Recalculare pensii. Decizia 4945/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3739/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4945/
Ședința publică de la 01 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul G împotriva deciziei civile nr.2432/R din data de 13.04.20096 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (616/2009), în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorulG,personal, lipsind intimataCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea contestatorului G, cu CI seria - nr.- eliberată de SPCEP S1 biroul nr.5 la data de 07.04.2006.
Contestatorul G, personal, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă contestatorului cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Contestatorul G, personal, având cuvântul, susține oral motivele contestației în anulare, solicitând a se observa că a criticat hotărârea instanței de recurs sub aspectul că, decizia de pensionare ce emană de la Casa de Pensii a Municipiului Baf ost emisă în baza Ordinului nr.50/1990 și nu în baza Legii nr.3/1977, iar în faza procesuală a recursului a depus la dosar adeverința nr.448 din 12.03.2009 emisă de angajator, din care rezultă că acesta a fost încadrat în grupa a II a de muncă și a beneficiat de un procent de 100%.
Astfel, instanța de recurs, prin decizia pronunțată, omite să cerceteze această adeverință din care reiese clar că 100%, din timpul lucrat a fost încadrat în grupa de muncă.
Având în vedere cele susținute, solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată și motivată în scris, modificarea deciziei contestate în sensul obligării Casei de Pensii la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în considerare a procentului de 100% pentru perioada lucrată în grupa a II de muncă.
Interpelat fiind, contestatorul, personal, arată că adeverința nr.448 din 12.03.2009 a fost depusă la dosar în fața instanței de recurs, nu și la Casa de Pensii a Municipiului
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 5.06.2009 recurentul G, a formulat contestație în anulare, împotriva deciziei civile nr.2432/R din data de 13.04.20096 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (616/2009), în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului.
În motivarea contestației, recurentul a arătat că instanța de recurs, prin decizia pronunțată, a omis să cerceteze adeverința nr. 448/12.03.2009 emisă de SC C SA, adeverință ce a fost depusă în ședința publică de la acea dată, din care reiese clar că acest procent de peste 70% este, în fapt 100% din timpul lucrat.
Referitor la adeverința nr.4002/19.11.1997 emisă de SC SA C, recurentul susține că instanța de control judiciar, în mod eronat a reținut că aceasta nu este foarte clară în sensul că prin conținutul acesteia se specifică că perioada lucrată se încadrează în grupa a II-a de muncă, peste 70% din timpul de lucru în perioada 01.05.1980 - 20.05.1985, adeverința emisă ulterior, lămurind durata timpului lucrat în grupa de muncă ca fiind de 100%.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor invocate de către contestator, întemeiate pe dispozițiile art.318 alin.1 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.2432/R din data de 13.04.2009, pronunțată de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis recursul declarat de recurentul-reclamant G împotriva sentinței civile nr.6985/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii d Municipiului B; s-a modificat în parte sentința atacată, în sensul că au fost anulate deciziile nr.-/28.02.2008, nr.-/3.10.2008 și nr.-/24.10.2008 emise de Casa Locală de Pensii Sector 1; a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de stabilire a pensiei de invaliditate cuvenită reclamantului, începând cu data de 1.09.2006, în care să menționeze o reducere de 4 ani a vârstei standard de pensionare, datorită condițiilor speciale și deosebite de muncă, precum și la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei de invaliditate cuvenită reclamantului, începând cu data de 1.10.2007, în care să menționeze aceeași reducere de 4 ani a vârstei standard de pensionare, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că niciuna dintre deciziile contestate, respectiv nr.-/28.02.2008 (care stabilește drepturi începând cu 01.09.2006), nr.-/3.10.2008 și nr.-/24.10.2008 (care stabilesc drepturi începând cu data de 01.10.2007) de stabilire si, respectiv, recalculare, a pensiei de invaliditate, nu specifică reducerea vârstei standard de pensionare la care are dreptul recurentul, de 4 ani pentru cei peste 18 ani de activitate desfășurată în grupe superioare de muncă deși conțin o rubrică specială în acest sens, întrucât interesul recurentului pentru evidențierea acestei mențiuni se justifică prin prisma faptului că nu cunoaște data la care are dreptul să solicite trecerea la pensie pentru limită de vârstă.
S-a mai constatat de către instanța de recurs că, deși de această reducere recurentul va beneficia doar cu ocazia trecerii la pensie pentru limită de vârstă, lipsa mențiunii din cuprinsul deciziilor contestate atrage nulitatea acestora urmând a nu fi reținute celelalte critici formulate de recurent, întrucât sunt neîntemeiate.
Referitor la perioada de 2 luni și 26 zile (05.08.1985-31.10.1985), instanța de recurs a reținut că aceasta nu a fost omisă de către intimata pârâtă, ci a fost luată în considerare, chiar de la emiterea deciziei din 28.02.2008 iar în ceea ce privește sporul de muncă în timpul nopții înscris în adeverința nr.6133/31.08.2007 emisă de SC SA instanța de recurs a constatat că acest spor a fost luat în considerare prin decizia din 03.10.2008, și că în urma valorificării sporului a rezultat un număr total de puncte realizate de 29,86562 puncte, înscris în decizia din 03.10.2008, mai mare decât 29,84861 puncte, înscris în decizia din 28.02.2008.
S-a mai constatat de către instanța de recurs că, în mod corect atât prima instanță cât și casa de pensii au considerat că perioada 1.05.1980-20.05.1985 înscrisă în adeverința nr.4002/19.11.1997 emisă de SC SA C, în baza Ordinului nr.50, este valorificată ca fiind lucrată numai în proporție de 70% în grupa a II-a de muncă, în condițiile în care angajatorul a înțeles să facă această mențiune și poartă toată răspunderea pentru conținutul adeverinței. Curtea a apreciat că recurentul a interpretat eronat prevederile Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii, în baza căruia a fost emisă adeverința, fără a observa că la pct. 7 din acest ordin se precizează că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II-a, cel puțin 70% din programul de lucru.
Astfel, s-a reținut că textul citat instituie o condiție privind durata minimă de desfășurare a activității în grupe superioare de muncă, pentru a putea beneficia de încadrarea în acestea însă această condiție nu este și suficientă pentru a considera întreaga activitate din perioada respectivă ca fiind desfășurată în grupa I sau a II-a de muncă, cu toate că în speța de față, ceea ce interesează este perioada 1.05.1980-20.05.1985, pe de o parte.
Instanța de recurs a reținut că încadrarea în grupa a II-a de muncă poate fi în proporție de 70%-100%, iar angajatorul are obligația să specifice expres acest aspect. Adeverința eliberată recurentului de către SC SA C, nu este foarte clară, arătând că acesta și-a desfășurat activitatea peste 70% din timpul de lucru în grupa a II-a de muncă. Nici instanța, și nici casa de pensii, nu pot aprecia ce înseamnă acest "peste" 70% (ar putea fi 80%, 90%,100% sau multe alte procente posibile), consecința fiind aceea că aceasta perioadă se valorifică numai în proporție de 70%, element cert și atestat de angajator.
Referitor la contestația promovată în prezenta cauză, cale de atac extraordinară de retractare ce poate fi exercitată doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, Curtea reține că potrivit art. 318 alin. 1 cod proc. civilă, o hotărâre irevocabilă poate fi atacată pe calea contestației în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Așadar, pentru a se putea reține motiv de contestație în anulare prevăzut de art. 318 alin. 1 și invocat de contestator, este necesar ca instanța de recurs să fi omis a analiza un motiv de modificare sau de casare a hotărârii primei instanțe.
Analizând considerentele deciziei supuse prezentei contestații în anulare, Curtea reține că instanța de recurs a analizat toate criticile formulate de recurent și subsumate motivului de recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 pr.civ. argumentând motivat modificarea în parte a sentinței recurate.
Situația nouă intervenită în timpul soluționării recursului prin depunerea la dosar a noii adeverințe care certifică încadrarea 100% din timpul lucrat de recurentul contestator în grupa a II-a de muncă, nu reprezintă o omisiune de analizare a unui motiv de recurs, întrucât o astfel de împrejurare nu exista la data declarării și formulării motivelor de recurs. De altfel instanța de recurs a făcut aplicarea dispozițiilor art. 306 cod proc. civilă apreciind că cererea completatoare și precizatoare formulată ulterior de recurent nu poate face obiectul analizei în recurs, fiind formulată peste termenul de recurs.
Prin urmare Curtea apreciază că situația de fapt dedusă judecății în prezenta contestație în anulare nu se încadrează în cazul de strictă interpretare și aplicare reglementat de art. 318 alin. 1 cod proc. civilă. Contestatorul își poate valorifica drepturile pretinse, adresându-se casei de pensii cu înscrisul doveditor al acestor pretenții.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată deGîmpotriva deciziei civile nr.2432/R din data de 13.04.20096 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (616/2009), în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
10.08.2009
Jud. recurs.: A
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
