Contestație indemnizație șomaj. Decizia 127/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5993/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.127/
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Petre Magdalena
GREFIER - -
***************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă, împotriva sentinței civile nr.1222 din data de 19.06.2009, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: recurenta-pârâtă Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă, prin consilierul său juridic, d-nul, cu delegație atașată la fila 6 dosar recurs, lipsind intimata-reclamantă .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Recurenta-pârâtă Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă T, prin consilier juridic, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă T, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea hotărârii judecătorești recurate pronunțate de către instanța de fond, și rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii ca nefondate.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 23.09.2009, recurenta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Tac riticat sentința civilă nr.-.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, susținând că intimatul a contestat după expirarea termenului legal de 30 de zile dispoziția privind instituirea indemnizației de șomaj, iar pe fondul cauzei arătând că în mod greșit instanța de fond a inclus în calculul veniturilor în funcție de care se stabilește cuantumul indemnizației de șomaj prima de fidelitate, aceasta din urmă reprezentând în fapt o compensare pecuniară acordată de angajator pentru pierderea locului de muncă, împrejurare ce atestă incidența dispozițiilor art.14 alin.2 lit.f din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002.
În drept, recurenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr.76/2002 și HG nr.174/2002.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Asupra recursului, Curtea reține următoarele:
Din dezvoltarea motivelor de recurs expuse în cererea recurentei, Curtea încadrează criticile formulate în aria de analiză a dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă,observând că recurenta nu a indicat niciunul din subpunctele art.304 Cod pr.civilă în susținerea recursului.
Din punct de vedere al condițiilor de formă, contestația formulată de intimată, contrar afirmațiilor recurentei, nu este circumscrisă termenului de 30 zile. Într-adevăr, dispozițiile art.119 din Legea nr.76/2002 fac trimitere, pentru soluționarea litigiilor privind stabilirea și plata indemnizației de șomaj, la normele procedurale prevăzute pentru conflictele de drepturi. Normele procedurale pentru soluționarea conflictelor de drepturi se regăsesc în privința termenelor de introducere pe rolul instanțelor judecătorești a contestațiilor în cuprinsul Codului muncii, mai exact în Titlul XII, Cap.I, art.283 alin.2.
În speță, nu este vorba despre drepturi salariale, pentru a fi incidente prevederile art.281 alin.1 din Legea nr.53/2003 ( Codul muncii ), ci despre posibilitatea aplicării termenului de 3 ani prevăzut de alin.2 al aceluiași articol în care se face referire expresă la "toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin.1".
Coroborarea textelor legale pe care le expune recurenta este eronată pentru că face trimitere la termenul de 30 de zile, termen ce nu se regăsește decât în dispozițiile art.283 alin.1 lit.a), însă acest termen se aplică doar în situația în care se contestă decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea raporturilor de muncă. Or, în prezenta speță, contestația nu vizează astfel de raporturi juridice, astfel că susținerea recurentei referitoare la depășirea termenului de 30 de zile este neîntemeiată, întrucât în cauză este aplicabil termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului, respectiv de la data nașterii dreptului de a primi indemnizația de șomaj, termen pe care contestația formulată de intimată l-a respectat.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că intimata a primit din partea angajatorului său o primă de fidelitate, nicio dispoziție legală neinterzicând o astfel de valorizare pecuniară a muncii depusă de salariat de-a lungul unei perioade de timp caracterizată, prin prisma raporturilor de serviciu, de continuitatea și fidelitate față de angajator a salariatului.
Prima pe care intimata a primit-o răsplătește această caracteristică a relațiilor sale de muncă, fiind lipsit de însemnătate momentul în care angajatorul pune în plată contravaloarea acestei prime, câtă vreme există o legătură evidentă între acest drept salarial și calitatea raporturilor de muncă.
Pe cale de consecință, prima de fidelitate încasată de intimată nu reprezintă un ajutor din partea angajatorului pentru încetarea raporturilor de muncă, așa cum susține recurenta, pentru a exista temei legal în sensul neincluderii sale în baza de calcul a indemnizației de șomaj.
În sensul situației de fapt reținute de C sunt și înscrierile din cartea de muncă a intimatei, depusă în copie la dosarul instanței de judecată. Astfel, din mențiunile de la punctele 1-70 rezultă că intimata a fost angajata ROMTELECOM (precum și a unității de stat preluată, după privatizare de ROMTELECOM), neîntrerupt în perioada 21.03.1978-31.08.2008.
Intervalul de peste 30 de ani, timp în care intimata a menținut raporturile sale de muncă cu același angajator, reprezintă o dovadă solidă pentru caracterizarea ca primă de fidelitate a sumei de 37.890 Ron primită cu acest titlu.
Nu există niciun motiv pentru ca recurenta să nu aibă în vedere această sumă la calcularea indemnizației de șomaj în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.1 din HG nr.174/2002.
Pe cale de consecință, apreciind că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în privința situației de fapt reținută în cauză, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, împotriva sentinței civile nr.1222 din data de 19.06.2009, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/2 ex./28.01.2010
Jud.fond:;
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Farmathy Amelia, Petre Magdalena
