Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 3848/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1547/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia nr.3848/
Ședința publică din data de 28 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul contestator, împotriva sentinței civile nr.2637 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T, CASA DE ASIGURĂRI A AVOCAȚILOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul contestator, a depus la dosar note de ședință și înscrisuri anexă; că intimații pârâți Consiliul Superior al Magistraturii, Casa Județeană de Pensii T și Ministerul Justiției și Libertăților, au depus la dosar întâmpinări, prin servigiul registratură al acestei instanțe, precum și faptul că recurentul contestator, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2637 din data de 15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale s-a luat act de renunțarea contestatorului la judecata contestației formulată împotriva deciziei nr.51 din 18.04.2008 emisă de Casa de Asigurări a Avocaților din România. A fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu de către instanță și pe cale de consecință s-a respins contestația formulată de către contestator în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii A fost respinsă contestația pentru lipsa calității procesuale pasive față de pârâții: Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale sub nr-, contestatorul a chemat în judecată pârâții Casa de Asigurări a Avocaților din România, Consiliul Superior al Magistraturii și Casa Județeană de Pensii T și a formulat contestație împotriva deciziei nr.51/18.04.2008, pe care o consideră nelegală și netemeinică, în sensul că nu s-au luat în calcul toate veniturile, sporurile etc. din perioada de cotizare, astfel că s-a ajuns la calcularea mai mică a numărului de puncte realizate, punctajul anual și implicit a pensiei și că prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că în conformitate cu dispozițiile art.82 (1) (4) (5) (8) și art.86 din Legea nr.303/2004 modificată și completată prin OUG nr.100/2007, este îndreptățit să primească pensie de serviciu și pe cale de consecință, pârâta Casa Județeană de Pensii T, să-i emită Decizie de pensie de serviciu în cadrul sistemului public de pensii.
În motivarea acțiunii, contestatorul a precizat că după ce a desfășurat activitate până la vârsta de 61 ani și 3 luni, în urma dobândirii unor boli grave, se află în stare de invaliditate gradul II, astfel că de la Casa de Asigurări a Avocaților, s-a emis decizia nr. 51/18.04.2008 și primește pensie pentru invaliditate, stabilindu-i-se cuantumul pentru următorul stagiu de cotizare: 1 an 3 luni și 24 de zile stagiu asimilat (stagiu militar); 20 de ani 4 luni și 15 zile activitate desfășurată la stat, după cum urmează: Tribunalul R de Vede în perioadele: 16.07.1967-25.09.1974 (7 ani 2 luni 19 zile) a îndeplinit funcția de secretar, ajutor de grefier; 25.09.1974-01.09.1983 (8 ani 11 luni 7 zile) a fost încadrat în functia de judecător stagiar, judecător definitiv, judecător desemnat președinte; 01.08.1984 - 01.11.1988 (4 ani și 3 luni) judecător desemnat președinte, aceste perioade de activitate însumând 20 ani 4 luni și 5 zile, dovedite cu copia xerox a cărții de muncă.
Din conținutul cărții sale de muncă rezultă că, în perioadele 01.09.1983-01.08.1984 și 01.1988 - 15.02.2008 a lucrat ca avocat în cadrul baroului T, realizând o vechime de 20 de ani 3 luni și 10 zile și că totalul perioadei pentru care i s-a calculat pensia de invaliditate este de41 ani 10 luni și 19 zile, iar la pensia stabilită nu i s-au luat în calcul toate veniturile salariale, sporurile de vechime, de conducere și nici sporurile suplimentare plătite pentru pensie.
Invocă contestatorul, totodată, că a chemat în judecată Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, deoarece potrivit Legii nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor, este îndreptățit să primească pensie de serviciu în urma activităților desfășurate. Susține că potrivit art. 82 din lege, judecătorii și procurorii cu o vechime de cel puțin 25 de ani în magistratură se pot pensiona și beneficia de pensie de serviciu, la împlinirea vârstei de 60 de ani, în cuantum de 80% din baza de calcul, reprezentată de indemnizația de încadrare brută și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație, în această ultimă situație condițiile de vechime fiind îndeplinite numai dacă persoana în cauză a îndeplinit numai functia de judecător sau procuror și au fost eliberate din aceste funcții din motive neimputabile. În completarea acestui articol de lege, invocă și art. 86, care definește noțiunea de "vechime în magistratură" astfel: "constituie vechime în magistratură, perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art.87 alin.1, sau magistratul asistent a îndeplinit funcția de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele cererea d arbitraje de stat, magistrat- asistent, auditor de justiție, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar, procuror fmanciar inspector și consilier în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică, prev. de art.87 alin.1, precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar. " considerând că îndeplinește condițiile cerute de lege să i se asimileze vechimea realizată din celelalte activități desfășurate, cu vechimea în magistratură, pentru a primi pensie de serviciu.
În dovedirea celor susținute, contestatorul a depus următoarele înscrisuri în copie: Cartea de Identitate (fila 9); Decizia nr.51/18.04.2008, emisă de către Casa de Asigurări a Avocaților, privind acordarea pensiei pentru invaliditate (fila 11); Militar (fila 13); Carnetul de Muncă (filele 15- 19); Certificatul medical nr. 1824/20.06.1983, eliberat de către Spitalul Clinic de Cardiologie (fila 20); Adresa nr. 14.155/09.08.1983 și Adresa nr.14.485/19.10.1988,ambele emise de către Ministerul Justiției (fila 21); Certificatul Medical nr. 1484/07.10.1988,eliberat de către Spitalul Policlinic R de Vede (fila 22), Decizia asupra capacității de muncă nr.472/11.02.2008, emisă de către Casa Natională de Pensii (fila 23).
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 303/2004.
Intimata Casa de Asigurări a Avocaților din România, a formulat Intâmpinare în cauză (fila 32), prin care a invocat exceptia lipsei competentei teritoriale a Tribunalului Teleorman, motivată de faptul că, este pensionar avocat, iar potrivit legii și Statutului Casei de Asigurări a Avocaților, contestațiile formulate împotriva Deciziilor emise de către această intimată,fiind soluționate de Tribunalul București -Secția a VIII a Conflicte de Muncă, solicitând declinarea competenței la Tribunalul București.
Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de intimat în cauză, a formulat întâmpinare, (fila 39) prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate, motivată de faptul că această instituție nu are atribuții referitoare la verificarea condițiilor de pensionare, conform Legii nr.303/2004, republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Intimatul Ministerul Justiției, de asemenea a formulat întâmpinare (fila 41), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că în cauza de față nu i se poate reține în sarcină nicio obligație, întrucât în procedura stabilită prin Normele metodologice aprobate prin nr.HG1275/2005,în sarcina acestei instituții nu sunt stabilite atribuții în legătură cu acordarea pensiei de serviciu, pentru judecători sau persoanele care au îndeplinit într-o anumită perioadă funcția de judecător, solicitând respingerea actiunii fată de acest intimat.
În întâmpinarea formulată de către Casa Județeană de Pensii T, în calitate de intimată, se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, motivată de faptul că între contestator și aceasta intimată nu există nici un raport juridic, contestatorul fiind pensionar avocat și nu are calitatea de pensionar din sistemul public de asigurări sociale de stat, iar conform dispozițiilor art.1 din nr.1275/2005, "pensia de serviciu se acordă la cerere, cu respectarea prevederilor Legii nr.303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor", și nu din oficiu, pe fond solicitând scoaterea CJP T din această cauză.
La data de 25.08.2008, reclamantul a formulat cerere precizatoare prin care a arătat că în baza art.246 Cod procedură civilă renunță la judecată la primul capăt al acțiunii și anume la contestația împotriva deciziei nr.51/18.04.2008, emisă de Casa de Asigurări a Avocaților din România și în atare situație, cererea de declinare a competenței, în favoarea Tribunalului București, solicitată de Casa de Asigurări a Avocaților din România, rămâne fără obiect.
La termenul din data de 03.09.2008, instanța de fond din oficiu, a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii, pe care a admis-o și a constatat lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii, întrucât potrivit prevederilor Legii nr.303/2004, modificată și republicată, acest intimat nu are nicio atribuție în privința calculării pensiei de serviciu, solicitată de contestator, motiv pentru care s-a dispus scoaterea din cauză a acestuia.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată în pricina dedusă judecății, atât de către pârâtul Ministerul Justiției, cât și de Casa Județeană de Pensii T, instanța s-a pronunțat anterior acordării cuvântului pe fond, fiind admisă excepția invocată de către pârâtul Ministerul Justiției, cu motivarea că, nu-i incumbă nicio obligație în sensul celor solicitate de reclamant și respinsă excepția invocată de către pârâta Casa Județeană de Pensii T, întucât aceasta are atribuții referitoare la verificarea condițiilor de pensionare.
La termenul de judecată din data de 01.10.2008, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, având în vedere obiectul acesteia - să se constate că este îndreptățit să primească pensie de serviciu, obligând pârâta Casa Județeană de Pensii T să-i emită decizie de pensie de serviciu în cadrul sistemului public de pensii.
Excepția a fost apreciată ca întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.111 Cod procedură civilă, "Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
S-a statuat că textul citat consacră caracterul limitat și subsidiar al acțiunii în constatare câtă vreme eclamantul are la îndemână o acțiune în realizarea dreptului.
Ori, din actele aflate la dosar, nu rezultă că reclamantul s-a adresat cu o cerere de acordare a pensiei de serviciu casei teritoriale de pensii, în raza căreia își are domiciliul și că s-a emis o decizie care putea fi contestată la instanță, astfel cum prevăd dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000, actualizată.
În considerarea celor mentionate,s-a luat act că reclamantul a renunțat, la judecarea contestației formulată împotriva deciziei nr.51/18.04.2008, emisă de Casa de Asigurări a Avocaților din România și s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii, și pe cale de consecință, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată în contradictoriu cu intimata Casa Judeteană de Pensii T, s-a respins contestația împotriva pârâtului Ministerui Justiției, acesta neavând calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii, în concret cu încălcarea art.6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului ce consacră dreptul la un proces echitabil, desfășurat într-un termen rezonabil. Se arată astfel că, în speța dedusă judecății s-au încălcat regulile speciale de procedură instituite de Codul muncii: art.268 cu privire la durata termenelor de judecată acordate, ce nu pot fi mai mari de 15 zile, cele prevăzute de art.260 Cod procedură civilă cu privire la amânarea pronunțării hotărârii, ale art.261 (3) Cod procedură civilă, cu privire la termenul de redactare și de comunicare al hotărârilor judecătorești, cât și dispozițiile art.264 Cod procedură civilă cu privire la redactorul sentinței atacate - un asistent judiciar și nu un magistrat cum imperativ dispun prevederile sus-citate.
Greșit pretinde recurentul că ar fi fost soluționată excepția admisibilității și respinsă acțiunea ca inadmisibilă raportat la dispozițiile invocate în cauză de art.111 Cod procedură civilă, întrucât constatarea vechimii în avocatură și asimilarea ei cu vechimea în magistratură conform art.86 din Legea nr.303/2004 nu este posibilă decât printr-o astfel de atestare într-o hotărâre judecătorească.
Alăturate cererii și în dovedirea sa, recurentul a anexat sentința nr.855/R/20 martie 2008 a Curții de Apel București, Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale - invocată ca practică judiciară într-o speță similară, adeverința nr.54/4.03.2009 a Baroului T, Decizia nr.17835/11.03.2009 a Casei de Pensii
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază fondat recursul doar pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Recurentul invocă în cauză nerespectarea art.6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, pretinzând că nu a avut dreptul la un proces echitabil desfășurat într-un termen rezonabil. Se va avea în vedere, astfel că dreptul instituit de acest text, raportat la substanța lui, este un drept de ordin procesual, apărarea tuturor drepturilor personale și patrimoniale ale unui subiect de drept în cadrul procedurilor interne, urmând a fi realizată în cadrul unui proces care, prin garanțiile ce trebuie imperativ respectate, trebuie să se înscrie în coordonatele unui proces echitabil, în sensul Convenției.
Ori, tocmai aceasta pretinde recurentul în cauză, respectiv că procedurile interne ce s-au desfășurat în cadrul cauzei pendinte pe rol, au încălcat normele imperative ale Codului d e procedură civilă și ale Codului muncii, ale statului român, sens în care de altfel se solicită și soluționarea cu celeritate a prezentului recurs, în sensul de a se adresa Curții Europene a Drepturilor Omului, întrucât sancțiunea specifică este angajarea răspunderii internaționale a statului în cauză.
Sub acest aspect se va avea în vedere că se invocă în primul rând nerespectarea dispozițiilor art.268 alin.1 Codul muncii, ce stipulează că termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile, cerință într-adevăr nerespectată în cauză, raportat la termenele de judecată acordate: 25.06.2008, 30.09.2008, 1.10.2008.
În privința naturii juridice a termenului de 15 zile se impune a se constata că acesta este un termen de recomandare relativ, întrucât în cazul încălcării sale, legea nu prevede nicio sancțiune, putând cel mult atrage sancțiuni de ordin disciplinar a instanței, dar nu este afectată valabilitatea hotărârii, în speță a sentinței recurate, prin încălcarea acestui termen.
De asemenea, se invocă și nerespectarea art.260 Cod procedură civilă, cu privire la termenul de amânare a pronunțării ce nu va putea fi mai mare de 7 zile. Ori, în speță amânarea cauzei s-a dispus cu respectarea dispozițiilor art.260 Cod procedură civilă, întrucât amânarea pronunțării s-a dispus succesiv pentru câte 7 zile, astfel cum reiese din mențiunile încheierii de dezbateri de la fila 82 dosar fond, întrucât textul în discuție nu distinge în sensul dacă în cauză pot opera una sau mai multe amânări de pronunțare, iar fiecare să nu depășească termenul de 7 zile. Ori, unde textul nu distinge nici judecătorul nu poate distinge. Așadar, amânarea pronunțării s-a realizat cu respectarea art.260 Cod procedură civilă.
O altă neregularitate procedurală pe care se pretinde că ar fi realizat-o instanța de fond este cea referitoare la comunicarea sentinței atacate, contrar dispozițiilor art.261 (3) Cod procedură civilă, la 125 de zile de la judecarea pricinii la 15 octombrie 2008 pronunțându-se hotărârea și la 2 februarie 2009 comunicându-se hotărârea. Ori, și acest termen stipulat de art.261 (3) Cod procedură civilă este unul de recomandare relativ, nerespectarea lui, de asemenea nu atrage nevalabilitatea hotărârii atacate, ci doar eventual sancțiuni disciplinare, cu atât mai mult cu cât redactarea s-a realizat în termenul prevăzut de lege de redactorul sentinței, respectiv la data de 29.10.2009.
Ultima neregularitate procedurală este însă întemeiată, respectiv aceea că redactorul deciziei este conform casetei sentinței atacate un asistent judiciar și nu un magistrat cum dispun prevederile art.264 (1) Cod procedură civilă.
Ori, dispozițiile art.264 /1) Cod procedură civilă prevede că: "dacă instanța a fost alcătuită din mai mulți magistrați, președintele va putea însărcina pe unul din ei cu redactarea hotărârii".
Aceste dispoziții se completează cu cele ale art.55 alin.1 din Legea nr.304/2004, astfel, completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale, cum este și cel de fală (unul de asigurări sociale) se constituie din 2 judecători și 2 asistenți judiciari.
Asistenții judiciari participă la deliberare cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate, opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează (art.58 alin.2). Doar în această situație de excepție, motivează o parte din hotărârea judecătorească asistentul judiciar, respectiv opinia separată, neavând printre atribuțiile stabilite de Legea de organizare judecătorească Legea nr.304/2004 aceea de "motivare a hotărârii", cum s-a instituit de exemplu în cazul magistraților asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție conform art.71 din Legea nr.303/2004. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca redactorii unui hotărâri judecătorești să fie și asistenții judiciari ar fi stipulat-o expres, astfel cum a realizat-o în cazul magistraților asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Neprocedând astfel, Curtea nu va putea adăuga la lege, nerespectarea dispozițiilor art.264 (1) Cod procedură civilă atrăgând astfel nulitatea sentinței atacate și impunând a realiza aplicațiunea art.312 alin.5 Cod pr.civilă, a admiterii recursului, casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare.
Aceeași soluție se impune și din perspectiva respingerii acțiunii, ca inadmisibilă, având în vedere că se solicită a constata îndeplinite condițiile pentru a beneficia de pensia de serviciu, în condițiile valorificării și vechimii în avocatură, ce se pretinde a constitui vechime în magistratură conform art.86 din Legea nr.303/2004, acțiune ce poate fi promovată în condițiile art.111 Cod procedură civilă. Aceasta înseamnă că prima instanță a încălcat dispozițiile art.129 alin. ultim Cod procedură civilă, necercetând practic fondul cauzei deduse judecății.
Cu prilejul rejudecării, se vor avea în vedere înscrisurile noi prezentate în calea de atac a recursului, celelalte apărări din motivele de recurs și din întâmpinarea din recurs pe care instanța de trimitere le va analiza ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul contestator, împotriva sentinței civile nr.2637 din 15 octombrie 2008, pronunțăată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T, CASA DE ASIGURĂRI A AVOCAȚILOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTTĂȚILOR, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact./2.ex./25.06.2009
Jud.fond:;;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
