Contestație privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia 379/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 379/R/2008
Ședința publică din data de 12 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Sergiu Diaconescu Adrian Repede
: - -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de chemata în garanție DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ împotriva sentinței civile nr. 2000 pronunțată de Tribunalul Sălaj, la data de 01.10.2007, în dosarul nr-, privind și pe reclamanta, pe pârâta și pe chemata în garanței CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect contestație privind drepturi de asigurări sociale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta intimatei-reclamante, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 23.01.2008 concluzii scrise de către recurenta-chemată în garanție, iar la data de 05.02.2008 intimata-chemată în garanție a depus la dosar întâmpinare.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii civile atacate și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2000 din 01.10.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă cererea reclamantei formulate împotriva pârâtei SC SRL și în consecință a fost obligată aceasta să-i plătească reclamantei suma de 15.875 lei, reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului pentru perioada 14.10.2005-30.06.2006.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și în consecință a fost obligată chemata în garanție Direcția de munca și Protecție Socială S să compenseze din suma plătită de pârâtă reclamantei suma pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale în perioada 01.01.2004-01.07.2004.
Totodată a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 500 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.1647/09.10.2006, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului s-a constatat faptul că raportul de muncă dintre reclamantă și pârâtă a început la data de 01.12.2003, iar pârâta a fost obligată să încheie contractul individual de muncă cu reclamanta începând cu data de 01.12.2003.
Anterior pronunțării acestei sentințe pârâta a încheiat un contract de muncă cu reclamanta începând cu data de 01.01.2004 și datorită acestui fapt reclamanta nu a beneficiat de indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, după nașterea minorei I la data de 01.07.2004 deoarece nu îndeplinea condițiile prevăzute de art.122 alin.2 din Legea nr.19/2000 coroborată cu prevederile art.98 alin.( 4) din aceeași lege. Conform acestor prevederi reclamanta trebuie să realizeze un stagiu de cotizare de cel puțin 10 luni în ultimele 12 luni anterioare datei nașterii copilului.
Prin urmare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.269( 1) din Codul Muncii conform căruia "Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile, contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Pe de altă parte, conform art.133 alin.2 lit. a din Legea nr.19/2000, îndemnizația solicitată de reclamantă trebui a plătită de pârâtă chiar dacă fondurile erau suportate integral din bugetul asigurărilor sociale de stat Prin urmare excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei a fost respinsă ca nefondată.
Ca urmare a faptului că instanța de judecată a constatat că raporturile de muncă dintre reclamantă și pârâtă au început la 01.-12.2003, reclamanta îndeplinea condițiile de cotizare prevăzute de art.122 alin.2 coroborat cu art. 98, alin.4 din Legea nr.19/2000 și ar fi trebuit să beneficieze de indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani. Nebeneficiind de această indemnizație reclamanta a suferit un prejudiciu material ce trebuie recuperate în temeiul art.269 (1) din Codul muncii.
Prin urmare instanța a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 15.875 lei reprezentând indemnizația cuvenită pentru perioada 14.10.2005 - 30.06.2006.
Totuși această sumă nu trebuie suportată în totalitate de reclamantă deoarece în perioada 01.01.2004 - 01.07.2004, a contribuit pentru reclamantă la fondul de asigurări sociale de stat iar potrivit art.2 lit. d și e din Legea nr.19/2000 două dintre principiile fundamentale care guvernează sistemul asigurărilor sociale de stat sunt: principiul obligativității, potrivit căruia persoanele fizice și juridice au, conform legii, obligația de a participa la sistemul public, drepturile de asiguri sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor; principiul contributivității, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuții lor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuții lor de asigurări sociale plătite.
Prin urmare, indemnizația cuvenită pentru perioada în care s-a contribuit la fondul asigurărilor sociale de stat trebuie acoperite de la bugetul de stat.
Întrucât acțiune a reclamantei a fost introdusă la data de 324.04.2007 iar începând cu data de 01.10.2006 în conformitate cu prevederile nr.OUG148/2005 indemnizația pentru creșterea copilul se acordă de Direcția de Muncă și Protecție Socială S, această instituție a fost obligată la plata indemnizației cuvenită pentru perioada de contribuție a reclamantei la bugetul de stat.
Acest lucru se impune în temeiul prevederilor art.19 și 20 din nr.l OUG48/ 2005 conform cărora " fondurile necesare plății drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență. se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii Solidarității Sociale și Familiei "iar" calculul și plata drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se fac,de către direcțiile teritoriale".
Având în vedere aceste considerente a fost respinsă excepția lipsei calității
procesuale a chematei în garanție și a fost admisă cererea de chemare în garanție a Sf ormulată de pârâtă.
În temeiul art.274 pr.civ. a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, chemata în garanție Direcția de Muncă și Protecție Socială Sad eclarat recurs prin care a solicitat casarea parțială a sentinței invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În motivarea recursului s-a susținut că pentru perioada 01.01.2004 - 01.07.2004, indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani se achită de către Casa Județeană de Pensii S, conform art.120, 133 și 133/1 din Legea nr.19/2000 și art.25 și art.28 alin.1 din OUG nr.140/2005.
Reclamanta și pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite recursul pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.120 din Legea nr.19/2000, "indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat", iar acest buget al asigurărilor sociale de stat este gestionat și administrat de către Casa Națională de Pensii. În subordinea CNP funcționează casele județene de pensii care au obligația să stabilească cuantumul drepturilor de asigurări sociale individuale și efectuează plata acestora (art.24 lit. e din HG nr.13/2004).
Or, OUG nr.148/2005 care reglementează obligația de a plăti indemnizația de creștere a copilului a intrat în vigoare la data de 01.01.2006, neputând produce efecte asupra perioadei în discuție (01.01.2004 - 01.07.2004), ceea ce chiar Constituția României o consacră cu valoare de principiu în art.16 alin.2.
Prin urmare, având în vedere principiul "tempus regit actum", Curtea constată că chematei în garanție nu îi revenea obligația de a achita indemnizația de creștere a copilului, astfel încât nu are calitate procesuală pasivă.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 pr.civ. va admite recursul declarat de chemata în garanție Direcția de Muncă și Protecție Socială S împotriva sentinței civile nr. 2000 din 1 octombrie 2007 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, care va fi modificată în parte în sensul că se va respinge cererea de chemare în garanție a S și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de chemata în garanție Direcția de Muncă și Protecție Socială împotriva sentinței civile nr. 2000 din 1 oct 2007 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea de chemare în garanție a Direcția de Muncă și Protecție Socială
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./06.03.2008
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Sergiu Diaconescu Adrian Repede
