Contestație la executare. Decizia 1359/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație la executare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1359
Ședința publică din 05 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier C -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul G, împotriva sentinței nr. 1454 din 2 iulie 20009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru recurent și consilier juridic pentru pârâta intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Avocat pentru recurent, depune la dosarul cauzei o adeverință și un raport de expertiză contabilă extrajudiciară din care să rezultă că în perioada 2005-2008 acesta nu a ridicat dividende de la societatea al cărei acționar unic este.
Nemaifiind cereri de formulat instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat a solicitat instanței admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond admiterea contestației și anularea actelor de executare emise de pârâta intimată Casa Județeană de Pensii S, considerând soluția instanței de fond greșită, contrară probelor din dosar. A mai arătat că din actele depuse la dosar rezultă fără echivoc faptul că în perioada 2005-2008 recurentul nu a realizat venituri, neîncadrându-se astfel în categoria persoanelor pentru care asigurarea este obligatorie, și nu a beneficiat de încasarea unor dividende întrucât întreg profitul realizat de societate a fost reinvestit potrivit legii.
Consilier juridic pentru pârâta intimată, a solicitat instanței respingerea recursului formulat în cauză și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de fond, pentru motivele prezentate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, învederând totodată faptul că recurentul datorează contribuția de asigurări sociale în calitate de asociat unic la, societate care în perioada 2005-2007 înregistrat profituri mai mari decât 3 salarii medii brute pe economie.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare cu privire la recursul formulat în cauză.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava la data de 03.03.2009 contestatorul - Gas olicitat în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii S anularea somației nr. 1358 din 10.02.2009, a titlului executoriu nr. 11558 din 12.03.2009 și a adresei de înființare a popririi nr. 30666 din 10.09.2008.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că a depus la intimată declarația de asigurare nr. 4446 din 27.09.2004 pentru un venit asigurat lunar de 750 lei însă ulterior, la data de 1 iulie 2005 și-a retras această declarație. După 4 ani de la retragerea declarației a primit titlul executoriu și somația contestată fără a fi fost notificat anual. Totodată, în mod abuziv intimata a calculat majorări, dobânzi și penalități fără a arăta de unde provin și temeiul legal al acestora, o parte din obligațiile reținute în titlul executoriu fiind prescrise.
A mai arătat că pentru perioada luată în calcul nu a realizat venituri, neîncadrându-se în categoria persoanelor pentru care asigurarea este obligatorie.
Prin întâmpinare intimata Casa Județeană de Pensii Sas olicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că obligațiile bănești reținute în sarcina contestatorului nu sunt prescrise, întrucât conform art. 131 din nr.OG 92/2003 termenul de prescripție este de 5 ani și curge de la data de 11.01.2005.
Pe fond intimata a arătat că acesta datorează contribuția de asigurări sociale în calitate de asociat unic la, societate care în perioada 2005-2007 înregistrat profituri mai mari decât 3 salarii medii brute pe economie.
Prin sentința civilă nr.1454 din 02 iulie 2009, Tribunalul Suceavaa respins contestația ca nefondată, motivat de următoarele:
Prin adresa nr.30666 din 10.09.2008 se înființează poprirea asupra sumelor de bani datorate de contestator cu titlu de contribuție de asigurări sociale (2546,3331 lei), dobânzi și majorări de întârziere (2000,9083 lei), penalități (126,4533 lei) calculate până la data de 18.10.2007 (fila 27 dosar).
Prin somația nr. 13508 din 10.02.2009 contestatorul este somat să achite următoarele sume de bani stabilite prin titlul executoriu nr. 216 din 19.01.2009 emis de intimată: 2554,5737 lei contribuție de asigurări sociale pentru perioada 1.12.2004-1.07.2005, 9178,0202 lei dobânzi și majorări de întârziere, 127,0371 lei penalități, toate aferente perioadei 1.12.2004-31.12.2008.
Prin somația nr. 1155 din 12.03.2009 contestatorul este somat să achite suma totală de 35158,5975 lei stabilită prin titlul executoriu nr. 1155/12.03.2009 reprezentând contribuția de asigurări sociale, dobânzi și majorări de întârziere și penalități conform declarației de asigurare 2569 din 1.04.2001, pentru perioada 1.04.2001-28.02.2009.
Referitor la primele trei acte de executare, prima instanță a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 1 pct. IV lit. a din Legea nr. 19/2000 contestatorul a încheiat declarația de asigurare înregistrată la Casa Județeană de Pensii S sub nr.4446 din 27.09.2004, potrivit căreia, începând cu data de 7.09.2004 se încadrează în prevederile art.5 alin.1 pct.IV lit."a" din Legea 19/2000, respectiv avea calitatea de asociat unic la SC SRL.
Contestatorul achită obligațiile de plată la bugetul asigurărilor sociale până în luna noiembrie 2004 inclusiv. La data de 21.01.2007 (7 dosar), contestatorul solicită retragerea declarației de asigurare nr.4446 începând cu data de 1.07.2005.
Ca urmare, pentru perioada 1.12.2004 - 1.07.2005 contestatorul datora contribuție de asigurări sociale în baza declarației de asigurare nr.4446/2004, nefăcând dovada achitării acesteia până în prezent.
Ori, în conformitate cu prevederile art.8 din Ordinul nr.340/2001, "declarația de asigurare și contractul de asigurare socială constituie titluri de creanță și devin titluri executorii la data la care creanța bugetară este scadentă potrivit legii".
Conform art.22 alin.3 din Legea 19/2000, "plata contribuției de asigurări datorate de asigurații prevăzuți la art.5 alin.1 pct.IV și V alin.2 se face lunar de către aceștia, pe baza calculului efectuat și comunicat de casele teritoriale de pensii la care sunt asigurați".
Potrivit art.31 din Legea 19/2000, neplata contribuției de asigurări sociale la sumele prevăzute la art.29 generează plata unor majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere, până la data achitării sumei datorate inclusiv.
Potrivit art.31 alin.8 raportat la art.115 alin.1 din Ordonanța nr.92 din 24.12.2003, "pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere".
Conform art.116 alin.1 din Ordonanța 92/2003, "majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv".
Potrivit art.120 alin.7 din ordonanța 92/2003, "Nivelul majorărilor de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale".
Ca urmare, dată fiind neplata contribuției de asigurări sociale datorate în baza declarației nr.4446/2004 în perioada 1.12.2004 - 1.07.2005, prima instanță a apreciat că în mod corect s-a dat în debit contestatorul cu suma de 2554,5737 lei reprezentând contribuția de asigurări sociale pentru perioada 1.12.2004 - 1.07.2005, 3178,0202 lei dobânzi și majorări de întârziere și 127,0371 lei penalități calculate până la data de 31.12.2008.
Instanța nu a reținut prescripția dreptului de a executa silit aceste sume întrucât în conformitate cu art.131 din OG92/2003, "dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept", iar în speță termenul de prescripție a început să curgă cel mai devreme la data de 1 ianuarie 2005.
De asemenea nu au fost reținute apărările contestatorului în sensul că nu a realizat venituri în perioada respectivă, nedatorând contribuții de asigurări sociale deoarece, declarația de asigurare semnată de contestator constituie titlu de creanță, iar în condițiile în care aceasta nu a fost rectificată în privința veniturilor asigurate în perioada 1.12.2004 - 1.07.2005, nu se poate invoca în cadrul contestației la executare că nivelul veniturilor asigurate era altul.
De altfel, din încheierea nr.6042/2004 a Tribunalului Suceava rezultă că, - G este asociat unic la SC SRL S, societate care a desfășurat activitate în perioada 1.12.2004 - 1.07.2005, realizând profit (raportul consiliului de administrație și bilanțul contabil (37 - 43 dosar). Adeverința nr.23883 din 1.06.2009 de care se prevalează contestatorul (99 dosar), se referă la veniturile obținute din activități independente și nu ca asociat la SC SRL
Cât privește decizia nr.1155 din 12.03.2009 (25 dosar), instanța a reținut că aceasta se referă la obligațiile de plată ale contestatorului rezultând dintr-o altă declarație de asigurare, nr.2569 din 1.04.2001, obligații constând din contribuție de asigurări sociale, dobânzi, majorări de întârziere și penalități.
Contestatorul nu a făcut însă nici o dovadă în sensul că nu ar datora sumele respective, întregul probatoriu administrat în cauză privind obligațiile de plată în baza declarației de asigurare nr.4446/2004.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul - G, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că, în perioada 01 decembrie 2007 - 01 august 2008, nu a realizat venituri în calitatea de asociat unic aspect ce rezultă din adeverința nr.283 din 01 iunie 2009, profitul realizat de societate fiind reinvestit.
Așa fiind, neîntemeiat instanța de fond a constatat că nu poate beneficia de prevederile art.51pct.IV din Legea nr.19/2000 respectiv de exonerarea de la plata contribuției de asigurări sociale.
În recurs a depus la dosar adresa nr.47807 emisă de Administrația Finanțelor Publice S și un raport de expertiză contabilă extrajudiciară.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii ca legală și temeinică.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că este nefondat.
Conform declarației de asigurare din data de 27 septembrie 2004 contestatorul, în calitate de asociat unic la SC s-a obligat să plătească o contribuție de asigurări sociale lunară, pe baza calcului efectuat și comunicat casei teritoriale de pensii.
Această obligație îi revenea potrivit dispozițiilor art.5 alin.1 pct.IV din Legea nr.19/2000 și art.10 din Ordinul nr.340/2001 privind Normele de aplicare a Legii nr.19/2000.
Contestatorul a achitat aceste obligații până în noiembrie 2004, pentru ca în ianuarie 2007 să-și retragă declarația de asigurare începând cu data de 01 iulie 2005.
Pentru perioada decembrie 2004 - iulie 2005 intimata a calculat majorări de întârziere, dobânzi și penalități conform disp. art.31 alin.8 raportat la art.115 alin.1 și 116 alin.1 din Ordinul nr.2/2003. Așadar suma datorată de contestator se constituie din debitul aferent perioadei 01 decembrie 2004 - 01 iulie 2005 (2554,5737 lei) plus dobânzi, majorări de întârziere și penalități calculate până la 31 decembrie 2008 (3 178, 020 lei + 127,037 lei).
În mod justificat instanța de fond a înlăturat apărările contestatorului potrivit cărora nu a realizat venituri în perioada decembrie 2004 - iulie 2005 întrucât, pe de o parte, nu și-a rectificat propria declarație cu privire la cumulul veniturilor asigurate în perioada respectivă, iar pe de altă parte, în cauză s-a dovedit că societatea a realizat profit conform bilanțului contabil depus la dosar.
Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar în recurs rezultă că în perioada 2004 - 2005 și ulterior societatea a realizat profit, neavând relevanță faptul că acesta a rămas nerepartizat și că asociatul unic, în persoana contestatorului, nu a ridicat dividende.
Cât privește decizia nr.1155 din 12 martie 2009, aceasta a fost emisă de intimată în baza unei alte declarații de asigurare și anume cea cu nr.2569, contestatorul nefiind în măsură să probeze că suma imputată prin această decizie nu ar fi datorată.
Față de cele reținute, Curtea, constatând criticile aduse sentinței nefondate, va respinge recursul ca atare, în temeiul disp. art.312 alin 1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul - G, împotriva sentinței nr. 1454 din 2 iulie 20009, pronunțată de Tribunalul Suceava ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 noiembrie 2009.
Președinte Judecători Grefier
Red.
Thred.
2 ex.10.12.2009
Jud. fond
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Bratu Ileana, Andrieș Catrinel
