Contestație decizie pensie. Decizia 318/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 318
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta Casa Județeană de Pensii C-S împotriva sentinței civile nr. 1235/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat, având ca obiect contestație decizie pensionare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul-intimat personal și asistat de avocat, lipsă fiind pârâta-recurentă.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că, prin registratura instanței, la data de 22 februarie 2010, intimatul prin reprezentant a depus concluzii scrise, împuternicire avocațială și copia chitanței nr. 418/19.07.2010 în cuantum de 1.500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Reprezentantul reclamantului-intimat depune la dosar în origina chitanța nr. 418/19.07.2010 în cuantum de 1.500 lei, reprezentând onorariu avocat și bonul fiscal reprezentând cheltuieli transport în cuantum de 66,10 lei pe ruta T - Vrani și retur.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentantul reclamantului-intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, pentru motivele expuse detaliat în concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1235/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- a fost admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C-; s-a dispus anularea Deciziei de pensionare nr. -/13.05.2005 emisă de pârâtă și a fost obligat pârâta să emită în beneficiul reclamantului o nouă decizie de pensionare, cu valorificarea, ca stagiu de cotizare a adeverinței nr. 837/11.05.2009 a, cu raportarea la venitul minim pe ramură ca salariu realizat.
Pentru a pronun a aceast sentin ță, tribunalul a re inut:
Conform Adeverinței nr. 837/11.05.2009, emisă de SC SA Reșița, reclamantul a fost încadrat la societatea emitentă cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată în perioada 15.09.1962 - 15.06.1965, în calitate de ucenic zidar șamotor cu salariu, iar unitatea a virat la buget contribuția pentru asigurări sociale.
În baza art. 83 și 89 lit. b din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 292/1959, această perioadă constituie vechime în muncă și stagiu contributiv pentru reclamant.
Este real că nu se cunoaște salariul realizat, dar acesta este, conform legislației (inclusiv Legea nr. 19/2000), cel minim pe ramura de activitate a reclamantului și acesta poate fi și trebuie utilizat ca atare la calculul pensiei.
Deci, Decizia de pensionare nr. -/13.05.2009 este netemeinică sub aspectul reținerii unui stagiu contributiv pentru reclamant mai mic decât cel realizat, și se impune anularea ei, cu emiterea unei noi decizii de pensionare pentru care stagiul contributiv total să includă și perioada atestată prin Adeverința nr. 337/837/11.05.2009, a SC SA Reșița.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, solicitând modificarea ei în sensul respingerii contestației.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, s-a susținut că sentința este nelegală, fiind încălcate prevederile art. 32 lit. b din nr. 252/1967 care nu sunt incidente perioadei ulterioare datei de 1.01.1949.
A susținut că nu s-a dovedit cuantumul salariului și implicit că a primit salariul, că adeverința nr. 837/2009 conține o mențiune, contractul de ucenicie4 nefiind identic cu contractul de muncă.
S-a mai invocat că s-au încălcat prevederile Deciziei nr. 292/1959 - art. 83 și ale art. 11din Decretul nr. 92/1976, din adeverință lipsind mențiunea salariului tarifar de încadrare.
Reclamantul intimat a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului.
S-a arătat de către acesta că susținerile recurentei contravin dispozițiilor art. 83 și 89 din Regulamentul de punere în aplicare a Deciziei nr. 292/1959, că unitatea angajatoare prin adeverința emisă a respectat prevederile nr. 4161/1959 și că s-a virat contribuția de asigurări sociale aferentă acestei perioade.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs, de susținerile părților și totodată sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că nu există nici un motiv pentru casarea sau modificarea sentinței, instanța de fond pronunțând o sentință temeinică și legală.
Atât adeverința nr. 837/11.05.2009 emisă de SC SA, cât și adeverința emisă de CS Reșița SA (aceeași societate), atestă că reclamantul a fost ucenic cu salariu în perioada 15.09.1962 - 15.06.1965 și că s-a virat CAS pentru această perioadă, la dosar fiind depus și contractul de ucenicie încheiat cu Combinatul Reșița.
Art. 32 din nr. 252/1967 pentru aplicarea Legii nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat prevede: "Nu se consideră vechime în muncă timpul servit lit. b) ca ucenic, practicant sau elev al unei școli profesionale cu excepția celor prevăzute la art. 30 lit. h și a celor care fac dovada că în această perioadă au primit salariu, ori au cotizat la fostele asigurări sociale până la 1.01.1949".
Art. 6 lit. b din nr. 4161/1953 privind stabilirea contribuției pentru asigurările sociale de stat prevede: "contribuția pentru asigurările sociale se plătește și asupra sumelor plătite de întreprinderi elevilor școlilor profesionale cât fac practică în producție".
Reclamantul a fost ucenic cu salariu și achitând CAS, conform art. 32 din nr. 252/1967, i se recunoaște perioada în discuție ca vechime în muncă.
Pârâta a redat trunchiat și a interpretat greșit dispozițiile legale de mai sus, dispoziții la care face trimitere art. 160 din Legea nr. 19/2000.
Decretul nr. 292/1959 privind dreptul la pensie a fost abrogat prin Legea nr. 27/1966 și dispozițiile acestuia sunt lipsite de relevanță atât timp cât legislația ulterioară a recunoscut perioada în discuție ca vechime în muncă, astfel că susținerile recurentei sunt nefondate.
Nu are relevanță nici faptul că adeverința emisă de angajator nu are mențiunea salariului tarifar, întrucât dispozițiile art. 161 din Legea nr. 19/2000 reglementează această situație și nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 11 din Decretul nr. 92/1976 pentru respingerea contestației.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat, iar în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C-S împotriva sentinței civile nr. 1235/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Obligă pârâta-recurentă la 1.500 lei, onorariu avocat și 66,10 lei cheltuieli de transport, cheltuieli de judecată în recurs către reclamantul-intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. - - - - - -
Grefier,
- -
Red. -/12.04.2010
Tehnored.: B/ 4ex./13.04.2010
Prim inst.: Tribunalul C-S -,
Emis 2 comunicări
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
