Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 725/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 725/R/2008 | |
Ședința publică 25 martie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | - - - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Adrian Repede Ioan | - - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr. 1330 din 10 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depusă la dosar la data de 25 martie 2008, întâmpinare, din partea reclamantului intimat prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată și judecarea cauzei și în lipsă potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Se constată de asemenea că prin memoriul de recurs pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă (fila 4 din dosar).
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea pronunțării în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1330 din 10 dec.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a dmis contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii M și în consecință: s-a dispus anularea deciziei de pensionare nr. 66856 din 17.01.2007 emisă de pârâtă, aceasta fiind obligată să emită o nouă decizie de pensionare ținând cont de prevederile art. 95 și 162 din Legea nr.19/2000.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul a fost pensionat pentru invaliditate ( gradul II) începând cu data de 1.09.1984, începând cu data de 1.09.1985 a fost trecut în gradul III de invaliditate, iar la data îndeplinirii condițiilor pentru limită de vârstă a fost trecut la pensie pentru limită de vârstă.
Începând cu data de 1.05.2000, reclamantului i s-a stabilit și pensie cuvenită din sectorul agricol prin decizia nr. -/18.04.2000.
S-a reținut că solicitarea reclamantului privind calcularea punctajului în conformitate cu gradul II de invaliditate pentru toată perioada următoare anului 1984 este lipsită de temei legal. Din documentația existentă la dosarul de pensie, rezultă că începând cu data de 1.09. 1985 beneficiat de pensie de invaliditate gradul III reclamantul a mai realizat și stagiu de cotizare deoarece în această perioadă pe lângă pensia de invaliditate apare și salar.
La data evaluării pensiilor în anul 2005, reclamantul beneficia atât de pensie de asigurări sociale de stat cât și de pensie din sectorul agricol. În conformitate cu prevederile art. 16.alin.1 și 3 din HG. nr. 1550/2004, în situația în care o persoană beneficiază de aceeași categorie de pensie atât din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat cât și din fostul sistem al asigurărilor sociale al agricultorilor, pentru determinarea punctajului mediu anual se iau în calcul atât vechimea în muncă cât și durata de asigurare realizată în fostul sistem de pensii pentru agricultori.
Adeverința eliberată de Ocolul Silvic Șomcuta Maf ost luată în considerare la calcularea pensiei.
În cauză s-a dispus și efectuarea unei expertize contabile prin care să se stabilească dacă pensia reclamantului a fost corect stabilită.
Examinând contestația reclamantului prin prisma actelor de la dosar precum și a expertizei efectuate în cauză s-a apreciat că aceasta este întemeiată motiv pentru care s-a dispus anularea deciziei de pensionare nr. 66856 din 17.01.2007 emisă de pârâtă urmând să emită o nouă decizie ținând cont de prevederile art. 95 și 162 din Legea 19/2000 așa cum rezultă din expertiza contabilă efectuată în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației.
În motivele de recurs arată că raportul de expertiză efectuat în cauză nu lămurește nici o împrejurare de fapt, limitându-se la aprecierea că pensia reclamantului trebuie recalculată prin prisma unor texte de lege care nu erau în vigoare la data emiterii deciziei contestate.
Consideră că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art.95 din Legea nr.19/2000, art.162 din Legea nr.19/2000, art.161 alin.3-5 din Legea nr.19/2000, nr.HG1550/2004 și nr.OUG4/2005. decizia nr.66856/17.01.2007, contestată inițial, este o decizie de recalculare a pensiei emisă în baza nr.OUG4/2005, reclamantului i s-a deschis dreptul la plata pensiei recalculate cu data de 01.07.2005. Art.7 alin.5 din nr.OUG4/2005, stabilește prin derogare de la prevederile art.95 și 169 din Legea nr.19/2000, o derogare în favoarea pensionarilor, că drepturile modificate se acordă de la data plății drepturilor recalculate, stabilite conform art.3 din OUG4/2005, cu respectarea termenului general de prescripție, astfel în mod greșit instanța de fond a dispus recalcularea pensiei în conformitate cu prevederile art.95 din Legea nr.19/2000, adică cu luna următoare depunerii cererii.
În ceea ce privește stagiul realizat de reclamant în sectorul agricol, acesta a fost luat în considerare la recalcularea pensiei. Punctajul pentru stagiul în agricultură realizat de reclamant și implicit cuantumul pensiei au fost modificate începând cu data de 01.09.2007, data intrării în vigoare a modificării art.162 din Legea nr.19/2000.
În ceea ce privește decizia nr.66856 din 01.07.2007, față de care reclamantul și-a precizat ulterior contestația, această decizie a fost emisă în baza nr.OUG19/2007 și vizează stabilirea punctajelor pentru perioadele anterioare datei de 01.01.1963. În conformitate cu prevederile art.III din nr.OUG19/2007, drepturile stabilite potrivit acestei ordonanțe se acordă cu data de 1 iulie 2007, așa cum legal este evidențiat în decizie. Față de această situație, consideră că instanța a aplicat în mod greșit și prevederile art.III din nr.OUG19/2007.
Reclamantul, prin întâmpinarea de la 9-11 solicită respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Prin completarea acțiunii depusa la 24.07.2007, reclamantul a solicitat anularea și a deciziei nr. 66856/01.07.2007 dar prima instanță nu a comunicat celeilalte părți precizarea de acțiune și nu s-a pronunțat asupra celor solicitate.
Astfel, prima instanță nu a făcut nici o referire nici în dispozitiv și nici în considerente cu privire la acest capăt de cerere.
Constituie încălcare a prevederilor art. 129 din Codul d e procedura civilă, omisiunea instanței de judecata de a se pronunța cu privire la toate capetele de cerere formulate, care atrage desființarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În atare situație, se constată că sentința a fost dată fără ca tribunalul să fi intrat în cercetarea fondului în privința deciziei nr. 66856/01.07.2007, astfel că nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de acțiune
Apoi, cu privire la acțiunea formulată inițial și precizată ulterior, potrivit art. 261 alin.1 pct. 5 Cod procedură civilă udecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, de a pronunța respectiva hotărâre.
Fără arătarea motivelor și a probelor nu se poate exercita controlul judiciar, astfel ca instanța pronunță o soluție netemeinică, care, potrivit art. 304 pct. 7 Cod procedura civilă, este supusă casării.
Contrar acestor dispozițiuni, instanța de fond, deși, în cauza, în susținerea acțiunii, reclamantul a făcut referire la apărări și probe, a omis sa le analizeze și să arate motivele pentru care pune sau nu temei pe acestea, sau de ce nu le admite ori nu administrează probele solicitate, astfel încât cu privire la hotărârea pronunțată nu se poate exercita un control judiciar eficient.
Sub acest aspect, este de observat ca, în considerentele sentinței, în afară de faptul că se arata, doar actele care au fost depuse la dosar de către părți și se reda conținutul acțiunii și al întâmpinării, nu s-a răspuns motivat, cu referire la probe, dacă apărările reclamantului și ale pârâtei sunt întemeiate.
Evident, în contextul dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civilă, modificat, instanța era obligată sa facă aprecieri cu privire la susținerile părților, inclusiv ale reclamantei, care a invocat anumite apărări la care instanța nu a răspuns.
Codul d e procedura civilă consacra principiul general după care orice hotărâre judecătorească trebuie sa fie motivată. Aceasta dispoziție este edictată atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie sa inspire justițiabililor cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor instanțe.
Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori sa arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele constatate și dovezile care au determinat-
Sub acest aspect prevederile art. 261 pct. 5 din Codul d e procedura civilă au caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage casarea hotărârii pentru ca, fără arătarea motivelor și a dovezilor, soluția pronunțată este netemeinica.
Mai trebuie reținut că raportul de expertiză nu a fost comunicat și pârâtei fiind încălcat astfel dreptul la apărare al acesteia și principiul contradictorialității.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1093 din 15.10.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr- și va trimite cauza în rejudecare primei instanțe pentru a se pronunța cu privire la toate capetele de cerere, probele și apărările reclamantei și pârâtei, a motiva hotărârea ce se va pronunța și să comunice pârâtei precizarea de acțiune și raportul de expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 1330 din 10.12.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Adrian Repede Ioan
- - - - - -- -
GREFIER,
TARȚA
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 07.04.2008
Judecător fond -, - Tribunalul Maramureș
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Adrian Repede Ioan
