Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 6763/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr în format vechi 5044/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 6763R

Ședința publică de la 23 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie

JUDECĂTOR 2: Adela Cosmina Bodea

JUDECĂTOR - - A

GREFIER -

Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4216 din data de 19.05.2009 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect contestație decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata personal, legitimată în fața instanței și prin mandatar, legitimat în fața instanței, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 16.11.2009, de către intimata, întâmpinare, în dublu exemplar.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.

Intimata, prin mandatar, solicită respingerea recursului declarat de Casa de Pensii a Municipiului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.4216/19.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București -Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea precizată formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a anulat decizia nr. -/31.07.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 4.

A obligat intimata să emită decizie de pensionare privind acordarea pensiei anticipate parțiale, în raport de un număr total de puncte realizate în valoare de 30,22630, un punctaj mediu anual în valoare de 1,05441 și diminuare de 21,60% începând cu data de 01.07.2008.

În baza art. 246 Cod de procedură civilă a luat act de renunțarea la judecarea capătului 4 al cererii precizatoare.

A obligat intimata la plata sumei de 390 lei către contestatoare, reprezentând diferența de drepturi de pensie aferentă perioadei 01.08.2008-01.04.2009, precum și la plata diferențelor de drepturi în continuare la zi, plus dobânda legală aferentă acestor diferențe calculată începând cu data introducerii acțiunii, 12.08.2008 la zi.

A respins acțiunea sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată.

A obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către contestator, în valoare de 555,25 lei, conform chitanțelor de la dosar.

În considerente a reținut că prin decizia nr. -/31.07.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 4 din dosar, contestatoarei i s-a stabilit dreptul la pensia anticipată parțială, începând cu data de 01.07.2008, în funcție de un număr total de puncte realizate în valoare de 27,55461 puncte, un punctaj mediu anual în valoare de 0,96121, un procent total de diminuare de 21,60% pentru un număr de 48 luni de anticipare.

Contestatoarea a criticat această decizie prin prisma modului în care a fost determinat punctajul mediu anual, raportat la criticile indicate în cererile formulate, mai sus menționate.

Probatoriul administrat în cauză, respectiv expertiza contabilă efectuată în cauză, face dovada faptului că în modul de calcul al punctajului mediu anual au existat erori, datorită faptului că datele înregistrate în adeverința nr. 482/11.06.2008 eliberată de PRESTAREA, reprezentând spor vechime și spor sistematic nu au fost luate în calcul de intimată.

Din copia adeverinței nr. 482/11.06.2008 eliberată de PRESTAREA, depusă la fila 19 din dosar, rezultă care sunt sporurile de vechime realizate de contestatoare în perioada 01.04.1992-1.04.2001 și sporul sistematic pentru exercitarea unei funcții suplimentare, conform Legii nr. 14/1991, de la 01.03.1996-până la data de 01.04.2001.

Or, potrivit dispozițiilor art. 164 alin.3 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 164 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, pentru perioada de după 1 aprilie 1992 sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor anuale este cel înregistrat în carnetul de muncă.

În condițiile în care partea a făcut dovada sporului de vechime realizat în perioada 01.04.1992-01.04.2001 prin adeverință, se impunea ca în calculul pensiei să fie avut în vedere, chiar dacă nu este înregistrat în carnetul de muncă, față de dispozițiile art. 164 alin.3 din Legea nr. 19/2000, și de împrejurarea că realizarea acestuia și valoarea lui este indicată în adeverința emisă de fostul angajator.

Prin eliminarea acestor erori, valoarea numărului total de puncte realizate este de 30,22630 din care punctajul realizat în perioada 29.07.1977-01.06.2008 este de 27,33614 și punctajul suplimentar aferent contribuției la pensia suplimentară este de 2,89016 puncte, rezultând un punctaj mediu anual în valoare de 1,05441 puncte.

Așadar, în speță, s-a făcut dovada netemeiniciei deciziei contestate, deoarece valoarea punctajului mediu anual în baza căruia i se calculează pensia este mai mare decât cea stabilită de intimată.

Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 87 și 50 alin.2 din Legea nr. 19/2000, s-a dispus anularea deciziei nr. -/31.07.2008 emise de Casa de Pensii Sector 4 și obligarea intimatei să emită decizie de pensionare privind acordarea pensiei anticipate parțiale, în raport de un număr total de puncte realizate în valoare de 30,22630, un punctaj mediu anual în valoare de 1,05441 și diminuare de 21,60% începând cu data de 01.07.2008.

În baza art. 246 Cod de procedură civilă, s-a luat act de renunțarea contestatoarei prin mandatar la judecarea capătului 4 al cererii precizatoare(este vorba de capătul de cerere referitor la aplicarea dispozițiilor art. 76 alin.2 din Legea nr. 19/2000), având în vedere faptul că din conținutul procurii autentificate sub nr. 117/09.02.2009 de BNP, rezultă că mandatarul este împuternicit în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a-VIII-a și să retragă orice cerere sau acțiune civilă.

Având în vedere dreptul beneficiarei prestației de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, ținând cont de obligația intimatei de a face plata acestor drepturi conform art. 24 lit. e) din HG nr. 13/2004, de faptul că, prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, ca urmare a determinării eronate a punctajului mediu anual, în patrimoniul contestatoarei s-a cauzat un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, se va dispune obligarea intimatei la plata sumei de 390 lei către contestatoare, reprezentând diferență de drepturi de pensie aferentă perioadei 01.08.2008- 01.04.2009, precum și la plata diferențelor de drepturi în continuare la zi, plus dobânda legală aferentă acestor diferențe, calculată începând cu data introducerii acțiunii, 12.08.2008 la zi, conform art. 1088 Cod civil.

În ceea ce privește valoarea diferențelor de drepturi de pensie din perioada 01.08.2008-01.04.2009, Tribunalul a făcut următoarele precizări:

Din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că în perioada 01.07.2008-01.04.2009 contestatoarea trebuia să încaseze o sumă totală de 4902 lei dar a încasat suma de 4470 lei, rezultând o diferență de 432 lei. Expertul face precizarea că la calcularea pensiei a fost avută în vedere și diminuarea totală de 21,60% pentru lunile de anticipare.

Cu toate acestea, prin cererea de chemare în judecată, Tribunalul a fost învestit a se pronunța asupra diferențelor de drepturi de pensie cuvenite începând cu data de 01.08.2008, (dată de la care contestatoarea susține că este ziua următoare celei la care a încetat activitatea), știut fiind faptul că pensia anticipată parțială se plătește în condițiile reglementate prin dispozițiile art. 83 alin.2 lit. a din Legea nr. 19/2000, respectiv de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termenul prevăzut la alin. (1), dar nu înainte de data încetării calității de asigurat, în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II și III.

Prin urmare, din valoarea de 432 lei se va scădea suma indicată în pentru luna iulie 2008, în anexa nr. 4 raportului de expertiză, respectiv suma de 42 lei, rezultând că în perioada 01.08.2008-01.04.2009, debitul este de 390 lei.

S-a dispus respinge acțiunea sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată.

Astfel, cererea referitoare la obligarea intimatei de a emite decizie de pensionare care să țină seama de prevederile cuprinse în art. 80 din Legea nr. 19/2000, procedând la actualizarea valorii punctului de pensie, nu poate fi admisă în această formă, deoarece prin emiterea deciziei de pensionare intimata nu are decât obligația de a indica cuantumul dreptului de pensie la data stabilirii acesteia(respectiv punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie valabil la data stabiliri dreptului), fiind imposibil să fie indicate noile valori al punctului de pensie care ar fi valabile în viitor.

Evoluția valorii punctului de pensie este un aspect care ține de plata drepturilor și, în speță, a fost avut în vedere la stabilirea diferențelor, conform mențiunilor din anexa nr. 4 raportului de expertiză, iar intimata îl va avea în continuare în vedere atunci când va determina diferențele de drepturi cuvenite ulterior datei de 01.04.2009 până la data plății efective.

Cererea prin care se solicită să se dispună actualizarea diferențelor de drepturi de pensie cu indicele de inflație nu este întemeiată, deoarece în raport de dispozițiile art. 1088 Cod Civil, pentru diferențele de drepturi de pensie cuvenite începând cu data de 01.08.2008, intimata a fost obligată la plata dobânzii începând cu data introducerii acțiunii, 12.08.2008 la zi. Or, dispoziția legală nu permite acordarea de despăgubiri pentru aceeași perioadă, sub două forme.

În baza dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă, s-a dispus obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către contestatoare, în valoare de 555,25 lei, conform chitanțelor de la dosar, reprezentând onorariu expert și c/val. procurii.

Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.

În susținerea recursului, a arătat că sentința instanței de fond este criticabila sub aspectul analizării probelor administrate al aplicării greșite a prevederilor legale.

Reclamanta, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, a arătat că este nemulțumită de cuantumul punctajului, în fapt de cuantumul mic al pensiei stabilita de Sector 4.

Instanța de fond a încuviințat proba cu expertiză, depusă la termenul din 21.04.2009.

Împotriva concluziilor raportului de expertiză, instituția recurentă a făcut obiecțiuni, de care instanța de fond nu a ținut cont la pronunțarea hotărâi, ducând astfel la îmbogățirea fără justă cauză a contestatorului.

Prin obiecțiunile formulate de recurentă, a învederat instanței că adeverința nr.482/11.06.2008 eliberata de Societatea Meșteșugăreasca Presatarea nu a putut fi valorificata, deoarece în această adeverința nu se stipulează faptul că unitatea a plătit contribuțiile de asigurări sociale ( cota CAS pentru veniturile obținute), încălcându-se grav principiul contributivității statuat de art. 2 lit. e) din Legea nr.19/2000.

Recurenta consideră că instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, realizând o imixtiune în activitatea unei instituții publice cu atribuții specifice și exclusive în domeniul pensiilor, sentința fiind lipsită de temei legal, bazată pe o înșiruire de date contradictorii.

Această măsură nu este doar o încălcare a competentei instanței referitoare la controlul actului administrativ atacat,ci și o cauză de depășire a atribuțiilor puterii judecătorești.

Un raport de expertiză trebuie să fie un punct de reper pentru instanță, care ar fi trebuit guvernată de principiul echității, luând în calcul toate datele care ar fi dus la o concluzie justă și pertinentă, nu doar concluzii trunchiate dintr-un raport de expertiză. Recurenta consideră părtinitoare sentința de fond, dată în favoarea reclamantului, fără a fi întemeiată.

Prin hotărârea pronunțata instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 304, pct. 4 Cod procedură civilă), sentința civilă fiind dată cu încălcarea legii (art. 304. pct. 9 Cod procedură civilă).

Motivul de casare prevăzut de art. 304, pct. 4 Cod procedură civilă are în vedere depășirea de către judecători a atribuțiilor conferite prin legi, incursiunea lor în domeniul altor puteri constituite, în dauna ordinii constituționale și a interesului public.

În privința obligației la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea încasată precum și la plata dobânzii legale în temeiul art. 1088 Cod civil, recurenta a învederat instanței de recurs că acestea se referă la instituția juridică a răspunderii civile delictuale.

Potrivit literaturii juridice de specialitate, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer cumulativ anumite condiții și anume existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijenta sau imprudența cu care a acționat.

Motivarea sentinței de către instanța de fond pe dispozițiile art. 1088 cod civil nu are nici o legătura cu petitul acțiunii, în subsidiar și, cu dispozițiile aplicabile spetei, în principal.

Potrivit art.1.169 Cod civil, cel care face o propunere înaintea judecații trebuie să o dovedească. Prin urmare, regula este aceea că cel care afirmă ceva înaintea unei jurisdicții are sarcina de a dovedi susținerea făcută, întrucât reclamantului îi revine sarcina de a-și dovedi pretenția dedusă judecații. Pârâtul are și el obligația de a proba ceea ce afirmă, însă, aceasta este subsidiară față de cea a reclamantului. Primul care are sarcina probei este reclamantul.

Potrivit celor de mai sus, nu s-a făcut dovada vreunei fapte ilicite care să fi cauzat prejudiciul moral și material al contestatorului.

Recurenta a menționat faptul că reclamantului i s-au plătit sumele recalculate așa cum reiese din desfășurătorul și PLAT pe care l-a depus la instanța de fond.

Conform definiției dobânzii legale aceasta este o sumă de bani fixată de lege și constituie unul din mijloacele prin care se asigură utilizarea judicioasa a creditelor, sumă de bani datorată cu titlu de despăgubiri, de către debitorul unei obligații având ca obiect plata unei sume de bani pentru prejudiciul cauzat creditorului prin simpla întârziere a executării obligației.

Prin urmare, dobânda legală este datorată dacă în speță s-ar fi făcut dovada faptei ilicite și a întârzierii plății către "creditor" 4.

Întrucât motivarea hotărârii luate de către instanța de fond nu este clară, precisă, se rezumă la o înșiruire de fapte, argumente care doar par a fi susținute legal, soluție la care s-a oprit instanța cuprinde dispoziții potrivnice și contrare dispozițiilor legale și situației de fapt, ducând la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului.

Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.

Astfel, cât privește valoarea probantă a expertizei, se constată că aceasta este o probă reglementată de Codul d e procedură civilă, pentru elucidarea aspectelor tehnice ale unui proces de care instanța este obligată să țină seama în condițiile în care a încuviințat efectuarea ei, considerând-o utilă soluționării cauzei.

Sub aceste aspecte, nu se poate invoca depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, competența instanței de a se pronunța asupra legalității și temeiniciei unei decizii emise de un organ cu atribuții în domeniul calculului pensiilor fiind stabilită expres de dispozițiile art. 155 lit. e) și f) din Legea nr. 19/2000, sens în care se poate administra orice probă permisă de lege și considerată utilă soluționării cauzei. De asemenea, nu se poate invoca în susținerea recursului nici refuzul instanței de a transmite expertului și ține seama de obiecțiunile formulate de pârâtă, întrucât aceste obiecțiuni trebuie să privească aspectele tehnice ale raportului, care sunt la latitudinea expertului, iar nu pe cele care reprezintă chestiuni de drept, de competența exclusivă a instanței, cum sunt cele în speță, referitoare la valorificarea în calculul drepturilor de pensie, a sporurilor atestate de adeverința depusă la casa locală de pensii, soluționate de instanță prin raționamentul juridic expus în considerente.

Din această perspectivă, se constată și că motivarea a fost făcută pertinent, logic și persuasiv, întemeiat pe textele de drept relevante și indicate ca atare, astfel că susținerea contrară, a motivării insuficiente ori străine de natura pricinii, este și, de altfel, necircumstanțiată cu privire la speță, raportat la pretinsele neclarități ori contradicții din considerentele, arătate în concret.

În fine, valabilă este și întemeierea în drept a soluției pe instituția răspunderii civile delictuale, atrase în situația faptei ilicite constând în calculul nelegal al drepturilor de pensie, adică cu nesocotirea unor venituri suplimentare atestate de adeverința eliberată de fostul angajator, ceea ce a cauzat asiguratului prejudiciul reprezentat de diferența de pensie neîncasată și daunele-interese ce reflectă pierderea suferită prin întârzierea în executarea obligației de a plăti o sumă de bani, prejudiciu imputabil organului de pensie, care nu a făcut dovada unor cauze străine, exoneratoare de răspundere.

Sub acest aspecte, răspunderea sa este valabil angajată, atât în modalitatea achitării diferenței de pensie neîncasate și cuvenite, cât și a dobânzii legale datorate începând cu data introducerii acțiunii, astfel cum dispune expres art. 1088. civ. a cărui indicare este întocmai justificată și pertinentă, contrar susținerii recurentei referitoare la lipsa de legătură cu cauza a textului legal.

În consecință, pe baza celor expuse, Curtea constată că hotărârea primei instanțe e legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând a fi respins ca atare, în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.4216 din data de 19.05.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23.11.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

A

GREFIER

Red.

Tehnored.

2 EX./04.01.2010

Jud. fond:

Președinte:Nadia Raluca Ilie
Judecători:Nadia Raluca Ilie, Adela Cosmina Bodea

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 6763/2009. Curtea de Apel Bucuresti