Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 499/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6401/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.499R
Ședința publică din data de 29.01.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de contestație în anulare formulată de contestatoarea CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, împotriva deciziei civile nr.4844R din data de 29.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (număr în format vechi 2938/2009), în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "contestație decizie de pensionare - contestație în anulare".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul personal, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la identificarea intimatului, care se legitimează cu seria - nr.-.
Având cuvântul, intimatului arată că în această fază procesuală înțelege să depună la dosar un set de înscrisuri în fotocopie, respectiv, decizia nr.-/2001 și decizia nr.-/2009 emise de Casa Județeană de Pensii.
Curtea, deliberând, încuviințează pentru intimat proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de contestație în anulare.
Intimatului, personal, solicită respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.840/14.05.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii C și a fost respinsă acțiunea reclamantului pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că potrivit art.1201 Cod Civil, este autoritate de lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți; prin sentința civilă nr.50/19.01.2004, rămasă irevocabilă prin decizia nr.309/07.05.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI, s-a respins ca tardivă contestația formulată de reclamant împotriva deciziei nr.-/2001 emisă de Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială - Oficiul de Pensii de Stat C; având în vedere că obiectul prezentei pricini este același, iar cererea vizează aceleași părți și este întemeiată pe aceeași cauză, s-a constatat existența triplei identități prevăzute de art.1201 Cod Civil, motiv pentru care acțiunea reclamantului va fi respinsă pentru autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pentru nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.5000/R/11.12.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis recursul declarat de recurentul-reclamant, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C, împotriva sentinței civile nr.840/14.05.2008 a Tribunalului Călărași, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că, la termenul la care au avut loc dezbaterile în fața primei instanțe (14.05.2008), tribunalul a dispus unirea cu fondul a excepției autorității lucrului judecat, invocată de pârâtă prin întâmpinare, deși prin aceasta s-a ridicat excepția inadmisibilității cererii reclamantului, excepție pe care și-a întemeiat-o în drept pe dispozițiile art.111 ultima teză pr.civ. potrivit cu care cererea în constatare nu poate fi primită dacă partea cere realizarea dreptului.
În aceste condiții tribunalul nu a fost învestit legal cu soluționarea excepției autorității de lucru judecat, asupra căreia s-a și pronunțat în sensul admiterii ei și respingerii acțiunii.
Procedând așa, prima instanță a încălcat două principii fundamentale ale dreptului procesual civil și procesului civil român, cel al disponibilității și cel al respectării dreptului la apărare al părților.
După casare cauza a fost înregistrată sub nr- (nr. în format vechi 420/C/RJ/29.01.2009).
Prin sentința civila nr.178 din data de 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr- s-a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială C, respingerea excepției inadmisibilității cererii reclamantului invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii C, respingerea excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu. Prin aceeași sentință tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C, a anulat decizia nr. -/mai 2001 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii C, a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii C să emită decizie de pensionare a reclamantului, începând cu luna mai 2001, având în vedere toate sporurile din adeverințele depuse la dosarul de pensionare și vechimea acestuia în grupa a II a de muncă, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Pentru a pronunța aceasta sentință, instanța a reținut ca excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului C este întemeiată, având în vedere că acțiunea formulată de reclamant reprezintă contestație împotriva deciziei nr.-/2001 emisă de Oficiul de Pensii de Stat C, în prezent Casa Județeană de Pensii C, și nicidecum o decizie emisă de a Județului
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii reclamantului invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii C, tribunalul a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, atât timp cât cererea respectivă nu a fost soluționată pe fond prin nicio hotărâre judecătorească pronunțată anterior sentinței civile indicate de pârâtă.
Excepția autorității de lucru judecat a fost respinsa ca neîntemeiata, cu motivarea ca în speță nu sunt întrunite condițiile impuse de art.1201 civil, respectiv tripla identitate de părți, obiect și cauză între pricina anterioară și cea în curs.
Astfel, soluția pronunțată prin sentința civilă nr.50/19.01.2004 a Tribunalului Călărași, rămasă irevocabilă, hotărâre în raport de care se pune problema autorității de lucru judecat, a constat din respingerea ca tardivă a contestației formulată contra deciziei nr.-/2001, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii C, ceea ce a însemnat soluționarea cauzei prin admiterea unei excepții, și nu pe fondul ei.
Așadar, cum primul litigiu nu a fost soluționat în fond nu se poate invoca puterea lucrului judecat, opinie îmbrățișată de doctrina de specialitate și jurisprudență care învederează necesitatea existenței unei rezolvări în fond a primului proces, condiție impusă și de art.1201 Cod civil, respectiv existența aceleași cauze juridice a cererii de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că prin decizia -/2001 contestatorului i s-a respins cererea de acordare a pensiei de asigurări sociale, motivat de faptul că nu îndeplinea condițiile de pensionare, neavând o vechime de 30 de ani, acesta dovedind o vechime de 28 ani, 7 luni și 21 de zile, întregit la 29 de ani, insuficient pentru a beneficia de prevederile art.14 din Legea nr.3/1977.
Potrivit art.14 din Legea nr.3/1977 "(1) Persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: a) un an și șase luni pentru grupa I de muncă; b) un an și trei luni grupa II de muncă.
(2) Pe această bază persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de: a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații; b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin.(1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de muncă, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă", astfel că cei 25 de ani pe care contestatorul i-a lucrat efectiv în grupa a II-a de muncă, pe care dacă îi dovedește cu carnetul de muncă și adeverințe, îl îndreptățește pe acesta să fie pensionat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii C, criticând sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr.4844/R/29.06.2009, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - Casa Județeană de Pensii C, împotriva sentinței civile nr.178/23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
A fost modificată în tot sentința recurată, în sensul că.
A fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C,
A fost obligată pârâta să emită o decizie prin care să stabilească pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, în temeiul Legii nr.19/2000, începând cu data de 22.06.2004, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani și 5 luni, a unei vârste standard de pensionare de 62 de ani și 5 luni și a unei reduceri de 4 ani și 6 luni a vârstei standard de pensionare, pentru perioada de activitate de 20 ani, 11 luni și 2 zile desfășurată în grupa a -II-a de muncă și,
A fost respins, ca tardiv formulat, capătul de cerere privind anularea deciziei nr.- din mai 2001, emisă de Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata a fost in mod corect respinsa de prima instanta, intrucat inadmisibilitatea vizeaza numai acele situatii in care legea nu da dreptul partii de a se adresa justitiei cu solutionarea pretentiei respective sau in care impune indeplinirea unor formalitati prealabile sesizarii instantei, in sensul art. 109.proc.civ. In speta de fata, contestatia impotriva deciziei de pensionare este o cererea de chemare in judecata prevazuta de lege si, in consecinta, perfect admisibila.
Obiectul cererii deduse judecatii nu il constituie o actiune in constatare, astfel cum sustine recurenta, ci o contestatie impotriva unei decizii de pensionare, ceea ce inseamna ca se scindeaza automat, din punct de vedere juridic, in doua capete de cerere, si anume: 1)anularea unei decizii de pensionare si 2) emiterea unei alte decizii de pensionare, care sa corespunda solicitarilor reclamantului.
In speță, decizia a carei anulare se solicita a fost emisa in anul 2001, ceea ce inseamna ca formularea unei contestatii impotriva acestei decizii in luna aprilie 2008 este tardiva, fiind depasit termenul prevazut de art. 87 din Legea nr. 19/2000. Din cuprinsul sentintei civile nr. 50/19.01.2004 pronuntata de Tribunalul C in dosarul nr. 3639/2003, rezulta ca la data de 13.11.2003, cand a introdus cererea de chemare in judecata care a format obiectul acelui dosar, contestatorul avea cunostinta de existenta deciziei nr. -/2001, pe care o contesta si in prezenta cauza, motiv pentru care Curtea va respinge, ca tardiv formulat, capătul de cerere privind anularea deciziei nr.- din mai 2001, emisă de Casa Județeană de Pensii
Motivul de recurs referitor la exceptia autoritatii de lucru judecat nu a mai putut fi analizat de catre C, intrucat in primul ciclu procesual, in faza recursului, aceasta problema de drept a primit o dezlegare din partea aceleiasi instante (decizia civila nr. 5000/11.12.2008 a Curtii de Apel-Sectia a VII-a), care a statuat in mod irevocabil ca nu este intrunita tripla identitate de obiect, cauza si parti, ceruta de art. 1201.civ, pentru a exista autoritate de lucru judecat.
In consecinta, a fost analizat doar capatul de cerere privitor la obligarea paratei la emiterea unei decizii de acordare a pensiei pentru limita de varsta.
Prima instanta a obligat parata sa emita o astfel de decizie, incepand cu luna mai 2001.
Instanța de recurs a apreciat ca tribunalul a facut o gresita aplicare a dispozitiilor legale incidente in speta, intrucat reclamantul nu indeplinea conditiile pentru acordarea acestui tip de pensie in luna mai 2001, cand intrase deja in vigoare Legea nr. 19/2000.
Astfel, reclamantul a desfasurat timp de 20 ani, 11 luni si 2 zile activitati incadrate in grupa a II-a de munca, aspect care rezulta din intampinarea depusa de parata in dosarul nr- al Curtii de Apel Pentru aceasta perioada in grupa superioara de munca, i se cuvenea o reducere de 4 ani si 6 luni a varstei standard de pensionare, conform tabelului de la art. 42 din Legea nr. 19/2000, fara ca varsta astfel redusa sa poata fi mai de 55 ani pentru barbati, conform art. 42 alin.2 din lege.
Or, in luna mai 2001 varsta standard de pensionare pentru barbati, prevazuta de Anexa 3 Legii nr. 19/2000, era de 62 de ani, din care scazand reducerea de 4 ani si 6 luni, mentionata mai sus, se ajunge la o varsta de pensionare in cazul concret al reclamantului de 57 ani si 6 luni, pe care acesta nu o avea la acel moment, fiind nascut la data de 22.07.1946.
Reclamantul a indeplinit cumulativ conditiile pentru acordarea pensiei pentru limita de varsta, prevazute de art. 41 din Legea nr. 19/2000 (varsta standard si stagiu minim de cotizare), abia la data de 22.06.2004, cand a implinit varsta standard de 57 ani si 11 luni, redusa deja cu 4 ani si 6 luni, reducerea fiind efectuata din varsta standard de pensionare de 62 ani si 5 luni, mentionata in anexa 3 Legii nr. 19/2000, ca fiind cea valabila pentru intervalul aprilie-sept. 2004. Conditia referitoare la stagiul minim de cotizare era indeplinita de reclamant la acea data, intrucat in noua reglementare stabilita prin Legea nr. 19/2000 stagiul minim prevazut pentru acelasi interval de timp era de numai 10 ani si 5 luni.
In acest context, s-a reținut că pe de o parte există obligatia recurentei parate de a proceda la emiterea unei decizii de acordare a pensiei pentru limita de varsta in favoarea intimatului reclamant, de indata ce acesta a indeplinit conditiile, iar pe de altă parte, se poate reține varsta standard de pensionare si stagiul complet de cotizare care trebuie utilizate pentru acordarea pensiei pentru limita de varsta.
Cu privire la primul aspect, instanța de recurs a constatat ca intimatul reclamant a initiat nenumarate demersuri si actiuni in justitie pentru a obtine deschiderea dreptului de pensie pentru limita de varsta, pe care recurenta parata le-a cunoscut in mod nemijlocit, atat in calitate de institutie careia i-au fost adresate cererile, cat si in calitate de parte chemata in judecata. In consecinta, Casei Judetene de Pensii C ii revenea obligatia de a solutiona favorabil cererea intimatului reclamant imediat ce acesta indeplinea conditiile legale pentru acordarea pensiei pentru limita de varsta. S-a apreciat că, nu suntem in prezenta unei cereri unice de acordare a pensiei, formulate in anul 2001, in solutionarea careia reclamantul sa nu mai fi insistat dupa primirea solutiei de respingere, ci in ipoteza unor insistente repetate, iar casa teritoriala de pensii, ca institutie a statului cu atributii in stabilirea si acordarea drepturilor de pensie, trebuia sa depuna minime diligente pentru solutionarea favorabila a acestora, de indata ce dispozitiile legale permiteau acest lucru.
Desi reclamantul a indeplinit conditiile prevazute de art.41 din Legea nr.19/2000 pentru acordarea pensiei pentru limita de varsta, inca de la data de 22.06.2004, recurenta parata nu a emis decizia corespunzatoare, astfel ca există un refuz nejustificat de solutionare a unei cereri privind drepturi de asigurari sociale, ce a fost sanctionat prin hotarare judecatoreasca.
In ceea ce priveste stagiul complet de cotizare si varsta standard de pensionare, instanța de recurs a apreciat ca parata va trebui sa ia in considerare aceste elemente, astfel cum sunt acestea prevazute de Anexa 3 Legii nr.19/2000, si nu cele "prestabilite" in functie de data nasterii, prin Anexa 9 Ordinului nr.340/2001 al Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare. Intrucat atat Anexa 3 Legii nr.19/2000, cat si Anexa 9 Ordinului nr. 340/2001 au aceeasi sfera de reglementare, respectiv varsta standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare, dar contin prevederi contradictorii, urmeaza a se avea in vedere actul normativ cu forta juridica superioara, care este legea, si nu ordinul ministrului edictat in aplicarea acestei legi.
Art. 41 din Legea nr. 19/2000 este formulat in felul urmator: "Varsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei si 65 de ani pentru barbati. Atingerea varstei standard de pensionare se va realiza in termen de 13 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, prin cresterea varstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei si de la 62 de ani pentru barbati, conform esalonarii prevazute in anexa nr. 3.-
(4) Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei si de 35 de ani pentru barbati. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza in termen de 13 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, prin cresterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei si de la 30 de ani pentru barbati, conform esalonarii prevazute in anexa nr. 3."
Din aceasta formulare rezulta cu claritate intentia legiutorului de a stabili anumite transe de crestere treptata a varstei standard de pensionare si a stagiului complet de cotizare.
S-a mai avut în vedere și faptul ca varsta de pensionare si stagiul complet de cotizare constituie elemente obiective, care trebuie sa se aplice tuturor persoanelor care au calitatea de asigurat pe teritoriul Romaniei. Aceste elemente obiective cunosc in prezent modificari periodice, prin vointa legiuitorului, care doreste sa creasca treptat varstele standard la care asiguratii pot solicita pensionarea, precum si stagiile complete de cotizare. Aceasta crestere treptata a valorilor se realizeaza conform unui grafic de esalonare prevazut de Anexa 3 Legii nr. 19/2000. Prima coloana din tabel cuprinde intervalele de timp in care se va face esalonarea. Prin urmare, semnificatia intregului tabel este aceea ca, in perioada indicata in prima coloana, varsta standard de pensionare, stagiul minim de cotizare si stagiul complet de cotizare sunt cele indicate in coloanele 2-4. Anexa 3 legii este perfect convergenta cu Anexa 9 Ordinului nr. 340/2001 numai in privinta persoanelor care solicita inscrierea la pensie pentru limita de varsta si nu beneficiaza de nicio reducere a varstei standard de pensionare.
Ori de cate ori insa asiguratul beneficiaza de vreo reducere a varstei standard de pensionare, calculele efectuate in baza celor doua anexe conduc la rezultate diferite. Anexa 9 Ordinului nr. 340/2001 este conceputa intr-o maniera care nu respecta spiritul legii in aplicarea caruia a fost edictat acesta.
Astfel, prin faptul ca fiecarei persoane, in functie de data nasterii, i s-a prestabilit in Anexa 9 un anumit stagiu de cotizare si o anumita varsta standard de pensionare, contravine spiritului legii care prevede ca, in orice moment dat, toti asiguratii au dreptul sa beneficieze de acelasi stagiu de cotizare si de aceeasi varsta standard de pensionare. Faptul ca aceste valori cunosc cresteri in timp in functie de optiunea legiuitorului, dupa cum s-a aratat, nu este de natura sa conduca la o alta concluzie. Prin stabilirea unor varste standard diferite si a unor stagii complete de cotizare diferite pentru persoane nascute la date diferite, dar care solicita inscrierea la pensie in acelasi interval, se ajunge la crearea unei discriminari nejustificate pe criteriu de varsta.
O astfel de discriminare, desi evidenta, nu poate fi cenzurata nici pe calea controlului de constitutionalitate, dat fiind faptul ca prevederea este intr-un ordin al ministrului, si nu intr-o lege sau ordonanta. Prin urmare, singura cale pentru eliminarea acestei discriminari este aceea a controlului judecatoresc.
S-a menționat că în speță, aceeasi este situatia: la data de 22.06.2004, cand intimatul reclamant a implinit 57 ani si 11 luni, indeplinea conditiile de acordare a pensiei pentru limita de varsta, intrucat in anexa 3 Legii nr.19/2000 pentru intervalul aprilie-sept. 2004 s-a prevazut o varsta standard de pensionare de 62 ani si 5 luni, din care se efectueaza reducerea de 4 ani si 6 luni. In consecinta, a fost avut in vedere si stagiul complet de cotizare corespunzator, si anume cel de 30 ani si 5 luni, aplicabil in cazul drepturilor de pensie deschise in acelasi interval. Daca s-ar fi efectuat calculele conform Anexei nr. 9 Ordinului nr. 340/2001, in functie de data nasterii, s-ar fi ajuns la rezultate diferite, defavorabile intimatului reclamant.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale
În motivarea contestației în anulare contestatoarea a arătat că, rin p. Decizia civilă nr.4844/R, instanța de recurs a dispus eronat, modificarea in tot a Sentinței civile nr.178/23.02.2009, făcând o interpretare greșită a dispozițiilor legale prin hotărârea pronunțată, stabilind pensiei pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului în baza Legii nr.19/2000, desi obiectul cauzei îl constituia o "contestație formulată împotriva unei decizii de pensionare", îndreptată împotriva deciziei nr.-/05.2001 emisă în baza prevederilor Legii nr.3/1977.
S-a mai susținut că, din toate actele existente în dosarul cauzei, precum și din sentințele civile pronunțate anterior, dar mai ales prin Sentința civilă nr.50/19.01.2004, rămasă irevocabilă prin Decizia nr.309/07.05.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI, prin care s-a respins, ca tardivă, contestația formulată de reclamantul, împotriva aceleași decizii nr.-/05.2001, se poate concluziona că acesta dorește realizarea dreptului în conformitate cu prevederile art.14 din Legea nr.3/1977 și nu în baza celor învederate de instanța de recurs, prin modificarea fondului și admiterea în parte a acțiuni în baza prevederilor Legii nr.19/2000.
Contestatoarea a mai arătat că, reclamantul la momentul solicitării dreptului de pensionare la data de 28.03.2001, nu îndeplinea condiția de pensionare privind vechimea în muncă dovedită cu carnetul de muncă și adeverințele privind activitatea în grupa a II-a de muncă, aceasta dovedind o vechime totală la momentul solicitării insuficientă pentru a beneficia de prevederile art.14, având sub limita minimă prevăzută la art.8 alin.2 din Legea nr.3/1977 și anume 30 de ani.
Astfel, cum doctrina de specialitate și jurisprudența învederează necesitatea existenței unei rezolvări în fond a cauzei, condiționând rezolvarea cauzei în funcție de obiectul cererii, respectiv în speța de față "contestație decizie de pensie", în opinia contestatoarei, instanța de recurs a apreciat greșit dezlegarea cauzei admițând în parte acțiunea reclamantului în baza Legii nr.19/2000, începând cu data de 22.06.2004, pe baza unui stagiu de cotizare de 30 de ani și luni, a unei vârste standard de pensionare de 62 ani și 5 luni și a unei reduceri de 4 ani și luni a vârstei standard de pensionare, pentru perioada de activitate în grupa a II-a de muncă.
Această soluție duce, în opinia contestatoarei, la realizarea unei inechități, în stabilirea condițiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă între reclamant în baza hotărârii pronunțate și ceilalți pensionari, beneficiari ai condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă conform prevederilor art.41 - 48 din Legea nr.19/2000, respectiv a condițiilor din anexa 9 din Ordinul nr.340/2001.
S-a mai susținut că reclamantul va îndeplinii condițiile cerute de Legea nr.19/2000 pentru acordarea unei pensiei pentru limită de vârstă începând cu 22.05.2010, la împlinirea vârstei de 63 ani și 10 luni.
În drept art.318 pr.civ.
La dosarul cauzei s-au atașat dosarele nr- ale Tribunalului Călărași și Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, precum și dosarele nr- ale acelorași instanțe.
Analizând, în raport de dispozițiile art.318 pr.civ. prezenta contestație în anulare, Curtea reține următoarele
Ipoteza reglementată de dispozițiile art.318 pr.civ. nu se regăsește în speța de față, deoarece potrivit acestui articol, "otărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Textul de lege vizează greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, deoarece, în caz contrar s-ar da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele, ceea ce ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac.
Ipoteza prevăzută de lege prin art.318 teza I-a pr.civ. vizează erori materiale, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință pronunțarea unor soluții greșite. Este vorba deci, despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată, aspect ce nu se regăsește în speța de față, deoarece susținerile contestatoarei prin care se critică interpretarea greșită a dispozițiilor Legii nr.3/1977 și Legii nr.19/2000, înscrisurile prin care intimatul făcea dovada vechimii sale în muncă, precum și o pretinsă modificare a obiectului cauzei, reprezintă rezultatul unei judecăți și nu o eroare materială în sensul prevăzut de dispozițiile art.318 pr.civ, care să poată deschide părții calea unei contestații în anulare ca și cale de atac extraordinară, împotriva unei decizii pronunțate în recurs.
Pe cale de consecință, văzând și dispozițiile art.318 pr.civ. Curtea va respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatoarea Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, împotriva deciziei civile nr.4844R din data de 29.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (număr în format vechi 2938/2009), în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
15.02.2010
Jud. recurs.:;;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Scrob Bianca Antoaneta
