Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 3574/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2208/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3574/
Ședința publică de la 20.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.13/06.01.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.20674/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant personal și asistat de avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea recursului. Invocă dispozițiile art.341/2004 potrivit cărora nerespectarea acestui articol, atrage după caz, răspunderi disciplinare, administrative, civile sau penale. Arată, în susținerea motivelor de recurs, că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a materialului probator și a prevederilor Legii nr.19/2000 și 341/2004, în sensul că a concluzionat nelegal că nu poate beneficia de prevederile specifice ale celor două legi, referitoare la reducerea termenelor privind vârsta de pensionare, înlăturând beneficiul reducerii de 5 ani, prevăzut în art.5 din legea nr.341/2004. Arată că potrivit celor două legi, pentru perioada lucrată în grupa I și a II-a de muncă are dreptul la o reducere de 12 ani și 2 luni. Solicită obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecata în fond și în recurs potrivit chitanței nr.2319.03.2009, pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 10.04.2009, recurentul a criticat sentința civilă nr.13/06.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.20674/3/AS/2008, arătând că instanța de fond a ignorat prevederile legale care îi permiteau să cumuleze reducerea vârstei standard de pensionare de 7 ani și 2 luni pentru desfășurarea activității timp de 12 ani în grupa I de muncăcu beneficiul reducerii de 5 ani prevăzut de art.5lit.n din Legea nr.341/2004, rezultând în total o reducere a vârstei standard de pensionare cu 12 ani și 2 luni, ceea ce îl îndreptățea la împlinirea vârstei de 53 ani și 6 luni, la deschiderea drepturilor de pensie.
În drept recurentul și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă.
Intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B nu a formulat întâmpinare.
Asupra recursului, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă și analiza sentinței recurate prin prisma dispozițiilor art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, reține următoarele:
Potrivit Anexei 3 a Legii nr.19/2000, pentru recurentul-reclamant care a formulat cerere de pensionare în luna februarie 2008, vârsta standard de pensionare este de 63 ani și 3 luni.
În conformitate cu dispozițiile art.1671din Legea nr.19/2000 pentru intervalul de timp lucrat în grupa I de muncă, reclamantul-recurent avea dreptul la reducerea vârstei de pensionare aferente perioadei de 12 ani, 8luni și 9 zile, cu 7 ani și 2 luni.
Scăzând 7 ani și 2 luni din vârsta standard de pensionare de 63 ani și 2 luni rezultă că recurentul-reclamant are dreptul la deschiderea dreptului la pensie la împlinirea vârstei de 56 ani și 1 lună.
5 al. art.1671din Legea nr.19/2000 interzice în mod expres și foarte limpede orice cumul de reduceri în privința vârstei standard de pensionare, reduceri ce pot fi prevăzute de Legea nr.119/2000 sau prin alte acte normative, în situația în care recurentul-reclamant beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare prevăzută în Tabelul 4 din Legea nr.19/2000 la care fac referire dispozițiile art.1671din Legea nr.19/2000.
Chiar dacă se impune a se considera că Legea nr.19/2000 este legea generală în materia drepturilor la pensie, legea specială, respectiv Legea nr.341/2004, poate deroga de la aplicarea legii generale doar în măsura în care prevede expres această derogare și când legea generală nu interzice ea însăși această derogare. Or, așa cum Curtea a arătat, legea generală instituie o interdicție de cumul al reducerii vârstei de pensionare care are efect și în privința dispozițiilor art.5 lit.h din Legea nr.341/2004.
Potrivit acestor din urmă dispoziții se recunoaște dreptul luptătorilor pentru victoria din 1989 la scăderea vârstei standard de pensionare cu 5 ani, potrivit legii.
Această din urmă sintagmă "potrivit legii" este evident că nu are în vedere celelalte dispoziții ale Legii nr.341/2004, ci dispozițiile în materie cuprinse în Legea nr.19/2000. Astfel, potrivit legii, respectiv art.1671alin.5 din Legea nr.19/2000, recurentul-reclamant nu poate cumula reducerea de 5 ani cu reducerea de 7 ani și 2 luni.
Dreptul la reducerea vârstei standard de pensionare cu 5 ani nu este, așa cum îl caracterizează recurentul, un drept câștigat, ci un drept pe care îl poate invoca în condițiile legii, fiind evident că Legea nr.341/2004 prin această sintagmă face trimitere la Legea nr.19/2000. Or, așa cum Curtea a arătat, recurentul nu îndeplinește condițiile Legii nr.19/2000 pentru a beneficia de reducerea de 5 ani din legea specială, pentru că legea generală interzice acest cumul.
Chiar dacă intimata-pârâtă a calculat în mod eronat reducerea de care este îndreptățit să beneficieze recurentul-reclamant, respectiv 7 ani și 2 luni, această împrejurare nu este de natură să invalideze sentința instanței de fond, întrucât, chiar ca efect al scăderii intervalului de 7 ani și 2 luni din vârsta standard de pensionare, recurentul-reclamant nu putea beneficia de deschiderea dreptului la pensie la data la care a formulat cererea, dată la care nu avea vârsta de 56 de ani și 1lună, vârstă care i-ar fi permis deschiderea dreptului la pensie. În acest context decizia intimatei nu afectează dreptul recurentului-reclamant pentru că deși a reținut eronat scăderea vârstei standard de pensionare doar cu 5 ani în loc de 7 ani și 2 luni, la data formulării cererii recurentul-reclamant nu împlinise vârsta standard de pensionare de 56 ani și 1 lună pentru a pretinde legal, calcularea pensiei.
Recurentul-reclamant poate, după împlinirea vârstei de 56 ani și 1 lună, să ceară oricând intimatei-pârâte deschiderea dreptului la pensie.
În ceea ce privește afirmația din cererea de recurs potrivit căreia dispozițiile privitoare la reducerile de care beneficiază grupa I și II-a de muncă s-ar aplica doar pentru perioada anterioară anului 2001, Curtea apreciază această susținere ca vădit neîntemeiată. Este evident că dispozițiile Legii nr.19/2000 reglementează raporturile juridice privind asigurările sociale referitoare la dreptul la pensie și după anul 2001, aceasta fiind de altfel, rațiunea primordială a edictării legii.
De altminteri, dacă acest lucru nu ar fi real, sintagma "potrivit legii" din art.5 lit.n din Legea nr.341/2004 nu și-au mai găsit logica, câtă vreme o asemenea lege nu ar fi existat și nu și-ar fi produs efectele juridice specifice.
Prin prisma argumentelor mai sus expuse, Curtea reține că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile legale la situația concretă a reclamantului, nefiind incidente în cauză dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În privința motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod pr.civilă, Curtea apreciază că instanța de fond nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu a schimbat natura sau înțelesul neîndoielnic al acestuia.
În speță actul juridic dedus judecății a fost reprezentat de manifestarea unilaterală, oficială, de voință a intimatei-pârâte de a respinge,prin decizie, cererea de deschidere a drepturilor la pensie formulată de recurentul-reclamant.
Analiza instanței de fond a avut în vedere condițiile de legalitate ale acestei manifestări unilaterale de voință reprezentate de decizia emisă de intimata-pârâtă, nici un considerent al sentinței recurate nefăcând vorbire despre un alt act juridic.
Față de argumentele mai sus expuse, Curtea, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.13/06.01.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.20674/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./22.06.2009
Jud.fond:;
Președinte:Amelia FarmathyJudecători:Amelia Farmathy, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
