Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 790/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație decizie pensionare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 790
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
************
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII O, împotriva sentinței civile nr. 967 din 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimata contestatoare, lipsind: recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal și constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Intimata contestatoare solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul O l ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 967 din 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul O l în dosar nr- s-a admis acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii O și în consecință;
S- dispus obligarea pârâtei să valorifice reclamantei orele suplimentare până la data de 27.11.1991, conform adeverinței cu nr. 168/24.02.2006 emisă de SC SA B și luarea în considerare pentru perioada 01.01.1981-01.05.1982 a sumei contributive, respectiv a salariului de încadrare în cuantum de 2060 lei în loc de 2000 lei, sens în care va proceda la recalcularea drepturilor cuvenite.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 500 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/10.11.2008 Casa Județeană de Pensii Oaa dmis cererea petentei de înscriere la pensie anticipată parțială, stabilind un cuantum al acesteia de 408 lei lunar, cu mențiuni în sensul că perioada 01.07.1980-19.08.1994 nu a fost valorificată în grupa a II-a de muncă, deoarece funcția de dactilograf, inspector de personal și planificator nu se regăsește în prevederile HG nr. 1223/1990, iar sporul pentru orele suplimentare nu a fost valorificat, deoarece nu constituie spor cu caracter permanent, potrivit legislației ( 16).
În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate contabilă, raportul fiind depus de expert ( 79, 80).
La acesta s-au formulat obiecțiuni de către intimată, în sensul că, pentru perioada 1980-1991, în mod greșit s-a utilizat venitul brut lunar la care s-a achitat CAS și pensie suplimentară, invocându-se prevederile art. 78 din Legea nr. 19/2000, deoarece acest text își găsește aplicabilitatea numai pentru activitatea desfășurată începând cu 01.04.2001, anterior acesteia trebuind a fi avute în vedere prevederile art. 164 din Legea nr. 19/2000. Mai mult, s-a învederat de către intimată, că sumele plătite pentru orele suplimentare nu constituie spor cu caracter permanent pentru a putea fi reținute ca bază a calculului pensiei, Decretul nr. 175/1973 fiind abrogat prin Legea nr. 1/1992.
Pentru a se răspunde obiecțiunilor, s-au întocmit două suplimente de expertiză contabilă ( 95 și 112).
În raport de acestea, petenta a arătat, la fila 115 dosar, că la calculul pensiei trebuie reținut un salariu de 2060 lei, începând cu 01.01.1981, iar nu de la 01.05.1982, în ceea ce privește orele suplimentare realizate învederând ca acestea să fie incluse până la data abrogării Decretului nr. 175/1973, adică 27.11.1991.
Intimata, prin obiecțiunile de la 117, 118 dosar, a menționat că nu se poate reține salariul în cuantum de 2060 lei începând cu 01.01.1981, ci doar începând cu data de 01.05.1982, întrucât, potrivit prevederilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, la determinarea punctajului, se utilizează salariul dovedit cu carnetul de muncă și nu acela dovedit cu adeverință, or, potrivit înscrierilor din carnetul de muncă, nr. crt. 20-21, contestatoarea, în perioada 01.01.1982-01.05.1982 a avut un salariu de 2000 lei.
În raport de probele administrate și de textele legale incidente, instanța a constatat că acțiunea contestatoarei este întemeiată, fiind admisă, astfel cum a fost precizată, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește problema de drept vizând luarea în considerare, la stabilirea pensiei, a orelor suplimentare prestate și dovedite cu adeverința nr. 168/24.02.2006 ( 6, 7), s-a reținut, pe de o parte, că acestea pot fi considerate un spor cu caracter permanent, putând fi asimilate lucrului sistematic peste programul normal de lucru, iar, pe de altă parte, că oricum trebuie a fi valorificate la stabilirea punctajului anual al asiguratului, atâta vreme cât pentru acestea angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Aceasta întrucâtprincipiul contributivitățiia fost cel în jurul căruia s-a grefat Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială - dreptul comun în materie anterior Legii nr. 19/2000, reiterat în aceasta din urmă prin art. 2 lit. e, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Așadar și noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000 este construită în jurul acestui principiu fundamental și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Dat fiind că principiul contributivității, afirmat de art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 23 alin. 1 "baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie veniturile brute realizate lunar" și art. 78 alin. 4 din același act normativ "punctajul asiguratului stabilit conform art. 1 și 2 se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale", primează, independent chiar de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, orele suplimentare ale contestatoarei, dovedite cu adeverința nr. 168/24.02.2006 emisă de SC SA B, trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie, acestea urmând a fi valorificate însă numai până la data de 27.11.1991, după cum s-a solicitat de către aceasta prin înscrisul de la 115 dosar.
Referitor la solicitarea contestatoarei de a i se reține un salariul în cuantum de 2060 lei începând cu 01.01.1981, conform mențiunilor din aceeași adeverință, iar nu cu data de 01.05.1982 potrivit carnetului de muncă și acest petit a fost admis de către instanță, contrar susținerilor intimatei care invocă dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000, în sensul că pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, la determinarea punctajului, se utilizează salariul dovedit cu carnetul de muncă și nu acela dovedit cu adeverință.
Aceasta întrucât, deși prin art. 164 alin. (1) se prevede că "la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă", în adeverința nr. 168/24.02.2006 eliberată de SC SA B se arată că petenta a beneficiat de un salariu de încadrare de 2060 lei începând cu data de 01.01.1981, pentru acesta reținându-i-se și virându-se contribuția la CAS, împrejurare în raport de care, în temeiul principiului contributivității prezentat mai sus, aceasta este îndreptățită la valorificarea salariului pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale, în cuantum de 2060 lei, iar nu de 2000 lei, așa cum se menționează în carnetul de muncă.
Soluția contrară, ce ar presupune luarea în calcul numai a sumelor înscrise în carnetul de muncă, iar nu a sumelor care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, echivalează cu încălcarea principiului contributivității, având drept consecință nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta și a fost obligată intimata să valorifice acesteia orele suplimentare până la data de 27.11.1991, conform adeverinței cu nr. 168/24.02.2006 emisă de SC SA B și luarea în considerare pentru perioada 01.01.1981-01.05.1982 a sumei contributive, respectiv a salariului de încadrare în cuantum de 2060 lei în loc de 2000 lei, sens în care va proceda la recalcularea drepturilor cuvenite.
În baza art. 274. proc. Civ. a fost obligată intimata la plata sumei de 500 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului de expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa Județeană De Pensii O criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând următoarele:
Până la data de 1 aprilie 2001, la determinarea punctajului reclamantei au fost valorificate salariile și sporurile cu caracter permanent.
Din adeverința nr. 168/2006 nu au fost luate în considerare orele suplimentare deoarece acestea nu pot fi considerate sporuri cu caracter permanent, instanța de fond făcând o confuzie între noțiunile de "ore suplimentare" și "sporul peste lucrul sistematic peste program".
Atâta timp cât sumele primite cu titlu de ore suplimentare nu sunt denumite spor nici măcar de către angajator, pentru sumele plătite ca ore suplimentare în perioada 1980 - 1991 sunt aplicabile dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000 și nu art. 78 din același act normativ.
S-a mai învederat de către contestator că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000 și a obligat-o pe recurentă să valorifice sumele plătite cu titlu de ore suplimentare la determinarea punctajului, până la data de 1 aprilie 2001 și valorificarea altui salariu decât cel menționat în carnetul de muncă.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, curtera constată recursul nefondat, urmând a-l respinge, pentru următarele considerente:
Nu se poate susține că prima instanță a făcut o confuzie între noțiunile de "ore suplimentare prestate" și "lucru sistematic peste program" ci, așa cum rezultă din considerentele sentinței recurate, instanța de fond, interpretând mențiunile cuprinse în adeverința nr. 168/2006, a reținut, pe de o parte, că acestea au avut caracter permanent iar, pe de altă parte, că a fost plătită contribuția la asigurările sociale corespunzătoare.
În acest context, prima instanță, a stabilit că, deși au fost menționate în adeverința eliberată de angajator ca fiind "ore suplimentare", ele prezintă caracterele specifice lucrului sistematic peste programul normal de lucru și trebuie luate în considerare ca atare.
Prin urmare, făcând o asemenea apreciere, prima instanță a făcut o corectă aplicare a principiului contributivității consacrat atât prin art. 1 alin. 2 din Legea nr. 3/1977 cât și prin art art. 2 lit. și art. 23 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Susținerea recurentei referitoare la neluarea în calcul pentru stabilirea bazei de calcul a pensiei și a sporurilor de care a beneficiat intimata pentru că nu erau înregistrate în carnetul de muncă, nu are suport în dispozițiile Legii nr. 19/2000, cum corect a reținut și tribunalul.
Din interpretarea textelor art. 164 și 78 din Legea nr. 19/2000 rezultă că sporurile și adaosurile de care au beneficiat angajații și care au fost dovedite cu înscrisuri, chiar neînregistrate în carnetul de muncă, trebuie să fie cuprinse în baza de calcul a pensiei.
Faptul că anterior Legii nr. 49/1992 aceste sporuri nu se înscriau în carnetul de muncă, nu poate conduce la prejudicierea salariaților ce depun cereri de pensionare, cât timp din actele emise de angajator s-a dovedit primirea acestor sporuri și pentru care s-a achitat cota de corespunzătoare.
Pentru a nu se mai interpreta diferit norma legală, prin Legea nr. 338/2002 a fost modificat art. 164 din Legea nr. 19/2000, prevăzându-se expres la alin. 3: "la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent dovedite cu adeverințe eliberate de unități".
Față de considerentele expuse anterior, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 cod. pr. civ. să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII O, împotriva sentinței civile nr. 967 din 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-/ 2 ex./ 12 martie 2010
Tehn./2 Ex.
/
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
