Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 3782/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1102/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3782/
Ședința publică de la 27 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.7493 din data de 03.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.20826/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Administrației și Internelor, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de pensionare".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul,personal, lipsind intimatul Ministerul Administrației și Internelor.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 13.04.2009, întâmpinare din partea intimatului Ministerul Administrației și Internelor, prin care solicită judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea recurentului, cu CI seria - nr.- eliberată de SPCEP S4 biroul nr.3 la data de 13.04.2009.
Recurentul, personal, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentului cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurentul, personal, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii contestației, cu motivarea că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, nu a ținut cont de faptul că acesta a fost pensionat în baza art.17 din Legea nr.164/2001, modificată și completată prin dispozițiile OUG nr.77/2007, prin care se arată că vechimea în muncă în funcția de polițist est echivalată cu vechimea ca militar.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7493 din data de 03.12.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins acțiunea formulata de reclamantul împotriva pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În baza art. 83 din Legea nr. 179/2004, polițiștii cu drept de pensie de serviciu, care au vechime în calitate de militar d e minimum 10 ani femeile și 15 ani bărbații, pot opta, dacă aceasta îi avantajează, pentru pensie militară de stat, care se calculează și se acordă în conformitate cu prevederile Legii nr. 164/2001, republicată.
Reclamantul nu face insă dovada îndeplinirii condiției unei vechimi in calitate de militar d e minimum 15 ani, căci vechimea reclamantului, în calitate de militar, așa cum este definita de art. 18 lit. b) și c) din Legea nr. 179/2004, reprezintă perioada in care reclamantul a fost militar în termen (21.10.1972-11.02.1974, respectiv 1 an, 3 luni și 20 zile) și perioada în care acesta a fost militar în activitate (01.10.1992-01.01.2003, respectiv 10 ani și 3 luni).
În baza art. 18 din Legea nr. 179/2004, vechimea în serviciu care se ia în considerare la stabilirea pensiei este perioada în care persoana în cauză s-a aflat în una dintre următoarele situații: a) a avut calitatea de polițist; b) a avut calitatea de militar; c) a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus; d) a fost elev al unei școli de subofițeri sau agenți de poliție ori student al unei instituții militare de învățământ pentru formarea militarilor sau al unei instituții de învățământ pentru formarea polițiștilor; e) a fost concentrată sau mobilizată ca rezervist; f) a fost în captivitate.
În temeiul art. 17 din Legea nr. 164/2001, vechimea în serviciu care se ia în considerare la stabilirea pensiei este perioada în care o persoana s-a aflat în una dintre următoarele situații: a) a avut calitatea de cadru militar în activitate; b) a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev sau student al unei instituții militare de învățământ pentru formarea cadrelor militare; c) a fost concentrat sau mobilizat ca rezervist; d) a fost în captivitate; e) a avut calitatea a avut calitatea de funcționar public cu statut special, in instituțiile de apărare, ordine publica si securitate naționala.
Ca atare, a stabilit instanța de fond, vechimea în calitate de militar d e 11 ani, 6 luni și 20 de zile este insuficientă pentru ca reclamantul să poată beneficia de dispozițiile art. 83 din Legea nr. 179/2004, la aceasta neputându-se adăuga vechimea ca polițist.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 din Codul d e procedură civilă, recurentul a arătat, în esență, următoarele:
Prin sentința recurată a reținut ca fiind insuficientă vechime recurentului în calitate de militar - 11 ani, 6 luni, 20 zile, fără ca instanța de fond să ia în considerare dispozițiile OUG nr. 77/2007 pentru modificarea și completarea art. 17 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, articol în care legiuitorul face referire numai la vechimea ca militar (unde se regăsește și calitatea de funcționar public cu statut special, calitate în care recurentul a lucrat în perioada 01.01.2003-31.12.2007, respectiv 5 ani, la care se adaugă 11 ani 6 luni si 20 zile, recunoscuți de intimat - astfel rezultă un total de 16 ani 6 luni si 20 zile ).
Reprezentantul intimatului se afla în eroare atunci când afirma că vechimea în calitate de funcționar public cu statut special nu reprezintă vechime militară, deși o atare situație rezultă inclusiv din prevederile alin. 2 al art. 18 din Legea nr.164/2001,unde se arată că "dovada privind vechimea in serviciu, prestată în alta calitate decât cea de militar (prevederile art. 17) se face cu carnetul de muncă sau cu alte acte pe baza cărora se face pensionarea potrivit Legii nr. 19/2000".
Recurentul a mai susținut că nu a solicitat soluționarea contestației împotriva deciziei de pensionare nr.-/12.02.2008 de Casa de Pensii a A, care nu avea competența să o soluționeze, întrucât aceasta își făcuse cunoscut punctul de vedere prin decizia dată.
Nu corespunde realității, a mai susținut recurentul, nici afirmația intimatului în sensul că nu a formulat contestație împotriva deciziei de pensie nr. -/18.01.2008, deoarece la data de 11.02.2008 recurentul a solicitat organului de pensii stabilirea pensiei militare de stat, potrivit prevederilor Legii nr. 164 /2001 privind pensiile militare de stat, iar, în contestație, s-a adresat comisiei de contestații pensii și nu organului de pensii, al cărui punct de vedere îl cunoștea.
Este incorectă referirea la vechimea ca militar - de 11 ani 6 luni si 20 de zile, fără a se lua în calcul și vechimea ca polițist de 5 ani (01.01.2003 - 31.12.2007), ce trebuie avută în vedere, potrivit nr.OG 77/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, precum și pentru modificarea Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, care, la articolul 17, după lit. d), a introdus o nouă literă, lit. e) cu următorul cuprins: "a avut calitatea de funcționar public cu statut special, în instituțiile din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională".
Instanța de fond, a mai susținut recurentul, nu a motivat de ce nu pot fi asimilați cei 5 ani de vechime ca vechime militară, conform textelor normative menționate sau cărei categorii de personal se aplică.
În concluzie, recurentul a arătat că modificările legislației enunțate se aplică în situația sa,fără a se face deosebiri între situația militarilor și aceea a funcționarilor publici cu statut special, astfel încât cei 5 ani (de la 01.01.2003 la 31.12.2007) pot fi echivalați ca vechime militară în vederea stabilirii acordării pensiei de militar.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, care este legală și temeinică.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prima instanță a identificat corect dispozițiile legale incidente, realizând o corectă interpretare a materialului probator administrat în cauză, precum și o justă interpretare și aplicare a prevederilor legale aplicabile.
Curtea reține că nu există identitate între vechimea în serviciu care se ia în considerare la stabilirea pensiei și vechimea ca militar, astfel încât cele două noțiuni nu pot fi echivalate.
Prin urmare, este corectă concluzia Tribunalului în sensul că vechimea recurentului în calitate de militar - de 11 ani, 6 luni și 20 de zile este insuficientă pentru a putea fi aplicate, în cazul său, dispozițiile art. 83 din Legea nr. 179/2004. Pentru ca recurentul să se poată prevala de această dispoziție legală, era necesar să fi avut o vechime în calitate de militar d e minimum 15 ani, condiție pe care nu o îndeplinește, chiar dacă, în conformitate cu dispozițiile art. 18 din Legea nr. 179/2004 și art. 17 din Legea nr. 164/2001 perioada cât a avut calitatea de polițist sau de funcționar public cu statut special în instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională intră în calculul vechimii în serviciu care se ia în considerare la stabilirea pensiei conform oricăruia dintre cele două acte normative mai sus menționate.
Textul art. 83 din Legea nr. 179/2004 dispune în sensul că polițiștii cu drept de pensie de serviciu, care au vechime în calitate de militar d e minimum 10 ani femeile și 15 ani bărbații, pot opta, dacă aceasta îi avantajează, pentru pensie militară de stat, care se calculează și se acordă în conformitate cu prevederile Legii nr. 164/2001, republicată.
Dispozițiile de excepție conținute de art. 83 din Legea nr. 179/2004 sunt de strictă interpretare, prin acestea fiind acordat, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, un beneficiu polițiștilor care nu numai că îndeplinesc condițiile necesare pentru a avea drept de pensie de serviciu, dar, în plus, au vechimea prevăzută de lege în calitate de militar. Numai dacă aceste două condiții sunt îndeplinite cumulativ devin aplicabile prevederile Legii nr. 164/2001, republicată, pensia urmând a fi calculată și acordată pe baza acestui act normativ.
Or, în situația recurentului, ipoteza normei înscrise la art. 83 din Legea nr. 179/2004 nu este realizată, întrucât vechimea acestuia ca polițist din perioada 01.01.2003 - 31.12.2007 poate fi luată în calculul vechimii în serviciu, nu însă și în calculul vechimii ca militar.
Este lipsită de suport și critica recurentului potrivit căreia prima instanță nu a avut în vedere modificarea adusă art. 17 din Legea nr. 164/2001 prin nr.OUG 77/2007, câtă vreme dispozițiile textului legal menționat au fost redate de prima instanță în considerentele sentinței atacate astfel cum au fost completate cu lit. e).
În ce privește competența Casei de Pensii MIRA de a soluționa contestația formulată de recurent împotriva deciziei de pensionare nr. -/18.01.2008 emisă de aceeași Casă de Pensii, Curtea reține că o astfel de critică nu a fost formulată în fața primei instanțe, care a fost învestită numai cu cererea reclamantului privind anularea menționatei decizii de pensionare.
Or, în conformitate cu dispozițiile art. 316 coroborat cu art. 294 din Codul d e procedură civilă, în recurs, nu pot fi schimbate cauza ori obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
De altfel, apărările intimatului formulate pe cale de întâmpinare în fața instanței de fond, la care recurentul face referire în motivele de recurs, nu au fost reținute de prima instanță în hotărârea atacată.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care o va menține, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.7493 din data de 03.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.20826/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Administrației și Internelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /:
2 ex./25.06.2009
Jud.fond: /
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
