Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 923/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (Număr în format vechi 7197/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR.923/
Ședința publică din 16.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Adela Cosmina Bodea
JUDECĂTOR 2: Mariana Constanța Anastasiei C -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.5249 din data de 25.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "contestație decizie de pensionare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul prin mandatar, legitimată cu BI seria - nr.-, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 09.02.2009, de către intimat, întâmpinare în dublu exemplar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă mandatarului intimatului cuvântul în combaterea recursului.
Mandatarul intimatului, arată că nu are studii juridice, dar solicită respingerea recursului declarat de Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5249/25.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului B, a anulat deciziile nr. 43706/01.07.2007 și nr. 43706/22.04.2008 emise de 3, a obligat pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie conform OUG nr. 4/2005, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.03.2005, cu luarea în considerare și a veniturilor atestate de certificatul nr. /31.10.2005 emis de Arhivele Naționale - Direcția Municipiului B și certificatul nr. C/12.482/21.09.2006 emis de Arhivele Naționale - Direcția Arhive Naționale Istorice Centrale.
A obligat pârâta să emită o nouă decizie, conform art. 95 din legea nr. 19/2000, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.08.2005, pornind de la punctajul mediu anual determinat potrivit alineatului precedent, a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie, conform OUG nr. 19/2007, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.07.2007, cu luarea în considerare și a veniturilor atestate de certificatul nr. /31.10.2005 emis de Arhivele Naționale - Direcția Municipiului B și nr. C/12.482/21.09.2006 emis de Arhivele Naționale - Direcția Arhive Naționale Istorice Centrale.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și pensia efectiv încasată, pe perioada 01.03.2005 la zi, actualizată cu rata inflației la data plății efective, a respins cererea, sub toate celelalte aspecte, ca neîntemeiată, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 8 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 73706/01.07.2007 emisă de 3, în baza OUG nr. 19/2007, pensia pentru limită de vârstă a reclamantului a fost recalculată, pentru un cuantum de 629 lei, pe baza unui punctaj mediu anual de 1,58560 punct, începând cu 01.07.2007.
Potrivit art. 78 alin. 1 din Legea 19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurilor și adaosurilor, sau, după caz, a veniturilor lunare asigurate, care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Raportând situația de fapt reținută la dispozițiile legale sus-menționate, tribunalul a reținut că veniturile realizate cu titlu de acord global și prime trebuie luate în considerare la determinarea punctajului mediu anual și a pensiei ca prestație de asigurări sociale, deoarece aceste sume, așa cum se arată în adeverințe, au făcut parte din fondul de salarii pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Soluția contrară ar reprezenta atât o încălcare a dispozițiilor legale sus-menționate cât și o încălcare a principiului contributivității consacrat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în baza contribuțiilor plătite.
Pârâta a calculat și plătit reclamantului drepturile de pensie în cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând în patrimoniul acestuia un prejudiciu, care se impune a fi reparat.
În ceea ce privește daunele morale, instanța a apreciat că acest capăt de cerere este neîntemeiat, întrucât contestatorul nu a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a intimatei. Astfel, pe lângă fapta ilicită, săvârșită cu vinovăție de către intimată, este necesară dovedirea existentei unui prejudiciu de natură morală, cauzat contestatorului tocmai prin fapta ilicită a intimatei care nu i-a calculat pensia în cuantumul cuvenit.
În ce privește încadrarea în muncă a absolvenților învățământului superior, făcută cu un salariu obligatoriu pe țară, stabilit de guvern, la indicația PRM, transferul la cerere și cel în interesul serviciului, făcute fără diminuarea indemnizației de încadrare, (angajarea din 10.11.1950 nu s-a făcut cu un salariu mai mic de 10.600 lei, iar după 01.11.1952 contestatorul arată că a deținut funcția de contabil șef până la pensionare, iar cel mai mic salariu de încadrare a fost de 1,40515 în perioada aprilie-decembrie 1960), contestatorul nu a dovedit realizarea acestor venituri prin adeverințe emise de angajatori sau mențiuni în carnetul de muncă.
Aceeași este situația pentru politica de creștere a salariilor în intervalul 1958-1968 (contestatorul susținând că pentru perioada 01.04.1949-01.12.1950 trebuia să se prevadă un salariu de 8210 lei, iar pentru intervalul 10.11.1950-28.10.1958 câte 1,3 puncte pe lună).
Adeverința nr. 1014/25.04.2005 emisă de B (28.10.1958-01.04.1960) a fost luata in considerare.
Pentru perioada 01.10.1940-30.06.1944 s-a luat în calcul salariul minim pe economie, iar adeverința nr.114/14.01.2005 emisă de (15.12.1949-15.10.1951) a fost luată în considerare. În baza art. 1 pct. 4 din OUG nr.19/2007, în situația în care, pentru perioadele ulterioare datei de 31 august 1947, în documentele doveditoare sunt înregistrate drepturi salariale nedenominate, acestea vor fi denominate în funcție de reformele monetare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs motivat în termen legal pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului arată că prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 304 pct. 4. pr. civilă), sentința civilă fiind dată cu încălcarea legii (art. 304 pct. 9. pr. civilă).
Motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4. pr. civ. are în vedere depășirea de către judecători a atribuțiilor conferite prin lege, incursiunea acestora în domeniul altor puteri constituite, în dauna ordinii constituționale și a interesului public.
Tribunalul Bucureștia reținut în considerentele sentinței civile recurate că, în mod greșit, Casa Locală de Pensii nu a luat în considerare sporurile salariale permanente - adaosul pentru munca prestată în acord global și prime.
Pentru perioada anterioară anului 1938, precum și pentru perioada cuprinsă între 1939-1946 inclusiv, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu anual corespunzător anului 1938.
În privința veniturilor obținute de către intimat cu titlu de prime și sporuri de acord, recurenta a arătat că, potrivit OUG nr.4/2005, norma juridică ce are caracter special, formele de retribuire care nu avut caracter permanent nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, astfel că instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea legii.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză prin prisma criticilor invocate de către recurentă, cât și din oficiu conform art.3041pr. civ. Curtea reține următoarele:
Prima instanță a interpretat și aplicat judicios prevederile legislației asigurărilor sociale atunci când a obligat intimata Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie prin care să ia în considerare la stabilirea drepturilor de pensie și veniturile obținute în sistemul acord global, dovedite prin adeverința eliberată de către fostul angajator.
Curtea nu poate primi susținerile recurentei, în sensul că veniturile obținute în sistem acord global nu pot face parte din baza de calcul a pensiei, întrucât acordul global a fost un mod de salarizare specific domeniului de activitate în care a lucrat contestatorul, având deci un caracter permanent.
Aceste drepturi salariale (acord și prime) erau incluse în câștigul brut realizat de personalul salariat, iar angajatorii erau obligați să verse pentru acestea o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat.
De vreme ce s-a făcut dovada că pentru aceste venituri s-a achitat contribuția de asigurări sociale, Curtea apreciază că acestea pot fi incluse în baza de calcul a pensiilor, în conformitate cu principiul contributivității reglementat de art.2 lit. e din Legea nr.19/2000.
A accepta punctul de vedere al intimatei ar însemna a se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
Totodată, Curtea mai reține că, deși veniturile obținute în acord global nu sunt prevăzute expres în categoria sporurilor cu caracter permanent, totuși acestea trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, în raport de prevederile art.2, art.4 alin.3 și 4 din OUG nr.4/2005, de vreme ce au făcut parte din fondul de salarii pentru care s-au achitate contribuțiile de asigurări sociale, iar legea dă posibilitatea luării în considerare a tuturor sporurilor de această natură, probate nu numai prin înscrierea lor în carnetul de muncă, ci și cu adeverința emisă de angajatori, conform art.164 din Legea nr.19/2000.
De asemenea, nu e fondat nici motivul referitor la depășirea atribuțiilor instanței:
Unicul motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 4.proc.civ. privind depășirea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești (in cererea de recurs s-a menționat eronat ca temei de drept art. 304 pct. 9.proc.civ.), este nefondat.
Prin stabilirea de către instanța de fond a unui punctaj mediu anual, determinat de către un expert contabil printr-un raport de expertiza judiciara, nu se depășesc atribuțiile puterii judecătorești, întrucât toate actele emise de structurile subordonate Ministerului Muncii, Egalității de Șanse si Familiei, cu atribuții in aplicarea legislației de protecție sociala, sunt supuse controlului instanțelor judecătorești, in acest sens fiind dispozițiile exprese ale art. 155 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.
Susținând că stabilirea punctajului și cuantumului pensiei sunt atribuții exclusive ale Casei de Pensii, recurenta principiul constituțional al liberului acces la justiție.
Conform art.21 din Constituție, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, principiu care semnifică atât accesul liber la o instanță de judecată imparțială, independentă, dar și plenitudinea de jurisdicție a instanței de judecată, adică aptitudinea de a fi dedusă judecății orice chestiune litigioasă.
Pentru considerentele arătate, în baza art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.5249 din data de 25.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2009.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.LH/th.red.
2ex-24.02.2009
Jud. fond:
Președinte:Adela Cosmina BodeaJudecători:Adela Cosmina Bodea, Mariana Constanța Anastasiei
