela de a asigura valorificarea perioadei de muncă prestată de către asigurați în grupele I și II, astfel încât după adoptarea ei nu se mai impune reducerea stagiului complet de cotizare pentru asigurații care au lucrat în aceste grupe de muncă și au fost pensionați în temeiul Legii nr. 3/1977, iar nu al unor acte normative speciale care reglementau un stagiu complet de cotizare mai mic decât stagiul complet de cotizare prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Având în vedere considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. 1 - alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtei ca fiind fondat și va modifica în tot hotărârea recurată, în sensul respingerii acțiunii formulată de către reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C-S ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii C-S împotriva sentinței civile nr. 1284/16.11.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat.
Modifică în tot hotărârea recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată de către reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /2.03. 2010
Tehnored.: M/ 4 ex./2.03.2010
Prim inst.: și
Emis 2 comunicări
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
