Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 6751/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5033/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6751R
Ședința publică de la 20 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.4327 din 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.8064/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect-contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează faptul că la dosar intimatul a depus prin serviciul registratură, la data de 13.10.2009 întâmpinare în 2 exemplare.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală pentru motivele arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4327 din 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.8064/3/AS/2009, a fost admisă acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa de pensii a Municipiului B, s-a dispus anularea deciziei nr.J - din 04.02.2009 emisă de Casa de Pensii a Sectorului 5 B și a fost obligată pârâta să procedeze la emiterea unei noi decizii de pensionare în favoarea reclamantului în care să i se recunoască dreptul la pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr.19/2000, cu luarea în considerare a tuturor perioadelor lucrate în grupele I și II de muncă și în condiții speciale conform adeverințelor nr.17/1434/14.09.2007 și nr.19/1242/14.08.2000, emise de SC SA, și conform contractului de munca începând cu data de 29.12.2008, precum și la emiterea deciziei să se valorifice întreaga perioadă de activitate care rezultă din carnetul de muncă al reclamantului, precum și perioadele asimilate conform legii.
Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, pârâta a respins cererea reclamantului având ca obiect acordarea pensiei pentru limită de vârstă și muncă depusă, prin decizia J-/04.02.2009 motivând că nu sunt îndeplinite prevederile art.41 alin.1 din Legea nr.19/2000 în sensul că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare, că nu s-au luat în calcul perioadele 01.09.1979 ca fiind lucrate în grupa de muncă deoarece prin natura funcției nu putea să lucreze cel puțin 70% în condiții grele de muncă, iar pentru perioadele 01.06.1991 - 01.11.2000, 01.02.2001 -12.10.2004 încadrarea este incorectă.
S-a constatat că decizia în discuție este netemeinică și nelegală întrucât la data de 29.12.2008 când reclamantul a formulat cererea de pensionare, acesta avea vârsta de 57 ani și 7 luni, iar potrivit art.41 din Legea nr.19/2000, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați.
S-a avut în vedere că, potrivit anexei 3 la Legea nr.19/2000, vârsta necesară reclamantului pentru pensionare este de 63 de ani și 6 luni, în condițiile unui stagiu complet de cotizare de 32 de ani și a unui stagiu minim de cotizare de 12 ani.
S-a menționat că, așa cum rezultă din art.42 din Legea nr.19/2000, asigurații care au realizat stagiul complet de cotizare și care și-au desfășurat activitatea total sau parțial în condiții deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare.
Astfel, din adeverințele nr.17/1434/14.09.2007 și nr.19/242/14.08.2000, reclamantul a desfășurat activitate în grupa I de muncă și în grupa a Il-a, precum și în condiții speciale conform Legii nr.19/2000, ceea ce impune aplicarea dispozițiilor art.42 prezentate anterior.
S-a apreciat că, activitățile și locurile în care reclamantul a muncit se regăsesc în Ordinul nr.50/1990 încadrate în grupele I și II și în mod nejustificat pârâta a exclus anumite perioade presupunând că prin natura funcției, acesta nu putea lucra 70% din timp în condiții grele de muncă și că unele perioade au fost încadrate greșit, cenzurând mențiunile adeverințelor și pe cele ale carnetului de muncă.
S-a precizat că, reclamantul trebuia să beneficieze de reducerea vârstei standard de pensionare cu cel puțin 7 ani, astfel că ar fi îndeplinit condițiile necesare pentru înscrierea la pensie.
De asemenea, s-a făcut dovada faptului că reclamantul beneficiază de dispozițiile art.38 alin.1 lit.c din Legea nr.19/2000 pentru perioada în care a satisfăcut serviciul militar (05.08.1971 - 28.12.1972), această perioadă trebuind a fi asimilată stagiului de cotizare.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041pr.civ. recurenta a arătat că, otărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea legii, deoarece instanța de fond a făcut o gravă eroare în ceea ce privește interpretarea actelor normative invocate (Legea nr.19/2000,Ordinul 50/1990, Ordinul 340/2001).
Astfel, s-a arătat că între cele două anexe (Anexa 3 la lege, și Anexa 9 la Ordin) nu există diferențe, în sensul că potrivit unei anexe un asigurat poate dobândi mai devreme dreptul la pensie, sau mai mult că poate beneficia de reducerea stagiului complet de cotizare.
Anexa 3, stabilește vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001-martie 2015.
Anexa nr.9 la Ordinul nr.340/2001 se referă la eșalonarea vârstelor standard de pensionare și a stagiilor minime și complete de cotizare în funcție de data nașterii, eșalonare prevăzută de art.41, alin.2 din Legea nr.19/2000. Potrivit acestei anexe, eșalonarea vizează bărbații născuți în perioada ianuarie 1939 - decembrie 1949, inclusiv.
Astfel, în speță reclamantului, urmare a datei de naștere, beneficiază de eșalonarea reglementată de art.41, alin.2-4 din Legea nr.19/2000, anexa 3 la Legea nr.19/2000 și anexa 9 la Ordinul nr.340/2001.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a făcut aplicarea Anexei 3 Legii nr.19/2000, conform căreia vârsta necesară reclamantului pentru pensionare era de 63 de ani și 6 luni, în condițiile unui stagiu complet de cotizare de 32 de ani și a unui stagiu minim de cotizare de 12 ani.
S-a făcut, de asemenea, în mod corect aplicarea dispozițiilor art.42 din Legea nr.19/2000, reclamantul desfășurându-și activitatea în grupa I de muncă și în grupa a II-a de muncă, precum și în condiții speciale conform Legii nr.19/2000, astfel cum rezultă în adeverințele nr.17/1434/14.09.2007 și nr.19/242/14.08.2000.
De asemenea, în mod corect, constatând contrar susținerilor recurentei, ce apar ca nefondate, că atât Anexa 3 Legii nr.19/2000, cât și Anexa 9 Ordinului nr.340/2001 au aceeași sferă de reglementare și nu conțin prevederi contradictorii, instanța de fond a avut în vedere actul normativ cu forță juridică superioară care este legea, și nu Ordinul Ministrului emis în aplicarea acestor legi.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
În temeiul art.274 pr.civ. va fi obligată recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat, parte din onorariul de 1.500 lei achitat de intimatul-contestator pentru plata avocatului.
Curtea a apreciat că onorariul avocatului este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat (susținerea concluziilor orale și formularea întâmpinării) și complexitatea cauzei, care a fost soluționată în recurs la primul termen de judecată, motiv pentru care în baza art.274 alin.3 pr.civ. a procedat la reducerea onorariului, după cum s-a arătat mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.4327 din 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.8064/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul.
Obligă recurenta la 500 lei, cheltuieli de judecată către intimat. reprezentând onorariu avocațial redus.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
09.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
