Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 7051/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5500/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.7051/
Ședința publică de la 02.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Cornel
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4743/02.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.37210/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 02.11.2009, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității intimatei-reclamante, care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-reclamantă solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4743/02.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, a anulat decizia nr. -/28.08.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 3 obligat intimata să emită decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, începând cu data de 01.08.2008, reținând că perioada 14.10.1977-01.10.1987 este stagiu de cotizare realizat în grupa a-II-a de muncă 75% și că perioada 01.10.1987-15.01.1996 este stagiu de cotizare realizat în grupa a-II-a de muncă, în procent de 100%, prin calcularea punctajului mediu aferent stagiului asimilat, din perioada 01.10.1973-30.09.1977, reprezentat de cursurile facultății, prin valorificarea sporului toxic și sporului munca grea evidențiate în adeverința nr. 2493/18.08.2006 emisă de SC SA, a obligat intimata la plata diferențelor de drepturi de pensie dintre cele cuvenite conform prezentei sentințe și cele efectiv încasate, indexate cu indicele de inflație începând cu data de 01.08.2008; a respins acțiunea sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată.
În considerente a reținut că prin decizia nr.-/28.08.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 3, contestatoarei i s-a stabilit dreptul la pensia anticipată parțială, începând cu data de 01.08.2008.
În decizie s-a menționat că stagiul total de cotizare realizat de către contestatoare este de 30 ani 9 luni 17 zile, din care 30 ani 5 luni 6 zile stagiu realizat în condiții normale, 4 ani stagiu asimilat și 4 luni 11 zile stagiu asimilat alte drepturi de asigurări sociale.
În motivarea deciziei, se menționează că nu se valorifică grupa de muncă, întrucât funcția avută nu se încadrează în prevederile Ordinului nr.50/1990.
Din copia adeverinței nr. 998/07.09.2006 emisă de SC SA în lichidare prin Lichidator, rezultă că în perioada 14.10.1977-01.10.1987 contestatoarea a beneficiat de grupa a II a de muncă 75%, conform pct. 55, 139, anexa II, Ordin nr. 968/1990, Ordin nr. 272/1990.
Din copia adeverinței nr. 2493/18.08.2006 emisă de SC SA, de la fila 11 din dosar, rezultă că, în perioada 01.10.1987-15.01.1996, contestatoarea a lucrat în grupa a-II-a de muncă, conform HG nr. 559/1990, art.2 pct. 2 și Ordinul Ch. nr. 969/1990 art. 2 pct. 5, în procent 100%, în total 8 ani 3 luni și 14 zile.
mai sus menționate nu au fost valorificate ca stagii realizate în grupa a-II-a de muncă, după cum rezultă din chiar motivarea deciziei de pensionare.
Or, intimata are obligația de a emite decizia de pensionare raportată la conținutul actelor depuse în dosarul de pensionare, în acest sens fiind dispozițiile art. 82 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 și nu de a cenzura conținutul actelor ce îi sunt puse la dispoziție, în lipsa unei dispoziții legale exprese în acest sens.
Astfel, conform dispozițiilor art. 82 alin.2 din Legea nr. 19/2000, cererea de pensionare, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului, care, în conformitate cu dispozițiile art. 24 lit. e din HG nr. 13/2004, stabilesc cuantumul drepturilor de asigurări sociale individuale și efectuează plata acestora, potrivit legii.
Tribunalul a constatat că în lipsa unei dispoziții legale, prin care intimata să fie abilitată să cenzureze conținutul actelor care sunt depuse în vederea stabilirii pensiei, aceasta avea obligația de a reține starea de fapt atestată prin adeverința nr. 998/07.09.2006 emisă de SC SA în lichidare prin Lichidator și prin adeverința nr. 2493/18.08.2006 emisă de SC SA, în condițiile în care răspunderea pentru cele atestate revine emitentului acesteia și nu s-a făcut dovada faptului că ar fi fost anulate sau modificate.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că nu a fost valorificat sporul toxic și sporul de muncă grea menționate în adeverința nr. 2493/18.08.2006 emisă de SC SA, Tribunalul constată că este întemeiată, deoarece intimata nu a făcut dovada valorificării lor în calculul punctajului mediu anual, nedepunând la dosar anexele deciziei care cuprind date privitoare la activitatea în muncă cu datele indicate în adeverință, din care să rezulte că acestea ar fi fost avute în vedere la stabilirea punctajului mediu anual, deși a fost citată în acest sens, conform mențiunilor din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 39 din dosar.
Or, potrivit dispozițiilor art. 164 alin.3 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În speță, aceste sporuri, despre care în adeverință se face mențiunea că au fost acordate conform Legii nr. 57/1974 cu modificările și completările ulterioare, HG nr. 456/1990 și negocierii Contractelor Colective de Muncă la nivel de societate nr. 117/1992, nr.5334/1993, nr.6398/1994, nr.6017/1995, nr.7873/1996, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform anexei la OUG nr. 4/2005 și au fost dovedite prin adeverințe, situație în care trebuie valorificate la stabilirea punctajului mediu anual.
În ceea ce privește critica formulată cu privire la faptul că i se cuvine pensia de limită de vârstă, Tribunalul a constatat următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 41 alin.1 din Legea nr. 19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.
Conform alin. 2 din același text de lege vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei și de la 62 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3.
Potrivit dispozițiilor art. 42 alin.1 din Legea nr. 19/2000 asigurații care au realizat stagiul complet de cotizare și care și-au desfășurat activitatea total sau parțial în condiții deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr. 1.
Din dispozițiile Secțiunii B, cap. VIII pct. 44A1 lit. b) ale nr. 340/2001, rezultă că persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupa a-II-a de muncă în baza legislației anterioare beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare din tabelul nr. 1 de la art. 42 din lege.
Din tabelul nr. 1 rezultă că, pentru un stagiu de cotizare în condiții deosebite de muncă de peste 15 ani împliniți(cât au fost realizați în speță, respectiv 8 ani 3 luni 14 zile + 75% din perioada de 9 ani 11 luni 26 zile -adică aproximativ 7 ani și 5 luni etc.) reducerea vârstei de pensionare este de 3 ani împliniți.
Conform mențiunilor din anexa nr. 3 Legii nr. 19/2000, pentru data de 01.08.2008, vârsta standard de pensionare, astfel cum este aceasta eșalonată, este de 58 ani și 5 luni iar nu de 59 ani și 1 lună, cum a reținut intimata și stagiul complet de cotizare este de 26 ani și 10 luni iar nu de 28 ani și 2 luni cum a reținut intimata.
Tribunalul a precizat că din coroborarea dispozițiilor art.167 alin.2 din Legea nr. 19/2000, conform cărora pentru perioada aprilie 2001 -noiembrie 2014 vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare, în înțelesul art. 49 și 50, sunt cele prevăzute în anexa nr. 3, la care asiguratul ar avea dreptul la pensie pentru limită de vârstă în raport cu data nașterii cu cele din anexa nr. 9 nr. 340/2001, în care sunt prezentate eșalonat vârstele standard de pensionare și stagiile complete de cotizare în funcție de data nașterii, rezultă că eșalonarea din această anexă se referă la pensia anticipată și pensia anticipată parțială.
În cazul pensiei pentru limita de vârstă, în baza dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 19/2000 și a mențiunilor din anexa nr. 3 Legii nr. 19/2000, vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare sunt cele la care s-a ajuns, ca urmare a eșalonării, în perioada în care se solicită deschiderea dreptul la pensie, din această vârstă fiind scăzut numărul de ani cu care se reduce vârsta standard de pensionare, iar dreptul se deschide evident dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege.
Precizările anterioare s-au impus datorită faptului că partea a menționat că solicită obligarea intimatei la emiterea deciziei privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă și stagiul complet conform art. 42 din Legea nr. 19/2000.
În speță, rezultă că partea a îndeplinit condițiile cumulative pentru a beneficia de pensie de limită de vârstă.
În aceste condiții, se impune, ca la stabilirea punctajului mediu anual în baza căruia i se calculează pensia pentru limita de vârstă, să fie determinat și punctajul aferent stagiului asimilat, din perioada 01.10.1973-30.09.1977, reprezentat de cursurile facultății, conform adeverinței nr. 1898/21.11.2007 emisă de, în baza dispozițiilor art. 38 alin.1 lit. b) și alin.4 din Legea nr. 19/2000
Așadar, probatoriul administrat face dovada faptului că decizia contestată este netemeinică, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 87 din Legea nr. 19/2000, se va dispune anularea deciziei nr. -/28.08.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 3 și obligarea intimatei să emită decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, începând cu data de 01.08.2008, reținând că perioada 14.10.1977-01.10.1987 este stagiu de cotizare realizat în grupa a-II-a de muncă 75% și că perioada 01.10.1987-15.01.1996 este stagiu de cotizare realizat în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, prin calcularea punctajului mediu aferent stagiului asimilat, din perioada 1.10.1973-30.09.1977, reprezentat de cursurile facultății, prin valorificarea sporului toxic și sporului munca grea evidențiate în adeverința nr. 2493/18.08.2006 emisă de SC SA.
Având în vedere dreptul beneficiarei prestației de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, ținând cont de obligația intimatei de a face plata acestor drepturi conform art. 24 lit. e) din HG nr. 13/2004, de faptul că, prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, ca urmare a stabilirii unei pensii anticipate parțială și nu a unei pensii pentru limita de vârstă, în patrimoniul contestatoarei s-a cauzat un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, se va dispune obligarea intimatei la plata diferențelor de drepturi de pensie dintre cele cuvenite conform prezentei sentințe și cele efectiv încasate, indexate cu indicele de inflație(măsura care se impune ca urmare a devalorizării monedei naționale din cauza inflației), începând cu data de 01.08.2008.
S-a respins acțiunea sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 782 din Legea nr. 19/2000, astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 100/2008, nu erau în vigoare la data stabilirii dreptului la pensie, 01.08.2008, situație în care critica formulată nu este întemeiată. Or, legalitatea și temeinicia deciziei se stabilește în funcție de forma în care actul normativ era în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie.
Astfel, OUG nr. 100 din 27 august 2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a fost publicată în: Monitorul Oficial nr. 637 din 4 septembrie 2008 iar decizia contestată a fost emisă la 28.08.2008, stabilind drepturi din data de 01.08.2008
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304, pct. 7 Cod procedura civila), hotărâre care este lipsita de temei legal (art. 304, pct. 9 Cod procedura civila).
Astfel cum se arata in literatura juridica de specialitate, "fie considerentele hotărârii nu permit sa se constate daca elementele de fapt necesare pentru justificarea aplicării legii se găsesc in cauza, fie instanța se "rătăcește" intr-un domeniu al dreptului cu totul străin cauzei, in loc sa aplice normele de drept substanțial potrivite".
Tribunalul Bucureștia reținut in considerentele sentinței civile recurate ca in mod greșit Casa Locala de Pensii Sector 3 nu a luat in considerare la calculul pensiei sporul de grupa menționat in adeverința nr. 998/07.09.2006 emisa de SC SA, motivând in drept soluția reținuta in dispozitiv pe dispozițiile art. 82, alin. (2) din Legea nr. 19/2000.
Art. 261 pct. 5 Cod procedura civila prevede obligația pentru instanța de judecata de a arata in cadrul hotărârii motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, precum si motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților. Nerespectarea acestei dispoziții atrage nulitatea hotărârii in condițiile art. 105 alin. 2 Cod procedura civila.
Metodologia de încadrare in grupa a-II-a de munca este prevăzuta in pct. 4-16 din Ordinul nr. 50/1990, din care citam următoarele: încadrarea in grupele I si a-II-a de munca se va face in situația in care, cu toate masurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute in aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut in Normele republicane de protecție a muncii.
Existenta condițiilor deosebite la locurile de munca cu noxe
trebuie sa rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele
Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale
unităților.
Nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupele I si a-II-a de munca se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități.
Prevederile art. 82, alin. (2) din Legea nr. 19/2000, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nemotivata in drept, încălcând astfel principiul legalității, principiu care guvernează desfășurarea procesului civil si pe care instanța de fond era obligata sa-l respecte.
În privința obligării la calcularea drepturilor de pensie cu luarea in considerare a stagiului complet de cotizare si a vârstei standard de pensionare prevăzute in anexa 3 Legii nr. 19/2000, arătam ca dispozițiile art. 41 din Legea nr. 19/2000 sunt următoarele:
"Pensia pentru limita de vârsta se acorda asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.
Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru
femei și 65 de ani pentru bărbați. Atingerea vârstei standard de
pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare
a prezentei legi, prin creșterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la
57 de ani pentru femei și de la 62 de ani pentru bărbați, conform
eșalonării prevăzute în anexa nr. 3.
Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cat și pentru
bărbați este de 15 ani. Creșterea stagiului minim de cotizare de la 10 ani
la 15 ani se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare
prezentei legi, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3.
Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3".
Anexa 3 Legii nr. 19/2000 se refera la vârstele standard
de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei
si bărbați, pe perioada aprilie 2001-martie 2015 iar anexa 9
Ordinului nr. 340/2001 se refera tot la vârstele standard si la stagiile
minime si complete de cotizare, dar in funcție de data nașterii
fiecărui asigurat.
De altfel conform Ordinului nr. 340/2001, cap. B, pct. I, art. 3. "vârstele standard de pensionare si stagiile minime sau complete de cotizare pentru femei si bărbați sunt prevăzute in anexa nr. 3 la lege, detaliata in funcție de data nașterii in anexa nr. 9 la prezentele norme".
A pronunța o hotărâre judecătoreasca prin care se conținutul, deci însăși existenta anexei nr. 9 Ordinului nr. 340/2001 reprezintă, implicit, abrogarea acesteia, ceea ce încalcă principiul separației puterilor in stat, principiu statuat de art. 1. alin. (4) din Constituția României.
Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentei-pârâte este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
In ceea ce priveste primul motiv de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.7 Cod procedura civila, Curtea constata ca hotararea instantei de fond este amplu motivata atat in fapt, cat si in drept, Tribunalul analizand toate sustinerile si apararile partilor, carora le-a raspuns in mod detaliat, astfel incat motivul invocat nu este incident in cauza. Hotararea nu cuprinde motive contradictorii sau straine de natura cauzei, situatia de fapt fiind analizata in functie de probele administrate si de dispozitiile legale aplicabile.
In ceea ce priveste gresita aplicare a legii, Curtea constata ca nemultumirile recurentei se refera la urmatoarele aspecte: valorificarea grupei a II-a de munca, varsta standard de pensionare si stagiul complet de cotizare retinut de instanta de fond.
Analizand decizia contestata, Curtea constata ca recurenta-parata nu a calculat drepturile de pensie cuvenite intimatei-reclamante si in functie de perioada lucrata efectiv de aceasta in locuri de munca incadrate in grupa a II-a de munca. Astfel, din cuprinsul deciziei nr.-/28.08.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 3, rezulta că stagiul total de cotizare realizat de către contestatoare este de 30 ani 9 luni 17 zile, din care 30 ani 5 luni 6 zile stagiu realizat în condiții normale, 4 ani stagiu asimilat și 4 luni 11 zile stagiu asimilat alte drepturi de asigurări sociale. În chiar cuprinsul deciziei, se menționează că nu se valorifică grupa de muncă, întrucât funcția avută nu se încadrează în prevederile Ordinului nr.50/1990.
Dar, contestatoarea a beneficiat în perioada 14.10.1977-01.10.1987 de grupa a II a de muncă 75%, conform pct. 55, 139, anexa II, Ordin nr. 968/1990, Ordin nr. 272/1990, aspect care rezulta din adeverința nr. 998/07.09.2006 emisă de SC SA prin Lichidator, iar în perioada 01.10.1987-15.01.1996, contestatoarea a lucrat în grupa a-II-a de muncă, conform HG nr. 559/1990, art.2 pct. 2 și Ordinul Ch. nr. 969/1990 art. 2 pct. 5, în procent 100%, în total 8 ani 3 luni și 14 zile, asa cum rezultă din copia adeverinței nr. 2493/18.08.2006 emisă de SC SA.
Potrivit prevederilor Ordinului nr. 50/1990 nominalizarea persoanelor care desfășurau activități ce se încadrau în grupa a II a de muncă era o atribuție ce revenea angajatorului.
Astfel, in baza punctului 6 din Ordinul nr.50/1990 emis de, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Din interpretarea logico-gramaticala a acestui text legal, rezulta ca desfășurarea unei activității intr-o grupa superioara de munca se dovedește exclusiv prin mențiunile din carnetul de munca sau printr-o adresa emisa de angajator si ca aceste mențiuni, respective adeverințe, fac dovada deplina pana la înscrierea lor in fals.
Cu alte cuvinte, simpla contestare a mențiunilor cuprinse in acestea nu este suficienta prin ea insasi sa răstoarne prezumția de veridicitate a situațiilor de fapt atestate, singura modalitate de înlăturare a acestor înscrisuri fiind declararea lor ca false in urma unui proces penal.
Cum in speța, recurenta-intimata s-a rezumat la a contrazice unilateral mențiunile din adeverintele mentionate, fără a prezenta o ordonanța sau o hotărâre emise de un organ judiciar (parchet sau instanța) de declarare ca falsa a acestora, Curtea retine ca in cauza, intimata-reclamanta a făcut dovada desfasurarii activității in grupa a II-a de munca.
Astfel, în condițiile în care, după cum corect a statuat instanța de fond, intimata nu are prerogativa de a cenzura adeverințele eliberate de angajatori, iar o procedură de anulare a adeverințelor în cauză nu a fost inițiată, adeverința nr.998/07.09.2006 emisă de SC SA si adeverința nr. 2493/18.08.2006 emisă de SC SA fac dovada deplină asupra perioadelor lucrate în locuri de muncă încadrate în grupa a II-
In ceea ce priveste stagiul complet de cotizare si varsta standard de pensionare, Curtea constata ca intimata a luat in considerare un stagiu complet de cotizare de 28 ani si 2 luni si o varsta standard de pensionare de 59 ani si 1 luna, prevazute de Anexa 9 Ordinului nr. 340/2001 al Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare. Intrucat atat Anexa 3 Legii nr. 19/2000, cat si Anexa 9 Ordinului nr. 340/2001 au aceeasi sfera de reglementare, respectiv varsta standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare, dar contin prevederi contradictorii, instanta urmeaza a avea in vedere actul normativ cu forta juridica superioara, care este legea, si nu ordinul ministrului edictat in aplicarea acestei legi.
Art. 41 din Legea nr. 19/2000 este formulat in felul urmator: "Varsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei si 65 de ani pentru barbati. Atingerea varstei standard de pensionare se va realiza in termen de 13 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, prin cresterea varstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei si de la 62 de ani pentru barbati, conform esalonarii prevazute in anexa nr. 3.-
(4) Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei si de 35 de ani pentru barbati. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza in termen de 13 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, prin cresterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei si de la 30 de ani pentru barbati, conform esalonarii prevazute in anexa nr. 3."
Din aceasta formulare rezulta cu claritate intentia legiutorului de a stabili anumite transe de crestere treptata a varstei standard de pensionare si a stagiului complet de cotizare.
Trebuie subliniat faptul ca varsta de pensionare si stagiul complet de cotizare constituie elemente obiective, care trebuie sa se aplice tuturor persoanelor care au calitatea de asigurat pe teritoriul Romaniei. Aceste elemente obiective cunosc in prezent modificari periodice, prin vointa legiuitorului, care doreste sa creasca treptat varstele standard la care asiguratii pot solicita pensionarea, precum si stagiile complete de cotizare. Aceasta crestere treptata a valorilor se realizeaza conform unui grafic de esalonare prevazut de Anexa 3 Legii nr. 19/2000. Prima coloana din tabel cuprinde intervalele de timp in care se va face esalonarea. Prin urmare, semnificatia intregului tabel este aceea ca, in perioada indicata in prima coloana, varsta standard de pensionare, stagiul minim de cotizare si stagiul complet de cotizare sunt cele indicate in coloanele 2-4. Anexa 3 legii este perfect convergenta cu Anexa 9 Ordinului nr. 340/2001 numai in privinta persoanelor care solicita inscrierea la pensie pentru limita de varsta si nu beneficiaza de nicio reducere a varstei standard de pensionare.
Ori de cate ori insa asiguratul beneficiaza de vreo reducere a varstei standard de pensionare, calculele efectuate in baza celor doua anexe conduc la rezultate diferite. Anexa 9 Ordinului nr. 340/2001 este conceputa intr-o maniera care nu respecta spiritul legii in aplicarea caruia a fost edictat acesta.
Astfel, prin faptul ca fiecarei persoane, in functie de data nasterii, i s-a prestabilit in Anexa 9 un anumit stagiu de cotizare si o anumita varsta standard de pensionare, contravine spiritului legii care prevede ca, in orice moment dat, toti asiguratii au dreptul sa beneficieze de acelasi stagiu de cotizare si de aceeasi varsta standard de pensionare. Faptul ca aceste valori cunosc cresteri in timp in functie de optiunea legiuitorului, dupa cum s-a aratat, nu este de natura sa conduca la o alta concluzie. Prin stabilirea unor varste standard diferite si a unor stagii complete de cotizare diferite pentru persoane nascute la date diferite, dar care solicita inscrierea la pensie in acelasi interval, se ajunge la crearea unei discriminari nejustificate pe criteriu de varsta. Conform Anexei 3, in intervalul x, din coloana din, varsta standard de pensionare este y si stagiul complet de cotizare este y si z trebuie sa fie aceleasi pentru cele doua persoane care formuleaza cereri de inscriere la pensie in acelasi interval, indiferent de varsta lor biologica. Am argumentat mai sus faptul ca varsta standard de pensionare si stagiul complet de cotizare sunt elemente obiective, care se aplica in mod egal tuturor persoanelor care solicita inscrierea la pensie la un moment dat.
O astfel de discriminare, desi evidenta, nu poate fi cenzurata nici pe calea controlului de constitutionalitate, dat fiind faptul ca prevederea este intr-un ordin al ministrului, si nu intr-o lege sau ordonanta. Prin urmare, singura cale pentru eliminarea acestei discriminari este aceea a controlului judecatoresc realizat cu ocazia analizarii legalitatii si temeiniciei deciziilor de pensionare.
Aceeasi este situatia si in speta de: cererea de pensionare a fost formulata de contestatoare la data de 01.08.2008, astfel ca urmeaza a fi avut in vedere un stagiu complet de cotizare de 26 ani si 10 luni si o varsta standard de pensionare de 58 ani si 5 luni, aplicabile in cazul drepturilor de pensie deschise in perioada august - noiembrie 2008.
de faptul ca intimata-contestatoare a desfasurat activitate in grupa a II-a de munca si in conditii deosebite de munca timp de peste 15, aceasta beneficiaza in conditiile art.42 din Legea 19/2000 de o reducere a varstei standard de pensionare cu 3 ani, astfel incat varsta astfel redusa ce trebuia sa fie avuta in vedere era de 55 ani si 5 luni.
Din analiza carnetului de munca, dar si celorlate inscrisuri rezulta ca intimata avea la data formularii cererii 56 ani si 2 luni si realizase un stagiu de cotizare de peste 30 ani, fiind indeplinite conditiile mai sus amintite.
de aceste considerente, in mod corect instanța de fond, in baza art. 87 din Legea nr. 19/2000 a anulat decizia atacata, iar in baza art.89 alin.1 din acelasi act normativ a obligat intimata la emiterea unei noi decizii, prin care sa stabilească in favoarea contestatorului, retroactiv, cu începere din data de 01.08.2008, o pensie pentru limita de varsta cu luarea în considerare și a perioadelor lucrate în grupa a doua de muncă, reținând că perioada 14.10.1977-01.10.1987 este stagiu de cotizare realizat în grupa a-II-a de muncă 75% și că perioada 01.10.1987-15.01.1996 este stagiu de cotizare realizat în grupa a-II-a de muncă, în procent de 100%, prin calcularea punctajului mediu aferent stagiului asimilat, din perioada 01.10.1973-30.09.1977, reprezentat de cursurile facultății, prin valorificarea sporului toxic și sporului munca grea evidențiate în adeverința nr. 2493/18.08.2006 emisă de SC SA.
Avand in vedere aceste considerente, Curtea, in baza art.312 Cod procedura civila, urmeaza sa respinga recursul ca nefondat, constatnd ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, recursul declarat de către recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4743/02.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.37210/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./09.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Maria Ceaușescu, Cornel
