Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 445/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 445
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței civile nr.3138 din 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D prin consilier juridic și intimata reclamantă prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care constatându-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul părților.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D solicită admiterea recursului conform motivelor scrise pe care le dezvoltă și oral.
Avocat pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.3138 din 16 octombrie 2009, Tribunalul Dolja admis acțiunea formulată de în contradictoriu cu intimat Casa Județeană de Pensii
A obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ce se cuvin reclamantului începând cu data de 01.04.2009, cu luarea în calcul a adeverinței nr. 6258/18.02.2009 emisă de SC. de cercetare, Inginerie Tehnologică și Mine pe SA C.
A obligat pârâta către reclamantă la 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Din cuprinsul anexei buletinului de calcul al pensiei de care beneficiază în prezent reclamanta, rezultă că sumele reprezentând veniturile suplimentare menționate în adeverința invocată nu au fost valorificate cu ocazia recalculării drepturilor de pensie.
Potrivit adeverinței 6258/18.02.2009 emisă de SC. de cercetare, Inginerie Tehnologică și Mine pe SA C reclamanta a fost angajată a societății și a beneficiat de venituri suplimentare - adaosuri( diferențe de manoperă), adaosul plătit având un caracter permanent și a fost acordat în funcție de manopera repartizată pe lucrare.
În perioada menționată, societatea a calculat, reținut și virat contribuția pentru asigurările sociale, dar salariatului nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
În aceste condiții, instanța a constatat că valorificarea acestei adeverințe în temeiul art. 7 alin 3 din OUG nr. 4/2005 este în concordantă cu principiile instituite prin Legea nr. 19/2000, iar aceste sume se impuneau a fi valorificate chiar dacă prin OUG nr. 4/2005 se menționează că ele nu pot fi avute la recalcularea drepturilor de pensie, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 04 2001.
Conform dispozițiilor art. 7 alin 3 din OUG nr. 4/2005 aprobată și modificată prin Legea nr. 78/2005, decizia de recalculare poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar,întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial, care, conform Legii nr.19/2000,cu modificările și completările ulterioare,se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 01 04 2001.
Deși prin OUG nr. 4/2005 se menționează că aceste sume nu se iau în calcul la determinarea punctajelor anuale, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor stabilite în baza legislației anterioare,nu se poate ignora faptul că potrivit dispozițiilor art. 2 alin 1 din OUG nr. 4/2005, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute de Legea nr. 19/2000.Neluarea în calcul a veniturilor dobândite de reclamant cu caracter permanent și pentru care s-au virat contribuțiile de asigurări sociale ar contraveni principiului contributivității instituit de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, acesta fiind motivul pentru care veniturile invocate trebuie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie.
Încălcarea acestui principiu,în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii CAS și pentru aceste sume, ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi inechitabil.
Pentru aceste considerente, instanța a dispus admiterea acțiunii, și obligarea pârâtei să recalculeze drepturile de pensie ce se cuvin reclamantei începând cu data de 01.04.2009 cu luarea în calcul a adeverinței 6258/18.02.2009 emisă de SC.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta pârâtă a susținut că, instanța de fond și-a motivat hotărârea pe faptul că angajatorul a achitat contribuția pentru asigurările sociale și potrivit contributivității care guvernează sistemul asigurărilor sociale de stat această adeverință trebuie avută în vedere la stabilirea punctajului mediu.
Învederează faptul că adeverința nr.6258/18.02.2008 eliberată de SC C are menționat acordul global de care a beneficiat contestatoarea, care în conformitate cu anexa OUG nr. 4/2005 nu se are în vedere la recalcularea pensiei.
Pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001. Legea nr. 19/2001 a prevăzut expres faptul că la determinarea punctajului mediu anual le lângă salarii se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 3/1977, la calcularea pensiei pentru cei plătiți în acord se va avea în vedere retribuția tarifară de încadrare.
Consideră că instanța de fond a aplicat principiul contributivității introdus de Legea nr. 19/2000 începând cu data de 01.04.2001 retroactiv, deși legea civilă are putere numai pentru viitor și creează o gravă inechitate și dezechilibru în raport cu ceilalți pensionari care au beneficiat de alte sporuri și adaosuri care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
A mai arătat recurenta pârâtă cu privire la principiul contributivității că, din însuși conținutul adeverinței reiese că pentru sumele menționate contestatoarea nu a plătit niciodată contribuția aferentă la pensia suplimentară.
Examinând sentința în raport de motivele de recurs formulate de pârâtă și actele normative aplicabile în cauză Curtea apreciază că recursul este fondat și urmează să îl admită pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare;
Potrivit adeverinței nr. 6258/18.02.2008 emisă de SC C, în perioada lucrată în cadrul acestei unități, contestatoarea a beneficiat, în afara drepturilor salariale menționate în carnetul de muncă, de adaosuri ( diferențe de manoperă), adaosuri cu caracter permanent și care s-au acordat în funcție de manopera repartizată ( suma globală ) pe lucrare (pentru colectivul elaborator ).
Aceste adaosuri s-au acordat în funcție de realizarea productivității muncii, în conformitate cu art. 117 din Legea nr. 57/1974 și începând cu anul 1992, în conformitate cu prevederile din contractele colective de muncă, respectiv, anexa nr. 21 din CCM/1992, pct. 3; art. 78 alin. 6 din CCM/1993; art. 78 alin. 5 din CCM/1994; art. 78 alin. 5 din CCM/1995; art. 78 alin. 5 din CCM/1996; art. 78 alin. 4 din CCM/1997; art. 78 alin. 5 din CCM/1998 - 2001 și art. 80 alin. 1 și anexa nr. 6 din CCM/ 2001 - 2003.
Din aceeași adeverință rezultă că sumele acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii pentru care unitatea a calculat și virat CAS, dar salariatului nu i s-au calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
Potrivit dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 57/1974, act normativ în temeiul căruia au fost acordate sporurile, " finanțarea tuturor cheltuielilor pentru retribuirea muncii personalului din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică se face din încasările realizate de aceste unități, ca urmare a contractelor încheiate în conformitate cu prevederile legale".
Din conținutul acestei norme juridice, menționate în adeverință, rezulta că aceasta reglementa modalitatea de finanțare a cheltuielilor pentru retribuirea muncii din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică. Textul nu reglementează drepturi de natură salarială și nu constituie un izvor de drepturi și obligații în raporturile dintre angajator și salariați.
Art. 118 din același act normativ prevede că, " în activitatea de cercetare științifică și proiectare tehnologică se poate aplica forma de retribuire în acord global, în condițiile stabilite la art. 120 din prezenta lege."
Conform dispozițiilor art. 120 din Legea nr. 57/1974, "În activitatea de proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global. Sumele pe lucrări pentru retribuirea proiectanților de toate specialitățile se vor stabili, de regulă, pe bază de unitățile fizice, pe categorii de lucrări. Personalul de proiectare care lucrează în acord global primește, pe parcursul elaborării proiectului sau lucrării avansuri lunare, reprezentând 80% din retribuția tarifară de încadrare. cumulate nu pot fi mai mari de 80% din suma stabilită pe proiect sau pe lucrare.
La predarea proiectului sau lucrării, suma totală stabilită pe lucrare se repartizează membrilor colectivului, în funcție de contribuția acestora."
Prin urmare adaosurile ( diferențe de manoperă ) acordate peste salariile tarifare personalului din unitățile de proiectare au fost reglementate de dispozițiile art. 120 alin.2 din Legea nr. 57/1974, nu de art. 117.
De reținut, în cauză, că Legea nr. 57/1974 a intrat în vigoare la data de 01.02.1975, astfel că, pentru perioada anterioară acestei date, se constată că adeverința nu cuprinde mențiuni cu privire la temeiul legal în baza căruia adaosul a fost acordat.
În ceea ce privește perioadele ulterioare anului 1992, adeverința menționează contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității ca temeiuri de acordare a adaosurilor.
Potrivit dispozițiilor înscrise în contractele colective de muncă, depuse la dosar, pentru secțiile, atelierele și grupele de proiectare forma de salarizare a fost aceea de acord colectiv direct pe proiect, fiind prevăzut și modul de calcul și plată a adaosurilor rezultate ca urmare a realizării acordului colectiv direct pe proiect și anume diferența dintre manopera totală și salarii tarifare.
În consecință, pe întreaga perioadă, cuprinsă în adeverință, forma de salarizare aplicabilă contestatoarei a fost salarizare în acord, ce nu se confundă cu retribuția tarifară ce era stabilită legal, înscrisă în carnetele de muncă și care a fost avută în vedere la calculul pensiei atât potrivit Legii nr. 3/1977 cât și potrivit Legii nr. 19/2000.
Prin OUG nr. 4/2005 legiuitorul a reglementat recalcularea drepturilor de pensie stabilite potrivit legislației anterioare.
Art. 2 din acest act normativ prevede că, recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 și a prevederilor prezentei ordonanțe.
Conform art. 164 din Legea nr. 19/2000 la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete după caz în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor anexei la OUG nr. 4/2005, pct. VI nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001 formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Prin coroborarea celor două dispoziții legale, rezultă cu claritate faptul că în calculul pensiei se includ salariile astfel cum sunt înregistrate în carnetul de muncă și nu sunt luate în calcul formele de retribuire în acord, indiferent dacă pentru acestea s-a plătit sau nu contribuția de asigurări sociale de către angajator, textul de lege neprevăzând nici o excepție în acest sens.
De altfel, pe de o parte, contestatoarei nu i-a fost reținută contribuția pentru pensia suplimentară, ca și contribuția personală a salariatului, iar pe de altă parte contribuția plătită de către unitate din fondul total de salarii nu afecta retribuția tarifară a salariatului.
Se reține totodată că prin decizia nr. 736/24.10.2006 Curtea Constituțională a statuat că " potrivit prevederilor art. 47 alin.2 din Constituție, drepturile cetățenilor la pensie și la alte forme de asigurări și asistență socială sunt prevăzute de lege. Astfel, atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul a cuantumului lor, revine în exclusivitate legiuitorului. Aceasta, în considerarea unor schimbări intervenite în posibilitățile de acordare și dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, poate modifica, ori de câte ori consideră necesar, criteriile de calcul a cuantumului acestor drepturi, dar cu efecte numai pentru viitor. Prin urmare, ține de opțiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor."
Fiind chemată să decidă asupra problemei dacă mențiunea de la pct. VI al anexe OUG nr. 4/2005 este aplicabilă în speță, instanța de fond a înțeles să înlăture aplicarea acestei dispoziții legale, considerentele invocate fiind acele că dispozițiile art. 2 lit. c din Legea nr. 19/2000 care definesc principiul contributivității se opun dispozițiilor OUG nr. 4/2005. De asemenea, instanța de fond și-a motivat soluția și pe considerente de echitate, apreciind că, în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii CAS pentru aceste sume, neluarea în considerare a principiului contributivității ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat.
Nu pot fi reținute considerentele instanței de fond privind aplicarea principiului contributivității pentru următoarele considerente,
Sub un prim aspect principiul contributivității își găsește aplicarea odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, care instituie un sistem de asigurări sociale diferit de cel anterior, nefiind posibilă retroactivitatea acestor dispoziții la situațiile anterioare.
Sub al doilea aspect, chiar textul Legii nr. 19/2000, prin dispozițiile art. 164, prevede în mod expres că pentru calculul punctajului mediu anual pentru perioadele anterioare datei intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 se utilizează salariile brute sau nete astfel cum sunt ele înregistrate în carnetul de muncă.
Sub un al treilea aspect, contribuția plătită de angajator nu a afectat retribuția plătită contestatoarei, astfel că nu se pune problema " prețului plătit de asigurat".
În fine, dispozițiile OUG nr. 4/2005 sunt clare, imperative, în vigoare și aplicabile tuturor persoanelor aflate în această situație.
Constatând astfel că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, în temeiul dispozițiilor art.312 raportat la art. 304 pct. 98 din Codul d e procedură civilă, C va admite recursul și modifica sentința în sensul ca va respinge contestația.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței civile nr.3138 din 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge contestația.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
3ex/
Red.jud.-/10.02.2010.
Jud.fond /
Președinte:Florența Carmen CojocaruJudecători:Florența Carmen Cojocaru, Marin Covei, Lucian
