Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 416/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 416/R/2010
Ședința publică din 22 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioana Tripon Daniela Griga
: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 2705 din 12 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 22 februarie 2010 s-a admis cererea de abținere formulată de către domnul judecător, membru al completului de judecată C 7R, motiv pentru care în compunerea completului de judecată intră, conform planificării de permanență din data de 22 februarie 2010, doamna judecător, în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea M nr. 387/2005.
De asemenea, se reține că la data de 18 februarie 2010, prin registratura instanței, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare.
Totodată, se constată că, prin motivele de recurs, pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242.pr.civ.
Curtea apreciază prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
După dezbaterea cauzei, se constată că reprezentanta reclamantului intimat a depus la dosar prin registratura instanței, dovada cheltuielilor de judecată solicitate în cuprinsul întâmpinării.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2705 din 12 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- s-a admis acțiunea înaintată de către reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C și, în consecință, a fost anulată Decizia de respingere nr. R 35901/26.06.2009 emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta Casa Județeană de Pensii C să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă pentru reclamant, cu luarea în calcul a perioadelor 14.04.1976-01.04.1992, cât ar fi lucrat în grupa i-a de muncă conform Adeverinței nr. 843 respectiv 844 ambele din 24.02.2009 emisă de C-
A fost obligată pârâta să ia în calcul la determinarea punctajului mediu anual și la calculul pensiei a tuturor sporurilor și a veniturilor suplimentare menționate în Adeverința nr. 952/02.03.2009 și a anexei la aceasta, emise de SC SA.
A fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia de respingere nr. R 35901/26.06.2009, reclamantului nu i s-a luat în calcul perioada lucrată în grupa I-a de muncă, respectiv perioada cât a realizat venituri suplimentare, ambele menționate în adeverințele emise de, respingându-i-se dreptul de acordare a pensiei pentru limită de vârstă conform Legii 19/2000.
Potrivit art.87 din Legea nr.19/2000 republicată, decizia emisă în condițiile art. 86 alin.1 poate fi contestată la instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratul în termen de 45 de zile de la comunicare.
Conform Decretului Lege nr.68/1990 și a nr.HG1223/1990 locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate, de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția, rezultatul acestei activități fiind concretizat în Ordinul nr.50/1990.
Punctul 6 din acest ordin prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a sau a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate.
Din copia actelor depuse la dosarul cauzei, respectiv si din Adeverințele nr.843 respectiv 844 ambele din 24.02.2009, emise de, rezultă că reclamantul a făcut dovada că în perioada 14.04.1976-01.04.1992 a lucrat în grupa I-a de muncă în procent de 50 % din timp lucrat.
Așa fiind, instanța a considerat că pârâta, în mod nejustificat refuză recunoașterea acestei perioade ca fiind nelucrată în grupa I-a de muncă, în pofida faptului că nici un act normativ nu impune prezentarea altor dovezi.
Mai mult, pârâta depășindu-și atribuțiile, a refuzat recunoașterea pentru contestator a duratei de vechime în muncă corespunzătoare grupei I-a de muncă, adăugând la prevederile legale poziția sa, deși acestea nu îi dau acest drept.
Apoi nu trebuie trecut cu vederea faptul că, ca urmare a încadrării reclamantului în grupa I-a de muncă pentru perioada specificată, pârâta a încasat contribuția de asigurări sociale aferente acestei grupe, situație în care nici un raționament nu poate justifica împotrivirea acesteia.
Reclamantul a mai depus la dosarul cauzei Adeverința nr. 952/ 02.03.2009 si anexa la aceasta eliberată de către - C- din care rezultă că acesta a beneficiat de venituri suplimentare reprezentând acord global, compensații, prime, indemnizații de conducere si alte sporuri. Conform reglementărilor în materie, calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurați prevăzuți la art.5 alin. l, pct. I, II și V din Legea nr. 19/2000 republicată, și de către angajatorii acestora, se face lunar de către aceștia din urmă. Baza lunară de calcul a contribuției individuală de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie după caz, salariile brute individuale realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. pct. I, au veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prev. la art. 5 alin. I pct. II și Se iau așadar în calcul sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază sau sumele fixe indiferent dacă au caracter permanent sau nu. sunt înscrise în carnetul de muncă iar în situația în care acest lucru nu s-a întâmplat ele pot fi dovedite cu adeverințe. Dacă nu se pot dovedi cu înscrisuri la stabilirea drepturilor se va lua în calcul salariul minim pe economie. La fel pot fi dovedite și sporurile cu caracter permanent ca și majorările de salarii.
Au fost luate în considerare indemnizațiile care potrivit legislației anterioare datei de 04.2001 au făcut parte din baza de calcul al pensiilor si care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, potrivit art. 4 pct.2 si 3 din OUG 4/2005. Prevederi asemănătoare sunt cuprinse si in Ordinul nr. 680/01.08.2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, punctul 7, care modifică punctul 19 de la sectiunea I "Dispoziții generale".
Față de cele ce preced instanța în temeiul art. 50 alin.1 și următoarele din Legea nr.19/2000 republicată a admis acțiunea formulată de către reclamant și pe cale de consecință, a anulat Decizia R nr.35611/05.06.2009 și a obligat pârâta să emită o decizie de pensionare cu recalcularea pensiei cu luarea în calcul a grupei I-a de muncă în perioada 14.04.1976-01-04.1992 conform adeverințelor emise de SA. Instanța a mai obligat pârâta să ia în calcul sporurile și indemnizațiile menționate în adeverința nr. 952/02.03.2009 si a anexei la aceasta emisă de
Întrucât pârâta s-a aflat în culpă procesuală, conform art. 274 Cod Procedură Civilă a fost obligată să achite reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial conform chitanței de la fila 23.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii C solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului pârâta a arătat că instanța de fond a greșit nu numai la acordarea nejustificată a grupei ci și la calculul stagiului de cotizare realizat de reclamantă.
Chiar dacă s-ar considera și perioada 14.04.1976-01.04.1992 de 50% în grupa a I-a de muncă - ar rezulta un total de 7 ani, 11 luni și 16 zile în grupa
Conform art.41, data pensionării depinde de anul nașterii. Cum exista numai un singur an al nașterii, tot așa nu poate exista decât o singură vârstă de pensionare corectă.
Cum vârsta standard este de 63 ani și 7 luni (întrucât în de stagii în grupa I se ia cârsta standard de la data cererii din anexa 3, care la data de 01.04.2009 este de 63 de ani și 7 luni pentru bărbați) reducând cei 3 ani și 7 luni, rezultă o vârstă redusă de 60 ani, or reclamantul abia împlinise 59 de ani și 8 luni la data de 01.04.2009.
Așadar pretențiile reclamantului sunt nefondate, deoarece nu se poate acorda o pensie limită de vârstă înainte de împlinirea vârstei standard.
Invocând dispozițiile art. 4 din Legea 27/1966, art. 3 din Legea 3/1977, art. 78 și 164 din Legea 19/2000, recurenta a arătat că sumele în acord nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, iar pentru calculul perioadelor de dinainte de intrarea în vigoare a Legii 19/2000 se utilizează salariile tarifare brute sau nete, eventual sporurile permanente, astfel încât în mod greșit instanța de fond a dispus contrariul.
Prinîntâmpinareaînregistrată la data de 18 februarie 2010 reclamantul a solicitat respingerea ca nefondat a recursului arătând că este îndreptățit la acordarea drepturilor de pensie începând cu data de 26.07.2009.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Deși nu a menționat expres, se reține că pârâta a formulat critici împotriva hotărârii primei instanțe care pot fi încadrate, conform art. 306 alin. (3) Cod procedură civilă, în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În mod corect a reținut instanța de fond că stabilirea grupelor de muncă în care sunt încadrate persoanele nu este atributul casei de pensii, care are doar competența de a stabili pensia în baza actelor depuse de asigurați (conform art. 82 alin. 2 din Legea 19/2000), inclusiv a adeverințelor emise de unități cu privire la încadrarea persoanelor în grupele de muncă.
De asemenea, conform principiului contributivității prevăzut de art. 2 lit. e) din Legea 19/2000 fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. Neluarea în considerare a grupei a II-a de muncă, deși s-au plătit contribuțiile la asigurări sociale aferente acesteia ar determina încălcarea flagrantă a principiului contributivității și anihilarea aplicării corespunzătoare a acestuia în vederea atingerii scopului pentru care a fost edictat.
Așa cum a arătat și recurenta, prin luarea în considerare și a perioadelor în care intimatul a desfășurat activitate în grupa a I-a de muncă conform Adeverințelor nr. 843, respectiv 844 ambele din 24.02.2009, emise de, rezultă că reclamantul a lucrat în perioada 14.04.1976-01.04.1992.
Dar, așa cum s-a învederat în recurs și cum rezultă din decizia contestată în prezenta cauză, intimatul a desfășurat și 7 ani, 11 luni și 16 zile în grupa I de muncă.
Conform art. 1671din Legea 19/2000 vârstele standard de pensionare din care se face reducerea prevăzută de tabelul 4 sunt cele corespunzătoare anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie, prevăzute în anexa 3.
Pentru activitatea desfășurată în grupa I de muncă reclamantul este îndreptățit la reducerea vârstei standard de pensionare cu 3 ani și 7 luni în conformitate cu dispozițiile art. 1671alin. (1) din Legea 19/2000.
Conform Anexei 3 din Legea 19/2000 vârsta standard de pensionare este în raport de data depunerii cereri de pensionare (01.04.2009) 63 de ani și 7 luni. Reducând vârsta standard de pensionare cu 3 ani și 7 luni, rezultă că la împlinirea vârstei de 60 ani (26.07.2009) intimatul a îndeplinit condiția de vârstă pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Este adevărat că cererea pentru acordarea pensiei a fost depusă în data de 01.04.2009 (anterior datei de la care instanța apreciază că intimatul are dreptul la acordarea pensiei), însă în condițiile în care recurenta nu i-a recunoscut în mod nelegal întreaga perioadă desfășurată în grupa a I-a de muncă, vârsta de pensionare a fost împlinită anterior pronunțării hotărârii de către instanța de fond, care a obligat recurenta la emiterea unei noi decizii de pensie fără a indica data deschiderii dreptului la pensie, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și temeinică, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În mod evident, recurenta urmează să emită decizia de pensionare pentru reclamant cu respectarea dispozițiilor menționate anterior referitoare la data la care acesta împlinește vârsta de pensionare.
Referitor la al doilea aspect invocat în recurs, Curtea constată că veniturile obținute suplimentar la retribuția tarifară de încadrare au avut caracter permanent în perioada arătată fiind cumulate cu salariul individual brut și incluse alături de celelalte sporuri în baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, achitându-se lunar atât cotele cât și contribuția la fondul pentru pensia suplimentară. Introducerea acestor sporuri în baza de calcul a contribuției pentru asigurări sociale se încadrează în dispozițiile art. 23 din Legea nr. 19/2000.
De asemenea, în conformitate cu art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă iar la alin. 2 se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia din principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
În baza art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor.
Nu se poate admite că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume iar la stabilirea pensiei cu prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare deoarece ne-am afla în situația în care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plătit, creându-se o inechitate.
În concretizarea acestui principiu art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
În aplicarea acestui text legal rt. pct. 7 din Ordinul nr. 680 din 1 august 2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 prevede că unctul p. 19 de la secțiunea I "Dispoziții generale (capitolul I din lege)" a capitolului A "Contribuția de asigurări sociale" va avea următorul cuprins: "19. Prin sintagma venitul brut realizat lunar se înțelege venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază; b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare".
Raționamentul juridic ce stă la baza acestei opinii este fundamentat pe considerente de echitate și motive care țin de preeminența dispozițiilor legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară ar crea o discriminare nejustificată între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii 19/2000.
Din mențiunile arătate în adeverințele de la dosar rezultă că reclamantul a realizat venituri din acord, compensații și premii care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale și pensie pensia suplimentară. Pe toată această perioadă s-au achitat lunar cotele de inclusiv contribuția la pensia suplimentară conform cu legislația în vigoare iar sporurile trecute în coloana acord au avut caracter de venit în înțelesul Legii nr. 49/1992.
De asemenea, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 angajatorii au vărsat contribuția de 15% asupra câștigului brut realizat de personal, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
În concluzie, Curtea apreciază că principiul contributivității, afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 23 alin. (1) și în art. 78 alin. (1) din același act normativ primează și că independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că Tribunalul a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat.
Drept urmare, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii
În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă se va obliga recurenta Casa Județeană de Pensii C, aflată în culpă procesuală, să plătească intimatului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 13).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Casa Județeană de Pensii C împotriva sentinței civile nr. 2705 din 12.10.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțate în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioana Tripon Daniela Griga
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./Dact.
4 ex./17.03.2010
Jud.fond: și
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Ioana Tripon Daniela Griga
