Despăgubiri. Decizia 1491/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1491/
Ședința publică din 31 august 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1564 din 26 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 20 august 2009 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 27 august 2009 și apoi pentru astăzi, 31 august 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1564/26 iunie 2008, Tribunalul Harghitaa admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive, invocate de Casa de Asigurări de Sănătate H și de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Harghita și, drept consecință:
- a obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de 8.598,94 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. -/09.02.2007 și nr. -/09.02.2007, sumă actualizată cu indicele de inflație, calculată până la data plății efective;
- a respins acțiunea reclamantului privind obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Direcției Generale a Finanțelor Publice H la alocarea fondurilor necesare plății sumei menționate;
- a respins acțiunea reclamantului față de Casa de Asigurări de Sănătate
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, cu privire la excepțiile invocate în cauză, următoarele argumente:
Așa cum este reglementat în cuprinsul art. 1 alin. 3 și art. 2 alin.1 din Hotărârea nr. 972 din 26 iulie 2006, Casa Națională de Asigurări de Sănătate are ca principal obiect de activitate asigurarea funcționării unitare și coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate și are în subordine casele de asigurări de sănătate județene, care sunt instituții publice cu personalitate juridică, cu bugete proprii, ce se organizează și funcționează potrivit statutelor proprii. Potrivit prevederilor art. 227 - 228 din Legea nr. 95/2006, serviciile medicale curative ( inclusiv cele a căror decontare o solicită reclamantul ) sunt suportate de către Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate, care este gestionat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate ( art. 1 pct. 1 din nr.HG 972/2006), și nu de casele de asigurări de sănătate județene.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, tribunalul a reținut că rolul acestuia este de a răspunde de elaborarea proiectelor bugetului de stat, pe baza proiectelor de buget depuse de ordonatorii principali de credite, respectându-se în acest sens procedura reglementată prin Legea finanțelor publice, iar potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
De asemenea, s-a apreciat că nefiind vorba de un drept salarial, ci de o despăgubire ce constă în decontarea unor servicii medicale, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ținut să răspundă în solidar cu ceilalți pârâți,atâta timp cât asigurarea fondurilor necesare acestor servicii se suportă din Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate, raporturile contractuale în acest sens existând între Ministerul Justiției (care este obligat în mod expres prin lege - art. 79 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, să suporte decontul unor servicii medicale ) și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a relevat, în esență, următoarele considerente:
Prin Decizia nr. -/21 decembrie 2005 emisă de către Casa Județeană de Pensii H, s-a admis cererea reclamantului privind acordarea pensiei de serviciu în baza art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, stabilindu-se astfel o pensie de 3197 lei, cu plata drepturilor începând cu data de 26.09.2005.
Conform actelor medicale, anexate în xerocopie la dosar la filele 4, 5, 6 și 42, reclamantul a fost internat de urgență la sfârșitul lunii ianuarie 2007 la Clinica de Cardiologie Târgu M, timp în care a beneficiat de efectuarea unui test coronarian urmat de un implant de stent D1.
Așa cum rezultă din facturile fiscale nr. - din 9 februarie 2007 și nr. - din 9 februarie 2007, stentul coronarian și materialele sanitare necesare implantului au fost achiziționate (și achitate) de către reclamant de la la recomandarea Comisiei de Cardiologie din cadrul Târgu M, iar contravaloarea acestora se cifrează la suma de 8.598,94 lei.
În cursul lunii aprilie 2007, reclamantul s-a adresat Serviciului contabilitate din cadrul Tribunalului Harghita, solicitând ca în baza art. 78 pct.4 din Legea nr. 303/2004 să i se deconteze facturile fiscale nr. - din 9 februarie 2007 în valoare de 8.438,30 RON și nr. - din 9 februarie 2007 în valoare de 160,64 RON. Această instituție, în baza adresei Ministerului Justiției - Serviciul de Asistență Medicală nr. 55307/08 mai 2007, nu a dat curs solicitărilor reclamantului, refuzând decontarea contravalorii facturilor fiscale mai sus enunțate.
Art. 79 alin.5 din Legea nr. 303/28.06.2005, republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor prevede în mod expres și necondiționat gratuitatea asistenței medicale, a medicamentelor și protezelor atât pentru judecătorii în activitate cât și pentru magistrații pensionari. Judecătorii și procurorii în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției la asigurările sociale.
Astfel, singura condiție care rezidă din acest text de lege este cea referitoare la respectarea dispozițiilor legale privind plata contribuțiilor la asigurările sociale, aspect irelevant în speță, atâta timp cât reclamantul îndeplinește toate condițiile, inclusiv cele referitoare la achitarea către bugetul de stat a acestor contribuții prevăzute de lege pentru a beneficia de drepturile solicitate.
De altfel, Ministerul Justiției nici nu contestă acest drept al reclamantului, ba dimpotrivă, în susține și îl argumentează în cuprinsul întâmpinării formulate, însă arată totodată că nu această instituție este obligată prin lege la decontarea contravalorii serviciilor medicale solicitate de către petent, ci Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Deși Ministerul Justiției face trimitere la art.227-228 din Legea nr. 95/2006 și art. 59 alin.1 din nr.HG1842/2006, pe considerentul că aceste texte de lege fiind de aplicabilitate generală, reclamantul ar fi trebuit să urmeze o altă procedură specifică, stabilită prin Ordinul comun al Ministerului Sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 670/2006, tribunalul a considerat această argumentare nefondată, atâta timp cât reclamantului, prin Legea specială - Legea nr. 303/2004 i s-au conferit anumite drepturi, printre care și cele referitoare la gratuitatea medicală.
În plus, reclamantul a beneficiat de gratuitatea spitalizării și a tratamentelor medicale ( după cum acesta arată prin acțiunea formulată ) pentru perioada internării, ceea ce nu constituie altceva decât un început de recunoaștere a gratuității la care era îndreptățit petentul.
Pentru aceste considerente, prima instanță a concluzionat că acțiunea reclamantului este întemeiată, întrucât între Ministerul Justiției și Casa Națională de Asigurări de Sănătate există un raport contractual ce vizează alocarea unor astfel de fonduri (din Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate), în vederea efectuării unor deconturi, cum ar fi și cel ce vizează contravaloarea serviciilor medicale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin memoriul de recurs, pârâtul a susținut că, în calitate de asigurat, reclamantul beneficia în mod gratuit de stentul coronarian implantat, nefiind necesară achiziționarea lui, în schimb, trebuia să urmeze procedura prevăzută de Ordinul comun al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, nr. 670/2006, emis în aplicarea Legii nr. 95/2006 și a nr.HG 1842/2006, respectiv să se adreseze, pe baza unui bilet de trimitere al medicului curant, Comisiei speciale din cadrul unității spitalicești în care a fost internat, urmând ca, după obținerea aprobării necesare, directorul coordonator să comande necesarul lunar de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Pentru aceste considerente, recurentul Ministerul Justiției a concluzionat că în mod justificat a refuzat decontarea dispozitivului achiziționat de către reclamant, suportarea contravalorii acestuia urmând să fie făcută de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, instituție ce avea obligația de a asigura fondurile necesare tratamentului afecțiunii reclamantului, inclusiv a dispozitivului implantat, iar nu de către Ministerul Justiției.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea hotărârii primei instanțe.
Aceeași solicitare a formulat-o prin întâmpinare și pârâta Casa de Asigurări de Sănătate H, în ceea ce privește reținerea lipsei calității sale procesuale pasive în cauză.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat, astfel că urmează a fi admis pentru considerentele relevate în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 79 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, reluate ulterior - în urma abrogării acestora prin art. I pct. 4 din nr.OUG 50/2006 - de prevederile art. 25 alin.1 din nr.OUG 27/2006, magistrații în activitate sau pensionari beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.
Legiuitorul nu a stabilit, însă, în sarcina Ministerului Justiției vreo obligație concretă sub aspectul acordării efective a respectivei gratuități, situație în care, făcându-se trimitere la plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, în cauză devin incidente actele normative speciale care reglementează gratuitatea serviciilor medicale.
Reclamantul, în calitatea sa de asigurat al Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, conform Legii nr. 95/2006, beneficia în mod gratuit de stentul coronarian implantat, însă în condițiile și cu procedura reglementate prin Ordinul comun al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 670/2006, pentru aprobarea derulării programului, respectiv a subprogramelor naționale cu scop curativ finanțate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate în anul 2006, și a normelor metodologice de organizare, finanțare, monitorizare și control al acestora, ordin a cărui aplicabilitate a fost prelungită prin Ordinul nr. 582/2006 și pentru trimestrul I al anului 2007. ( cazul reclamantului ).
Astfel, în cuprinsul Anexei nr. II - "Programul național cu scop curativ" (din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 670/2006) figurează nr. 3 - "Tratamentul bolnavilor cu afecțiuni cardiovasculare prin chirurgie cardiovasculară și prin cardiologie intervențională și electrofiziologie", subprogram în care se încadrează și afecțiunea reclamantului.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin.1 din Ordinul nr. 670/2006, sumele alocate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pentru finanțarea subprogramelor se utilizează pentru asigurarea în spital și în ambulatoriu a unor medicamente și materiale sanitare specifice unor boli cronice cu risc crescut, iar conform prevederilor art. 6 alin. 2, achiziționarea acestora se face de către unitățile sanitare care derulează subprogramele respective.
În speță, obligația achiziționării stentului coronarian implantat reclamantului revenea unității spitalicești în cadrul căreia s-a efectuat intervenția - respectiv Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu M, enumerat în cuprinsul Anexei nr. III din Ordinul nr. 670/2006 printre unitățile sanitare prin care s-a derulat subprogramul menționat, iar decontarea contravalorii dispozitivului urma a se face în condițiile prevăzute de art. 3 - 5 din ordin și conform metodologiei expuse în norme, respectiv de către casa județeană de asigurări de sănătate în a cărei rază teritorială funcționează unitatea spitalicească, din fondurile alocate în acest scop prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Din cele anterior relevate, Curtea conchide că stabilirea obligației de decontare în sarcina Ministerului Justiției excede dispozițiilor legale enunțate, astfel că hotărârea primei instanțe se constată a fi fost dată cu aplicarea greșită a legii, atrăgând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va admite recursul dedus judecății, cu consecința modificării în parte a sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita și menținerii ca legale a celorlalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1564/26 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 august 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
7 exp./ 24.09.2009
Jud.fond.;
Asist. jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
