Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 96/2008
Ședința publică de la 18 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 840/LM din 20 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent, lipsind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea reclamant6ului recurent note de ședință și buletinul de calcul privind evaluarea pensiei pentru limită de vârstă. Arată că înscrisul de la fila 39 reprezintă un cont de bancă, din care rezultă că a fost plătit în dinari algerieni și nu în valută.
Reclamantul recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul recurentului în susținerea recursului.
Reclamantul recurent susține recursul solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și rejudecând cauza admiterea acțiunii în sensul de a se lua în considerare la calcularea pensiei și perioada lucrată în între anii 1970-1974. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea de asigurări sociale înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii H solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună recalcularea drepturilor sale de pensie stabilite prin decizia nr.-/1997, prin luarea în calcul la stabilirea pensiei reclamantului și a perioadei 13.10.1970-1.09.1974, cât a lucrat în.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că în perioada 13.10.1970-1.09.1974 a lucrat în, ca profesor, în cadrul unui acord cultural româno-, trimis fiind de către Ministerul Învățământului din România și că, după pensionare, pârâta refuză să ia în considerare, la stabilirea pensiei acestuia, perioada indicată mai sus, pe considerentul că nu există dovezi din care să rezulte virarea contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat.
A mai arătat că refuzul pârâtei H este unul nejustificat deoarece pe perioada cât a lucrat în a fost salarizat, în dinari algerieni, pentru activitatea didactică desfășurată, în țară postul la catedră i-a fost păstrat și i-a fost recunoscută continuitatea vechimii în muncă.
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Has olicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată față de împrejurarea că acesta nu a fost în măsură să prezinte acte provenind de la forurile competente care să ateste vechimea în muncă pe acest interval și virarea la bugetul asigurărilor sociale de stat.
A mai învederat că, ulterior pensionării reclamantului în baza deciziei nr.-/28.08.1997, pârâta i-a recalculat pensia de trei ori, prin adăugarea perioadelor lucrate după pensionare, conform deciziilor nr.-/1.03.2002 și -/20.02.2003 și a perioadei de facultate, conform deciziei nr.-/23.09.2004.
De asemenea, pârâta a emis trei buletine de calcul privind evaluarea pensiei pentru limită de vârstă a reclamantului, conform nr.OUG4/2005 și nr.HG1456/2005 după care în data de 6.06.2006 a emis decizia nr.-/2006 privind recalcularea pensiei din sistemul public.
Prin urmare, în ce privește contestarea deciziilor nr.-/1997 și nr.-/2006, pârâta a susținut că cererea este tardivă, deoarece prima decizie, necontestată de reclamant, a fost emisă în baza Legii nr.3/1977, act normativ abrogat în prezent, iar a doua, de asemenea, că nu a fost atacată în termenul de 45 zile de la comunicare, prevăzut de art.87 din Legea nr.19/2000.
Pe fondul cauzei, a arătat că acțiunea este nefondată deoarece față de dispozițiile Decretului nr.233/1974 privind unele drepturi și obligații ale cetățenilor români care realizează venituri în valută, reclamantul nu a făcut în nici un fel dovada că în perioada în litigiu a achitat contribuția la asigurările sociale. Mai mult, la dosar au fost depuse adresa nr.46519/1997 emisă de Ministerul Învățământului și adresa nr.34518/2003 emisă de Ministerul Educației, Cercetării și T, Direcția Generală Buget Finanțe, din care rezultă că pe perioada 13.10.1970 - 1.09.1974 nu au fost achitate contribuția pentru asigurările sociale de stat și pentru pensia suplimentară.
Prin sentința civilă nr.840/LM/20.09.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, s-a respins acțiunea de asigurări sociale formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Sub aspectul excepției tardivității acțiunii în ce privește contestarea deciziei nr.-/1997, instanța de fond a constatat că susținerea pârâtei H este întemeiată față de prevederile art.52 din Legea nr.3/1997 și că decizia nr.-/1997 a rămas definitivă, prin respingerea contestației de către Comisia de contestații a H, conform deciziei nr.7/1998 necontestată de reclamant. De asemenea s-a apreciat că în cauză operează și autoritate de lucru judecat, dat fiind faptul că prin această acțiune se invocă aceleași aspecte cu cele invocate în contestația înaintată Comisiei de contestații din cadrul
Pe fond, s-a reținut că acțiunea reclamantului nu este întemeiată deoarece la dosar nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte că acesta a achitat contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale de stat pe perioada cât a lucrat în și că dimpotrivă, cele două adrese emise de ministerul d e resort, atestă că aceste contribuții nu au fost virate la buget, conform prevederilor legale de la acea vreme.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de art.301 proc.civ. reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În expunerea motivelor de recurs, reclamantul a susținut că soluția instanței de fond este nelegală deoarece nu a avut în vedere prevederile Decretului nr.233/1974 și nici Decretul nr.261/1982 pentru ratificarea unor tratate internaționale, unde la art.3 a fost ratificată Convenția dintre guvernul România și Republica nă Democrată și populară încheiată la 29.12.1981. De asemenea a mai învederat că cererea sa nu este tardivă deoarece
A mai arătat că a plecat în în interes de serviciu, fiind trimis de către Statul Român, că a fost însoțit pe toată perioada de către soția sa și că potrivit prevederilor legale de mai sus, perioada în litigiu trebuia luată în considerare la stabilirea drepturilor sale de pensie.
Recursul nu a fost motivat în drept.
În întâmpinarea depusă, intimata pârâtă Har eiterat aceleași aspecte pe care le-a susținut și în fața primei instanțe.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate atât prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, în limitele stabilite de art.306 alin.2 proc.civ. Curtea constată că prezentul recurs este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul s-a pensionat în anul 1997, conform deciziei nr.-/28.08.1997 pentru munca depusă și limită de vârstă, în baza Legii nr.3/1977( 4).
Întrucât pârâta H nu a înțeles la acea vreme să ia în calcul la stabilirea acestui drept, perioada cuprinsă între 13.10.1971-1.09.1974, în care reclamantul și-a desfășurat activitatea ca profesor de matematică în, acesta a contestat decizia de pensionare la Comisia de contestații din cadrul
Prin decizia nr.7/29.01.1998, această comisie a respins contestația (16), pe considerentul că reclamantul avea obligația conform Decretului nr.233/1974 să vireze la bugetul de stat și că, din adresa Ministerului Învățământului nr.46519/1997, rezultă că acesta nu și-a îndeplinit această obligație.
Faptul că decizia nr.-/1997 a rămas definitivă prin respingerea contestației, prin Decizia nr.7/1998, neatacată, nu are relevanță câtă vreme prin nr.HG1550/2004 au fost aprobate Normele de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000.
De asemenea, nu poate fi reținută excepția autorității lucrului judecat deoarece în cauză nu ne aflăm în prezența a două litigii între aceleași părți, cu privire la același obiect și având aceeași cauză, iar Decizia nr.7/1998 emisă de Comisia de contestații a H nu are valoarea unei hotărâri judecătorești de natură a atrage după sine invocarea acestei excepții, astfel că și din acest punct de vedere soluția instanței de fond este greșită.
Pe fondul cauzei, se constată că aspectele invocate de recurent sunt întemeiate deoarece art. 2 alin.3 din nr.HG1550/2004, prevede că, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Potrivit dispozițiilor art.8 - 21 din Legea nr.3/1977, coroborate cu art.2 alin.3 din Decretul nr.233/1974, perioada lucrată în străinătate se ia în calcul la stabilirea vechimii în muncă, în aceeași unitate precum și ca vechime în funcție și în specialitate, iar la alin.4 al aceluiași articol s-a prevăzut că de drepturile prevăzute la alin.3 beneficiază și persoana care își urmează soțul angajat în străinătate.
De asemenea Convenția încheiată între guvernul român și cel la data de 29.12.1981, astfel cum a fost ulterior ratificată prin Decretul Consiliului de Stat nr.261/1982, statuează la art.11 că perioadele în care personalul român retribuit și-a desfășurat activitatea cu contract de muncă, în, în baza unui acord între cele două țări sunt luate în considerare la determinarea drepturilor la pensie de bătrânețe, de către instituția țării de origine, la sfârșitul activității lor.
Din cuprinsul adresei nr.33789/1997, emisă de Oficiul de Pensii (17), din atestatul eliberat de Liceul El-. din localitatea - El-, în data de 17.06.1974 ( 5) și din adeverința nr.75137/12.06.1979 (38 - recurs), rezultă cu claritate că reclamantul și-a desfășurat activitatea, ca profesor de matematică în intervalul în litigiu, că a fost însoțit de către soția lui - și că s-au întors în țară definitiv în 15 septembrie 1974, reclamantul, și în 25.07.1974, soția acestuia. Totodată, în recurs a depus o chitanță din care rezultă ca reclamantul avea deschis cont la Banca Națională a și că în data de 9.01.1974 a transferat la. suma de 270 dinari algerieni (24-recurs).
În plus, din cuprinsul mențiunilor efectuate în carnetul de muncă al reclamantului (20-recurs), pozițiile 9-10, rezultă că în data de 13.10.1971 reclamantul a fost detașat în, ca profesor de matematică, gradul I, până la data de 1.09.1974, când i-a încetat detașarea, conform adresei nr.75137/12.06.1979. Din adresa nr.75137/1979,eliberată de Ministerul Educației și Învățământului, care a stat la baza acestor mențiuni, depusă la dosarul cauzei la fila 38 în recurs, rezultă că reclamantul a fost trimis în ca profesor, că a fost însoțit de soția lui și că pe toată această perioadă beneficiază de prevederile art.2 și 3 din Decretului nr.233/1974.
În raport de cele ce preced, se constată că hotărârea instanței de fond se întemeiază pe o interpretare eronată a probelor dosarului și că pârâta Hap rocedat greșit atunci când a apreciat că această perioadă nu poate fi luată în calcul la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului, raportat la prevederile legale de mai sus și la împrejurarea dovedită cu înscrisurile depuse, că soția acestuia, care a avut statutul de însoțitor al reclamantului, beneficiază de recunoașterea acestei perioade ca stagiu de cotizare, luat în calcul la stabilirea pensiei.
Prin urmare, în temeiul art.312 alin.2 proc.civ. Curtea va admite ca fondat recursul declarat de reclamant, și va dispune modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 840/LM din 20 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Modifică hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii de asigurări sociale formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii H și în consecință:
Obligă pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului stabilite prin decizia nr.-/1997 prin valorificarea perioadei 13.10.1970 - 1.09.1974.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red..
Tehnored.. 22 Februarie 2008
Jud. fond.
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Manuela Stoica, Ana Doriani
