Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 939/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6223/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 939R
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulate de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.3333/R din data de 13.05.2009 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (număr în format vechi 1721/2009), în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, având ca obiect contestație decizie de pensionare - contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatoarea, prin avocat, ce depune la dosar delegație de substituire, lipsind intimata Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 12.01.2010, contestatoarea, prin avocat, a depus la dosar cerere de repunere pe rol a cauzei. Cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților la termenul de judecată din data de 23.11.2009.
Curtea în temeiul art.245 pct.1 Cod procedură civilă, Curtea repune cauza pe rol.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Contestatoarea, prin avocat, solicită admiterea contestației în anulare în temeiul art.318 Cod procedură civilă, aceasta fiind admisibilă, modificarea în tot a deciziei civile nr.3333/R din data de 13.05.2009 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (număr în format vechi 1721/2009), întrucât instanța de recurs a săvârșit o eroare materială prin interpretarea eronată a textelor de lege, privind suspendarea acordării pensiei de invaliditate, admițând motivul II al cererii de recurs formulată de Casa de Pensii a Municipiului B, arătând că nu s-a făcut dovada că intimata a îndeplinit neîntrerupt condițiile cerute pentru a beneficia de o pensiei de invaliditate. Casa de Pensii a Municipiului B nu a făcut dovada pentru care solicită restituirea sumei, aceasta arată că decizia de pensionare nr.-/04.11.2004 ar fi fost suspendată pentru neprezentarea contestatoarei la revizuirea medicală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberand asupra contestatiei de fata, constata urmatoarele:
Prin decizia civila nr. 3333/R din data de 13.05.2009 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admis recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.647 din data de 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.39733/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata, dispunandu-se modificarea acesteia, în sensul respingerii contestației, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut ca este lipsită de temei susținerea recurentei în sensul că instanța de fond s-a subrogat în drepturile Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă.
Astfel, reclamanta a învestit instanța cu o contestație împotriva deciziei nr. -/20.03.2008 emisă de - Casa Locală de Pensii Sector 6, prin care i s-a comunicat că, potrivit dispozițiilor art. 187 din Legea nr. 19/2000, pe perioada 01.08.2005-01.01.2008, s-a stabilit un debit în valoare de 10792 lei reprezentând pensii încasate necuvenit.
Or, în raport de dispozițiile art. 154 și 155 din Legea nr. 19/2000, jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, astfel încât nu se poate considera că verificarea legalității deciziei contestate, operațiunile de identificare a dispozițiilor legale incidente, de interpretare a acestora și de aplicare a lor la situația de fapt stabilită pe baza materialului probator administrat constituie încălcări ale atribuțiilor constituțional recunoscute instanțelor judecătorești.
Totodată, potrivit prevederilor art. 56 alin. 1- 3 din Legea nr. 19/2000, încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă, iar la soluționarea contestației formulate împotriva acestei decizii casa teritorială de pensii are obligația de a consulta Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, al cărui aviz este obligatoriu și definitiv.
Curtea a mai constatat că, în cauză, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra încadrării intimatei reclamante într-un grad de invaliditate și, de altfel, nici nu a fost sesizată cu o cerere având un astfel de obiect, motiv pentru care nu se poate aprecia că Tribunalul s-a fi subrogat în drepturile Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, astfel cum se susține.
Nu poate fi reținut nici motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, întrucât criticile aduse sentinței atacate nu se circumscriu acestui text, referindu-se la interpretarea greșită a probelor, iar nu la interpretarea greșită a vreunui act dedus judecății, care să fi fost denaturat de prima instanță.
Este însă întemeiată susținerea recurentei privind greșita interpretare dată de instanța de fond dispozițiilor legale aplicabile.
Astfel, Tribunalul a reținut în mod eronat că în speță sunt incidente dispozițiile înscrise la pct. 34 din Ordinul nr. 340/2001, potrivit cărora, pentru cazurile cu o problematică medico-socială deosebită, în ultimele 10 zile de valabilitate a deciziei, lucrătorul social va efectua investigații sociale la domiciliu sau va proceda la convocarea bolnavului pe bază de citație, preîntâmpinându-se astfel măsurile administrative legale de suspendarea pensiei.
În speță, se constată că intimata-reclamantă nu a făcut dovada faptului că s-ar afla în vreuna dintre "situațiile medico-sociale deosebite" la care se referă ipoteza textului legal evocat și nici într-o situație dintre cele prevăzute la art. 62 alin. 7 din Legea nr. 19/2000.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a retinut instanta de recurs că, și în urma ultimei revizuiri, intimata a fost încadrată tot în gradul II de invaliditate, caracterizat, în conformitate cu dispozițiile art. 54 alin. 1 lit. b) din legea nr. 19/2000, prin pierderea totală a capacității de muncă, dar cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce și de a se orienta spațial, fără ajutorul altei persoane.
În conformitate cu prevederile pct. 29 din cap. C al Ordinului nr. 340/2001, la termenul de revizuire pensionarul de invaliditate are obligația să se prezinte fără a fi citat la cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă la care se află în evidență, în vederea revizuirii medicale.
Cum intimata nu și-a îndeplinit această obligație și nici nu a dovedit existența vreunei cauze care să o fi împiedicat a se conforma dispoziției legale menționate, Curtea reține că în mod corect recurenta a procedat cu respectarea dispozițiilor art. 187 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, text care dispune în sensul că sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani.
În mod greșit prima instanță a reținut că decizia contestată a fost emisă fără ca pensia să fie suspendată, întrucât suspendarea operează de drept.
Cum decizia asupra capacității de muncă nr. 5517/13.12.2007 produce efecte pentru viitor, astfel cum chiar Tribunalul a reținut,aceasta nu poate justifica acordarea retroactivă a pensiei de invaliditate, cât timp, pentru intervalul august 2005 - decembrie 2007, nu s-a dovedit, în condițiile prevăzute de lege, că intimata a îndeplinit neîntrerupt condițiile cerute pentru a beneficia de o astfel de pensie.
Se reține că este întemeiată și critica potrivit căreia Tribunalul în mod eronat a reținut nerespectarea condițiilor de formă ale deciziei contestate, câtă vreme, din cuprinsul acesteia, rezultă cu claritate motivul stabilirii debitului. De altfel, un asemenea motiv, chiar întemeiat fiind, nu este de natură a atrage nulitatea deciziei.
Impotriva acestei decizii civile a formulat contestatie in anulare intimata-reclamanta, inregistrata sub nr- (Număr în format vechi 6223/2009), la data de 27.10.2009, solicitand sa se dispuna modificarea in tot a acestei decizii in sensul respingerii recursului.
In motivare, arata contestatoarea ca decizia civila atacata este rezutlatul unei greseli materiale in ce priveste interpretarea textelor de lege privind suspendarea acordarii pensiei de invaliditte. Arata contestatoarea ca se sustine in cuprinsul deciziei atacate ca suspendarea pensiei opereaza de drept, or, nicaieri in lege nu exista o astfel de mentiune. Pe intreaga perioada pentru care s-a constituit debitul, precizeaza contestatoarea ca nu a fost atentionata de intimata ca se suspenda plata pensiei conform art. 62 alin 4 din Legea nr. 19/2000 si nu a existat o luna in care sa nu primeasca pensia. Prin urmare, eroarea materiala consta in faptul ca art. 62 alin 4 din Legea nr. 19/2000 nu opereaza de drept, ci el trebuia invocat si pus in opera de intimata recurenta, prin cererea de recurs, recurenta invocand propria sa culpa, aceea de a dispune suspendarea platii pensiei. Mai arata contestatoarea ca in cuprinsul deciziei se mentioneaza ca nu exista dovada ca au fost indeplinite neintrerupt conditiile pentru a beneficia de o astfel de pensie, or, la dosar exista acte medicale ce probeaza ca starea sanatatii a fost aceeasi si in perioada august 2005-decembrie 2007.
In drept, contestatia se intemeiaza pe dispozitiile art. 318 Cpc.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de criticile formulate de contestatoarea si de temeiul de drept invocat, Curtea retine urmatoarele:
Motivele contestatiei in anulare formulate de contestatoare se incadreaza in prevederile art. 318 alin 1 teza I Cpc, potrivit carora hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Contestatoarea precizeaza ca eroarea materiala invocata consta in faptul ca instanta a recurs a interpretat gresit dispozitiile art. 62 alin 4 din Legea nr. 19/2000. Astfel, in opinia contestatoarei, aceste dispozitii nu pot fi interpretate in sensul retinut de instanta de recurs, si anume ca suspendarea platii pensiei de invaliditate opereaza de drept, fara o manifestare de vointa din partea Casei de pensii.
Apreciem ca situatia invocata de contestator nu poate fi considerata o eroare materiala in sensul art. 318 alin 1 Cpc. ci, eventual, o eroare de judecata, deoarece acest considerent al instantei de recurs reprezinta rezultatul analizei textelor de lege incidente in cauza si deliberarii asupra pretentiilor deduse judecatii.
In cadrul contestatiei in anulare nu se poate proceda la o noua apreciere a dispozitiilor legale aplicabile in raport de care sa se realizeze o noua apreciere a sustinerilor partilor si a probelor administrate, ceea ce ar echivala cu o noua judecata pe fond. Este posibila numai identificarea unor erori materiale, de natura proceduala, care nu schimba cu nimic fondul pretentiilor analizate. Or, prin analizarea situatiei invocate drept eroare materiala de catre contestatoare s-ar ajunge tocmai la acest lucru, care nu este permis in cadrul unei cai extraordinare de atac cum este contestatia in anulare.
Totodata, sustinerile contestatoarei in sensul ca la dosar exista acte medicale ce dovedesc starea sa de sanatate in perioada pentru care s-a constituit debitul vizeaza chiar fondul pretentiilor sale, iar aprecierea instantei asupra acestor probe este o problema de judecata, iar nu de procedura, pentru a se putea discuta daca reprezinta sau eroare materiala in sensul art. 318 alin 1 teza I Cpc.
Pentru acest considerente, Curtea va respinge contestatia in anulare, ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.3333/R din data de 13.05.2009 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (număr în format vechi 1721/2009), în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, ca neintemeiata.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.2ex/24.02.2010
Jud.
Jud. recurs:
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Dragoș Alin Călin
