Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 4946/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4003/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4946/
Ședința publică de la 01 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoareaCasa Județeană de Pensii Iîmpotriva deciziei civile nr.1625/R din data de 16.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (7833/2008), în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: contestatoareaCasa Județeană de Pensii Iși intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 25.06.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Curtea, având în vedere împrejurarea că, contestatoarea Casa Județeană de Pensii I, prin contestația dedusă judecății a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare cu care a fost învestită, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.1625/R din 16.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa Județeană Pensii împotriva sentinței civile nr.730/F din data de 23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu intimatul și bligat recurenta să plătească intimatului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut, în esență, următoarele:
Prin sentința civilă nr.730/F/23.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii I și a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 1.12.2005; a fost obligată pârâta la plata diferenței dintre pensia cuvenită de la data de 01.12.2005, având în vedere un stagiu complet de cotizare de 20 ani și cea efectiv încasată.
Curtea a constatat că instanța de fond în mod corect a reținut faptul că recurenta a utilizat greșit stagiul complet de cotizare de 30 ani, încălcând dispozițiile art. 2 din Normele Meteodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004, care dispun în sensul că "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare, pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977."
Conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă sau cel puțin 25 ani în grupa a-II-a de muncă, au dreptul la cerere, să fie pensionate la împlinirea vârstei de:
a) 52 ani pentru grupa I si 57 ani pentru grupa a-II-a, bărbații;
b) 50 ani pentru grupa I si 52 pentru grupa a-II-a, femeile.
Persoanele care au o vechime în muncă prevăzută de lege și au lucrat efectiv 15 ani în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puțin 20 ani în grupa a-II-a de muncă au dreptul, la cerere, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzuta de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau a-II-a de muncă, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa a-II-a, bărbații, sau 50 pentru grupa I și 52 ani pentru grupa a-II-a, femeile.
Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 sunt dispoziții cu caracter special, în ceea ce privește stagiul complet de cotizare, astfel încât, în cazul pensionarii unei persoane care a realizat stagiul necesar în grupa I sau a-Il-a de muncă, nu exista nicio rațiune pentru a se lua în considerare alt stagiu complet de cotizare.
A mai stabilit instanța de recurs că, deși stagiul complet de cotizare de 30 ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea 3/1977, totuși această lege a instituit o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Ca urmare, stagiul necesar pentru deschiderea dreptului la pensie corespunzător fiecărei activități este stagiul complet de cotizare ce trebuie utilizat la determinarea punctajului mediu anual în procedura recalculării în temeiul nr.OUG 4/2005.
Dispozițiile unor acte normative speciale, cum este HG nr. 478/1990, nu reprezintă decât aplicații particulare ale normei speciale cuprinse în art. 14 din Legea nr. 3/1977, iar art.8 alin. 2 din Legea nr. 3/1977 se aplică pentru personalul muncitor care au lucrat în condiții normale de muncă nu în condiții deosebite, respectiv grupa de muncă, în cazul recurentului-reclamant.
Instanța de recurs a făcut trimitere și la decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, prin care a fost admis recursul în interesul legii și s-a stabilit ca dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977- 31.03.2001 și care au desfășurat activitate în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Astfel, pentru o activitate desfășurată în grupa I de muncă de cel puțin 20 de ani stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, nu 30 de ani, având în vedere că reclamantul a desfășurat o activitate în grupa I de muncă de 29 ani, 6 luni și 5 zile.
Prin contestația în anulare formulată, întemeiată pe dispozițiile art. 317-321 din Codul d e procedură civilă, contestatoarea Casa Județeană de Pensii Iaa rătat, în esență, că soluția instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât prevederile art. 2 alin. 2 din Normele Metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004 nu i se pot aplica reclamantului, câtă vreme drepturile acestuia au fost stabilite începând cu data de 1.04.2000, conform Legii nr. 3/1977, iar prevederile legale mai sus menționate se aplică beneficiarilor ale căror drepturi de pensie au fost stabilite anterior datei de 1.07.1977.
În plus, atât la art. 14 alin. 2 lit. a) și b) din Legea nr. 3/1977, cât și la art. 42 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, sunt prevăzute reducerile vârstelor standard de pensionare pentru peroanele care se încadrează în grupele I și II de muncă, și nu a stagiului complet de cotizare, care este de 30 de ani.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea contestației în anulare.
Analizând decizia civilă nr.1625/R din data de 16.03.2009, Curtea constată că motivele invocate de contestatoare nu constituie temei de exercitare a contestației în anulare, care este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318 din Codul d e procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 317 din Codul d e procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Deși contestatoarea a invocat ca temei de drept al contestației în anulare formulate și dispozițiile art. 317 din Codul d e procedură civilă, nici unul dintre motivele de contestație invocate nu se circumscrie prevederilor textului legal evocat.
În plus, se reține că, în cauză, nu se regăsește nici una dintre ipotezele prevăzute de sus-menționata prevedere legală.
Față de dispozițiile art. 318 din Codul d e procedură civilă, hotărârea instanței de recurs mai poate fi atacată pe calea contestației în anulare speciale în două ipoteze, și anume: când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare invocate.
Sub aspectul motivelor prevăzute de această dispoziție legală, Curtea reține că, prin greșeli ale instanței care deschid calea contestației în anulare, în prima dintre cele două ipoteze reglementate de menționatul articol, trebuie înțelese greșeli de fapt, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale. A admite contrariul, ar însemna să se ajungă la judecarea din nou a aceluiași recurs, ceea ce nu este admisibil.
Or, din examinarea deciziei contestate, Curtea constată că instanța de recurs nu a săvârșit greșeli materiale, în sensul art. 318 din Codul d e procedură civilă, greșeli de ordin procedural, constând în omiterea sau confundarea unor date materiale importante, care să fi avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. În mod evident, în cauză, contestatoarea invocă aspecte de fond, care nu pot fi repuse în discuție pe calea contestației în anulare.
În concluzie, faptul că instanța de recurs a dat o interpretare eronată dispozițiilor legale considerate a fi aplicabile în cauză, astfel cum susține contestatoarea, nu reprezintă o eroare materială, ci o eroare de judecată ce nu poate constitui temeiul formulării unei contestații în anulare.
Nici condițiile prevăzute de art. 318 teza a II-a nu sunt îndeplinite în speță, Curtea constatând că toate criticile formulate prin cererea de recurs au fost analizate, în considerentele deciziei nr.1625/R din data de 16.03.2009, de către instanța de recurs, care, deși le-a examinat, nu și le-a însușit.
În consecință, în raport de dispozițiile art. 317 și 318 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să respingă contestația în anulare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatoareaCasa Județeană de Pensii Iîmpotriva deciziei civile nr.1625/R din data de 16.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (7833/2008), în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
GREFIER
Red.: /Tehnored:
2ex./27.07.2009
Jud. recurs:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
