Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 770/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE -. 770
Ședința publică de la 23 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect contestație decizie de pensionare privind recursul declarat de recurenta Casa Județeană De Pensii I, împotriva sentinței civile nr. 356/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta Casa Județeană de Pensii I, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen, s-a comunicat intimatul duplicatul motivelor de recurs, intimatul a depus la dosar întâmpinare, suplicatul acesteia nefiind comunicat recurentei. S-a solicitat judecata în lipsă.
S-a dat citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta a fost declarat în termen și motivat.
Președintele completului înmânează reprezentantei recurentei un exemplar de pe întâmpinare.
Consilier juridic depune la dosar delegație de reprezentare pentru recurentă, după care, având cuvântul, precizează că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului, apreciind că prima instanță în mod greșit a reținut că intimatul și-a desfășurat activitatea în grupa a II a de muncă, în condițiile în care acest fapt nu rezultă din carnetul de muncă. În condițiile în care în carnetul de muncă nu s-a precizat că intimatul a lucrat în grupă de muncă și abia acum a prezentat adeverință de încadrare în grupă de muncă, consideră că nu s-a achitat contribuția de asigurări sociale în procent de 30% asupra venitului brut realizat în perioada 01.04.1992-01.04.2001.
În această situație, solicită instanței a avea în vedere că nu s-a respectat principiul contributivității atâta timp cât nu există mențiune în carnetul de muncă. Lipsa mențiunii din carnetul de muncă nu poate fi acoperită prin nici un alt act. Numai în situația în care ar exista mențiuni în carnetul de muncă dar acestea ar cuprinde vicii de formă sau fond, înlăturarea acestora s-ar putea face numai în baza adeverințelor întocmire și eliberate în conformitate cu prevederile ordinului nr. 590/2008.
În concluzie solicită admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și, rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată, menținându-se decizia Casei județene de Pensii ca temeinică și legală.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată sub nr. 25/99/30.12.2009, contestatorul formulat contestație împotriva deciziei nr. -/14.11.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii prin care s- dispus pensionarea sa pentru limită de vârstă și stagiu complet de cotizare, solicitând obligarea intimatei la recunoașterea și includerea în decizia de pensionare a grupei a II- de muncă, așa cum rezultă din actele din dosarul de pensionare înregistrat la numărul 62296/2008.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, la data de 01.10.2008, depus la Casa Județeană de Pensii cererea de pensionare însoțită de adeverințele nr. 10995/11.09.2008 eliberată de Spitalul Clinic de Psihiatrie "Socola" și nr. 15183/12.09.2008 eliberate de Universitatea de Medicină și farmacie "Gr. "
Prin adeverința eliberată, a certificat faptul că reclamantul lucrat în grupa a-II- de muncă 21 ani, 1 lună și 15 zile iar din adeverința eliberată de Spitalul Clinic de Psihiatrie "Socola" rezultă că la această unitate a lucrat în grupa a II- de muncă 21 ani și 3 luni, menționându-se faptul că ambele instituții au calculat și virat contribuția corespunzătoare grupei II de muncă prevăzută de lege.
Contestatorul a mai arătat că, în conformitate cu dispozițiile legale, fost încadrat la. în calitate de cadru didactic universitar, activitate care prin specificul ei se completează cu activitatea integrală într- unitate sanitară, în speță Spitalul Clinic de Psihiatrie "Socola"
Cele două adeverințe precizează clar actele normative, timpul de lucru, perioadele în care fost încadrat în grupa II de muncă, precum și faptul că s-au calculat și virat sumele aferente contribuției la asigurările sociale pentru condiții de muncă deosebite.
Cu toate acestea, Casa Județeană de Pensii nu luat în considerare cele două adeverințe, astfel încât din decizia de pensionare reiese că întreaga activitate ar fi desfășurat- în condiții normale de muncă, fapt ce nu corespunde realității.
În drept, contestatorul și- întemeiat cererea pe dispozițiile art. 87 din Legea 19/2000, art. 112 și următoarele din Cod procedură civilă.
Intimata Casa Județeană de Pensii a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii și arătând următoarele:
În fapt, din verificarea documentelor care compun dosarul de pensionare, rezultă următoarele elemente, respectiv:
- total stagiul de cotizare realizat de 47 ani, 11 luni și 18 zile, din care: 41 ani, 6 luni și 18 zile - în condiții normale de muncă; 6 ani și 5 luni - stagiu asimilat, armată și facultate;
- punctajul mediu anual de 3.69339 puncte, înscris în decizia de pensionare;
- cuantumul pensiei 2577 RON, începând cu data de 01.10.2008.
recunoscute în sistemul public de pensii ca fiind realizate în grupe superioare de muncă sunt guvernate de legislația din sistemul public, respectiv Legea nr. 19/2000, începând cu 01.04.2001 și Ordinul nr. 50 din 5 martie 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II- de muncă în vederea pensionării în fostul sistem de asigurări sociale.
Până la apariția Legii nr. 49/1992, care a stabilit procentele de contribuție la CAS diferențiat pe grupe de muncă, deci până la data de 01.04.1992, inscripționarea din carnetul de muncă referitoare la grupe de muncă era literă de lege.
Intimata a mai arătat că pentru perioadele ulterioare intrării în vigoare Legii nr. 49/1992, este necesară adeverința eliberată de unitatea angajatoare, pentru certificarea lucrului în condiții de muncă superioare, dacă conține mențiunea procentului cu care s- contribuit la Bugetul de asigurări sociale.
Adeverința nr. 10995/11.09.2008 (fila 29 din documentar) eliberată de Spitalul Clinic de Psihiatrie "Socola" I precizează că reclamantul a lucrat în perioada 01.01.1980-01.04.2001 ca medic primar psihiatrie, activitate ce se încadrează în grupa a-II-a de muncă conform Ordinului 50/1990, anexa II, pct.110.
S-a mai arătat că din carnetul de muncă seria - -. - rezultă că reclamantul a lucrat după cum urmează:
- 01.03.1968 - 31.03.1980 la Spitalul Județean B;
- 16.02.1980 - 01.10.2008 la Institutul de Medicină și Farmacie
În carnetul de muncă al acestuia se menționează că fost încadrat în grupa a II- de muncă începând cu data 01.08.1981.
Începând cu data de 16.02.1980, reclamantul este angajatul I, iar în cadrul Institutului de Medicină s- acordat grupă de muncă numai personalului din domeniul medicinei legale.
Intimata a mai arătat că în adeverință s-a precizat că, în perioada 01.01.1980 - 01.06.2004, contestatorul lucrat cu 1/2 de normă la Spitalul clinic de psihiatrie.
Atâta timp cât se precizează că lucrat la spital cu 1/2 din normă, înseamnă că tot 1/2 de normă s-ar considera grupa a II-a (dacă s-ar dovedi legal) și deci stagiul realizat în grupă ar fi de 10 ani, 7 luni și 15 zile, nu de 21 de ani, ca și cum ar fi lucrat cu normă întreagă.
Prin urmare, intimata a considerat că încadrarea în grupă superioară de muncă s-a realizat fără respectarea legii, deci nu există temei legal pentru se valorifica la stabilirea drepturilor de pensie, adeverințele ce atestă că activitatea contestatorului a fost încadrată în grupa a II-a de muncă.
În adeverința nr. 15183/12.09.2008 întocmită de către încadrarea în grupa II- de muncă se raportează de data aceasta la pct.100 din anexa II Ordinului 50/1990, în procent de 70% din timpul total de lucru.
La pct.100 Anexa II din Ordinul 50/1990 sunt enumerate meseriile și funcțiile din industria poligrafică, topitorie de aliaj poligrafic, etc.
În conformitate cu prevederile de la pct.6 din nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I și a II-a de muncă se făcea de către conducerile unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanele respective.
Potrivit prevederilor alineatului al doilea de la pct.15 din Ordinul 50/1990, unitățile aveau obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării ordinului, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și a II- de muncă începând cu 18.03.1969.
La pct.8 din ordin, se prevede că perioada de timp în care persoană avut sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilea de către conducerea unității sau prin prevederi legale.
Prin urmare, încadrarea activităților sau locurilor de muncă în grupe superioare de muncă s- efectuat sau ar fi trebuit să se efectueze la momentul apariției fiecărui act normativ care reglementa aceasta, iar nominalizarea persoanelor să poată fi probată cu documente verificabile, existente în cadrul unităților angajatoare.
Intimata a mai arătat că după data de 01.04.2001 nu mai există bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grupe superioare de muncă.
S-a mai arătat că în conformitate cu prevederile Decretului nr. 92/16.04.1976 privind carnetul de muncă și ale nr. 136/29.07.1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență carnetului de muncă, înregistrarea în carnetul de muncă activităților desfășurate în grupele I și a - II- de muncă era obligatorie.
Prin sentința civilă nr.356/04.03.2009, Tribunalul Iașia admis contestația formulată de contestatorul, a anulat decizia de pensionare nr. -/14.11.2008, emisă de intimata Casa Județeană de Pensii I și a obligat intimata să emită în folosul contestatorului o nouă decizie de pensie în care, la stabilirea drepturilor de pensie, să fie luate în calcul adeverințele nr. 1095 din 11.09.2008 și nr. 3013 din 18.02.2009 emise de Universitatea de Medicină și Farmacie Gr.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul fost încadrat la. în calitate de cadru didactic universitar, activitate completată cu activitate integrală într- unitate sanitară - Spitalul Clinic de Psihiatrie "Socola"
La 01.10.2008, contestatorul depus la Casa Județeană de Pensii cererea de pensionare iar la dosarul respectiv a depus și adeverințele nr. 10995/11.09.2008 eliberată de Spitalul Clinic de Psihiatrie "Socola" și nr. 15183/12.09.2008 eliberată de Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. "
Ca urmare, s-a emis decizia de pensionare nr. -/14.11.2008 fără a fi luate în calcul cele două adeverințe anterior enunțate.
Prima instanță a mai reținut că în carnetul de muncă seria - -. - există mențiunea că activitatea prestată de către reclamant a fost încadrată în grupa a II- de muncă începând cu data 01.08.1980, dar acesta a lucrat la Institutul de Medicină și Farmacie în perioada 16.02.1980 - 01.10.2008.
Din adeverința nr. 10995/11.09.2008 eliberată de Spitalul Clinic de Psihiatrie "Socola" I rezultă că domnul a lucrat în perioada 01.01.1980-01.04.2001 ca medic primar psihiatrie, activitate ce se încadrează în grupa a-II-a de muncă, conform anexei II, pct.110 din Ordinul Ministrului și Protecției Sociale numărul 50/1990.
Din adeverința nr. 15183/12.09.2008 întocmită de către I rezultă că încadrarea în grupa II- de muncă s- raportat la pct.100 din anexa II Ordinului Ministrului și Protecției Sociale nr. 50/1990, în procent de 70% din timpul total de lucru.
Prima instanță a reținut că, în măsura în care adeverințele anterior menționate nu au fost contestate nici de intimată și nici de altă persoană, ele își produc efectele legale iar unitatea emitentă poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea și legalitatea acestora.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs Casa Județeană de Pensii I, prin reprezentant legal, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a reținut că intimatul și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă în perioada 01.01.1980-01.04.2001, deoarece acest fapt nu rezultă din Carnetul de muncă seria - nr.-.
Recurenta mai consideră că, dacă în carnetul de muncă nu se precizează că intimatul a lucrat în grupa a II-a de muncă și abia acum se prezintă adeverința de încadrare în muncă, nu s-a achitat contribuția de asigurări sociale în procent de 30% asupra venitului brut realizat pentru perioada 01.04.1992-01.04.2001, potrivit disp.art.1 alin.1 din decretul nr.389/1972.
Se mai susține că, în conformitate cu prevederile decretului nr.92/16.04.1976 și ale nr. 136/1976, înregistrarea activităților desfășurate în grupele I și a II-a de muncă este obligatorie.
Recurenta consideră că lipsa mențiunilor în carnetul de muncă nu poate fi acoperită prin adeverințe emise de către angajator.
Se mai invocă faptul că, în prezent, angajatorii și cu atât mai puțin deținătorii de arhive, nu au temei legal pentru a nominaliza noi persoane ori pentru a încadra activități desfășurate anterior datei de 01.04.2001 în grupe superioare de muncă, ci doar pentru a atesta un fapt consumat anterior acestei date, prin înscrieri în carnetul de muncă conform Decretului nr.92/1976 ori prin adeverințe.
Mai mult, se arată că adeverințele trebuie să îndeplinească condițiile de fond și de formă prevăzute de art.160 alin.7 din Legea nr.19/2000.
Analizând recursul formulat de Casa Județeană de Pensii I, prin reprezentant legal, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a dispus anularea deciziei nr. -/14.11.2008 emisă de către recurentă și emiterea unei noi decizii prin care să fie luată în considerare la stabilirea drepturilor de pensie ale intimatului-contestator adeverințele nr. 10995 din 11.09.2008 eliberată de Spitalul Clinic de Psihiatrie "Socola" I și nr. 3013 din 18.02.2009 eliberată de Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. "
Astfel, potrivit art. 1 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar potrivit art. 2, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Conform art. 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.).
Prin adeverința nr. 10995 din 11.09.2008, Spitalul Clinic de Psihiatrie "Socola" Iac ertificat faptul că în perioada 01.01.1980-01.10.2008, contestatorul a îndeplinit funcția de medic primar psihiatrie, ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, la poziția 110, anexa 2, conform Ordinului nr. 50/1990 a, 100% din timpul de lucru, nominalizare efectuată prin hotărârea Consiliului de administrație al spitalului, care este în măsură să cunoască cel mai bine condițiile de muncă concrete în care acesta și-a desfășurat activitatea.
Din cuprinsul aceleiași adeverințe rezultă că, "în conformitate cu prevederile Legii nr.49/1992, în perioada 01.04.1992-01.04.2001 se aplica 30% contribuția din salariul lunar, care s-a virat în contul asigurărilor de stat."
Prin adeverința nr.3013/18.02.2009, Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. " I a atestat faptul că, în perioada 16.02.1980-01.04.2001, contestatorul și-a desfășurat activitatea didactică, de la funcția de asistent universitar până la cea de profesor universitar, cu normă întreagă, această perioadă fiind încadrată în grupa a II-a de muncă, la poziția 100, anexa 2, conform Ordinului nr. 50/1990 a, 70% din timpul de lucru, nominalizare efectuată prin hotărârea Conducerii I și a sindicatului, conform tabelului cu beneficiarii de grupe de muncă nr.1252/04.02.1997.
S-a mai menționat faptul că în perioada 01.04.1992-01.04.2001 s-a virat cota de 30% CAS, în baza Legii nr.49/1992, iar pentru perioada 01.02.1999-01.04.2001 s-a virat cota de 35%, conform nr.OUG2/1999.
Curtea reține că cei doi angajatori și-au asumat răspunderea privind valabilitatea și corectitudinea mențiunilor înscrise în aceste adeverințe.
De asemenea, se reține că aceste adeverințe îndeplinesc toate condițiile cerute de lege pentru a fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite contestatorului, din acestea rezultând că pentru perioadele menționate unitatea a reținut și virat contribuția pentru asigurări sociale.
Se mai reține că, potrivit art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă se face pe baza înregistrării acestora în carnetele de muncă, însă având în vedere dispozițiile art.160 alin.5 din Legea nr.19/2000, acestea pot fi probate și cu adeverințe legal eliberate de către angajatori.
În ceea ce privește termenul stabilit de art. 15 alin. 2 din Ordinul nr. 50/1990, se reține că acesta, fiind impus unităților, nu poate fi invocat pentru a lipsi salariații de drepturile care li se cuvin pentru perioada lucrată în grupa a II-a de muncă.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza a 2-a din Codul d e procedură civilă, urmează să se respingă ca fiind nefondat recursul formulat de Casa Județeană de Pensii I și să se mențină hotărârea pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Casa Județeană De Pensii I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.356/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.-02.07.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-;
-.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
