Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 723/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 723
Ședința publică din data de 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Simona Petruța Buzoianu Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta -, domiciliată în P,-,.50,.D, parter,.62, județ P, împotriva sentinței civile nr.2748 din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în P,-, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 2 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrată din prezenta când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 9 aprilie 2009, dând următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza
lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii P recalcularea pensiei și emiterea unei noi decizii în care să fie luate în calcul și sporurile salariale conform adeverinței nr.3084 din 17 aprilie 2008.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că la data de 1 noiembrie 1996 fost pensionată, ultimul loc de muncă fiind Institutul de Studii și Proiectare () ca tehnician proiectant, fiind retribuită în acord global conform 191/1965 și Legii 10/1972, așa încât sporurile din adeverința nr.3084/2008 nu au fost luate în calcul la stabilirea pensiei, deși au avut caracter permanent și reprezentau modul de retribuire a muncii în acea perioadă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanta a depus copia deciziei de pensionare și adeverința nr.3084 din 17 aprilie 2008 (filele 4-7) precum și copia carnetului său de muncă (filele 8-16).
Pârâta Casa Județeană de Pensii P fiind legal citată, a formulat întâmpinare (filele 20-22) la care a atașat înscrisuri (filele 23-24) solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiate cu motivarea că formele de retribuire în acord global și primele nu au fost reglementate ca sporuri cu caracter permanent și nu puteau fi avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, astfel cum rezultă din art.3(3) din Legea nr.49/1992 și pct.VI din Anexa la OUG nr.4/2005.
Prin sentința civilă nr.2748 pronunțată la 31 octombrie 2008, Tribunalul Prahova, considerând acțiunea reclamantei o contestație, a respins-o ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr.- din 16 octombrie 1996.
Formele de retribuire în acord și primele nu au fost reglementate ca sporuri cu caracter permanent nici prin Legea nr.57/1974 și nici prin Legea nr.49/1992-act normativ în care sunt enumerate sporurile ce se iau în considerare la stabilirea dreptului de pensie, fără ca cele atestate de adeverința nr.3084/2008 a redusă de reclamantă să se regăsească printre ele.
În plus, a mai constatat instanța de fond că potrivit punctului VI din Anexa la OUG nr.4/2005, nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, formele de retribuire în acord, premiile anuale și premiile acordate pentru realizări deosebite, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.
Așa fiind, tribunalul a hotărât că nu există o fundamentare legală pentru ca sporurile din adeverința nr. 3084/2008 a să fie luate în considerare pentru recalcularea pensiei reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal reclamanta a exercitat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a invocat cazul de recurs prev.de art.304 pct.8 cod pr.civ.și a susținut sub un prim aspect că nu a contestat decizia din 1996 Casei de Pensii ci a formulat o acțiune având drept obiect obligația de a face, în sensul de a se dispune recalcularea pensiei sale prin luarea în considerare a veniturilor evidențiate în adeverința nr. 3084/2008 a.
Sub un alt aspect, recurenta a arătat că în mod greșit au fost considerate ca neavând caracter permanent sporurile incluse în adeverință și ca atare nu pot face parte din baza de calcul a pensiilor, fiindcă din conținutul adeverinței rezultă în mod clar că veniturile sale suplimentare la retribuția tarifară de încadrare, respectiv la salariul de bază au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art.1 din Decretul nr.389/1972, iar potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor ce desfășoară activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
A susținut reclamanta că deși veniturile obținute în acord global nu sunt prevăzute expres în categoria sporurilor cu caracter permanent, totuși acestea trebuie avute în vedere la calcularea drepturilor de pensie, căci o altă interpretare constituie o încălcare a principiului contributivității, creându-se o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și respectiv ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de asigurat.
Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței primei instanțe și în fond admiterea acțiunii sale în sensul recalculării pensiei pentru limită de vârstă retroactiv, începând cu data de 1 septembrie 2005, cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.3084 din 17 aprilie 2008 emise de SC SA și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, verificând sentința atacată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele, astfel cum prevede art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat nu este fondat și de aceea va fi respins, pentru considerentele care succed:
Din examinarea acțiunii reclamantei rezultă că într-adevăr aceasta a chemat în judecată casa teritorială de pensii pentru recalcularea pensiei sale în raport de veniturile evidențiate în adeverința nr. 3084/2008 a.
Sub acest aspect, este justă critica recurentei care a sesizat Curții că prima instanță a considerat cererea sa de învestire a tribunalului o contestație împotriva deciziei de pensie din 16 oct.1996, fără a clarifica natura juridică a acesteia în raport de voința reclamantei și dispozițiile legale incidente în cauză.
În același timp însă, o acțiune cu natura juridică a obligației de a face, adresată direct instanței de judecată competente, în materia asigurărilor sociale este inadmisibilă, iar prima instanță a procedat corect recalificând-o drept contestație, fără ca prin aceasta să prejudicieze drepturile reclamantei, pentru următoarele motive:
Potrivit art.161(2) și art.169 (1,2) din Legea nr.19/2000-modificată și completată, în condițiile în care pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora, pensia putând fi recalculată prin adăugarea stagiilor nevalorificate, iar cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare.
Astfel fiind, asiguratul nu poate învesti direct instanța de judecată, el fiind obligat să solicite recalcularea pensiei adresându-se cu cererea casei de pensii care, la rândul său va emite o nouă decizie, revocând-o pe cea anterioară sau va refuza motivat recalcularea, în ambele situații, pensionarul având drept de contestație în termen de 45 zile de la comunicare, conform art.87 din același act normativ.
În acest sens, art.19 din HG nr.1550/2004 privind Normele Metodologice de recalculare a pensiilor, stabilește că dacă, după determinarea punctajului mediu anual - pensionarul prezintă acte doveditoare, întocmite conform prevederilor legale în vigoare, din care rezultă stagii suplimentare salarii sau sporuri, care potrivit prevederilor Legii nr.19/2000 sunt avute în vedere la calculul punctajului mediu anual, acesta se reevaluează la cerere.
Este situația reclamantei care în realitate a urmat această procedură, adresându-se cu o cerere de recalculare a pensiei însoțită de adeverința doveditoare, Casei Județene de Pensii P la data de 16 mai 2008, astfel cum rezultă din copia răspunsului nr.46732/16.07.2008 (fila 23 dosar recurs).
În acești termeni, în mod corect instanța de fond a cercetat și soluționat cererea cu care a fost învestită ca pe o contestație a răspunsului nefavorabil dat reclamantei, căci în situația contrară, susținută prin primul motiv de recurs, în sensul greșitei calificări a acțiunii, soluția era aceea de respingere ca inadmisibilă a acțiunii întemeiate pe obligația de a face, asemenea instituție procesuală fiind necunoscută în legislația asigurărilor sociale.
Sub aspectul fondului dreptului dezlegat prin sentința recurată, Curtea constată pe de o parte că în mod greșit este invocat ca fiind incident principiul contributivității instituit de art.2 lit.3 din Legea pensiilor și care anterior acestui act normativ nu era prevăzut în legislația în materie.
Reclamanta s-a pensionat la data de 1 noiembrie 1996, sub imperiul Legii 3/1977 (fila 4) astfel că principiul contributivității, consacrat legislativ 5 ani mai târziu, nu exista și nici nu retroactivează pentru a putea fi invocat în cauza de față.
Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, prevedea în art.3 că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor ce desfășoară activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege. aveau obligația plății contribuției numai pentru pensia suplimentară.
Decretul nr.389/1972 instituia obligația angajatorului iar nu a angajatului, de a vira la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției de 15% -majorată ulterior prin Legea nr.49/1992-asupra câștigului brut realizat de salariat, situație în care este evident că nu opera principiul contributivității existent după anul 2001 în sistemul public de pensii.
Curtea mai reține că plata în acord global nu constituie un spor ci o formă de retribuire a muncii, așa cum se prevede în Legea nr.57/1974, care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile ce pot fi acordate pe lângă retribuția tarifară, astfel încât acestea să fie considerate că au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, astfel cum impune art.164 din Legea pensiilor.
Veniturile obținute în acord global și primele nu au fost și nu sunt reglementate ca sporuri, nu au caracter permanent în conformitate cu prevederile Legii nr.49/1002, iar prin pct.VI al Anexei la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat se prevede expres că nu sunt considerate sporuri cu caracter permanent si nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual corespunzător perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001, între altele, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie sau după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale, așa cum în mod legal și temeinic a evocat și interpretat aceste dispoziții legale tribunalul prin sentința recurată.
Drept consecință, această interdicție legală-care este constituțională, fiind supusă controlului conformității cu legea fundamentală prin Decizia nr.346 din 3.04.2009 a Curții Constituționale-nu poate fi înlăturată prin interpretarea manifest inconsistentă din punct de vedere juridic sau printr-o abordare selectivă a textului legal pentru a-l lipsi de eficiența conferită de legiuitor.
Este real că practica judiciară, la care s-a raportat și recurenta nu este unitară în privința acestei probleme, fiindcă fiecare cauză trebuie analizată circumstanțial, însă chestiunile de drept soluționate diferit de instanțele judecătorești sunt interpretate și aplicate unitar numai prin efectul deciziilor în interesul legii date în competența exclusivă a instanței supreme, așa încât invocarea unor soluții pronunțate anterior chiar de aceeași instanță, nu poate fi impusă cu un atare argument.
Însăși recurenta menționează în cererea de recurs că veniturile obținute în acord global nu sunt prevăzute expres în categoria sporurilor cu caracter permanent (fila 6) omițând să arate că în realitate acestea sunt interzise expres, astfel cum s-a arătat în cele ce preced și în considerentele sentinței recurate.
În consecință, pentru argumentele expuse, Curtea constată că sub toate aspectele sentința primei instanțe este legală și temeinică urmând a fi menținută în totalitate, motiv pentru care în temeiul art.312 cod.pr.civ. recursul exercitat va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta -, domiciliată în P,-,.50,.D, parter,.62, județ P, împotriva sentinței civile nr.2748 din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în P,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - --- - -- -
fiind în concediu de odihnă
prezenta a fost semnată de
președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2 ex,
2009-04-28
/FA
Trib.P nr-
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Simona Petruța Buzoianu Vera
