Despăgubiri. Decizia 153/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 153/2009
Ședința publică de la 05 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâtele CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE S și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect despăgubiri, împotriva sentinței civile nr.705/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Se constată că la dosar s-au înregistrat concluzii scrise din partea intimatei reclamante -.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 29 ianuarie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr- reclamanta a chemat în judecată pârâtele CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S și CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE S ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta CJP la plata indemnizației pentru concediu medical aferent perioadei 1.07.2005-31.12.2005 pentru suma asigurată potrivit contractului de muncă pe care l-a avut încheiat cu Fundația Universitară Sibiu, iar pârâta CJAS să fie obligată la plata indemnizației pentru concediu medical aferent perioadei 1.01.2006 - 24.08.2006 pentru suma asigurată potrivit contractului de muncă pe care l-a avut încheiat cu Fundația Universitară Sibiu.
În motivarea acțiunii reclamata a susținut că a avut încheiat un contract individual de muncă cu Universitatea din Sibiu pe durată nedeterminată, iar pentru anul universitar 2004/2005 a încheiat un contract individual de muncă cu timp parțial cu Fundația Universitară.
La data de 5 iulie 2005, în urma unor complicații intervenite în urma nașterii din 1 iulie 2005, reclamanta a suferit un atac cerebral, urmat de o meningo-encefalită și endocardită, ceea ce a impus o intervenție chirurgicală pe cord deschis în vederea protezării.
Formularele de concediu medical reclamanta le-a depus doar la locul de muncă unde a avut funcția de bază, această unitate calculându-i indemnizația de concediu medical doar aferent veniturilor obținute de la acest angajator.
Întrucât nu a primit indemnizația aferent asigurărilor sociale plătite potrivit celui de al doilea contract de muncă încheiat cu Fundația Universitară, iar cele două pârâte au obligația de a achita indemnizația pentru concediul medical potrivit tuturor sumelor pentru care s-au plătit asigurările sociale, reclamanta a înțeles să formuleze prezenta acțiune.
Pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Sibiu a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea capătului de cerere formulat împotriva sa.
Se arată că reclamanta a depus la sediul pârâtei cerere de acordare a indemnizației de concediu medical la care a anexat certificatele medicale în copie legalizată.
Pârâta a răspuns reclamantei că potrivit art. 72 din ordinul nr. 60/2006 pentru persoanele asigurate care desfășoară activitatea la mai mulți angajatori, la fiecare fiind asigurat, indemnizațiile se plătesc de fiecare angajator. În această situație reclamanta trebuia să prezinte la angajator copie legalizată după certificatul de concediu medical, ceea ce reclamanta nu a înțeles să facă astfel cum rezultă din însuși conținutul acțiunii.
Pârâta CJP Sibiu a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece potrivit art. 133 din Legea nr. 19/2000 plata indemnizației se face de către angajator. Casele teritoriale de pensii calculează și plătesc aceste drepturi asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. 1, pct. IV, V și alin. 2, respectiv acelor persoane care aveau încheiate declarații/contracte de asigurare.
Pe fondul cauzei se arată că deși pârâta poate prelua în plată anumite drepturi dacă riscul asigurat s-a petrecut în timpul unui contract de muncă, din certificatele medicale depuse rezultă că dreptul de asigurări sociale s-a născut ulterior expirării termenului pentru care s-a încheiat contractul individual de muncă, motiv pentru care nu sunt aplicabile prevederile art. 129 din Legea nr. 19/2000.
Prin sentința civilă nr. 705/2008 Tribunalul Sibiua respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii și a admis acțiunea formulată de reclamanta, pârâta CJP fiind obligată la plata indemnizației pentru concediu medical aferentă perioadei 01.07.2005-31.12.2005 pentru suma asigurată potrivit contractului de muncă pe care reclamanta l-a avut încheiat cu Fundația Universitară din Sibiu, iar pârâta CJASS Sibiu a fost obligată la plata indemnizației pentru concediu medical aferentă perioadei 01.01.2006-24.08.2008 pentru suma asigurată potrivit contractului de muncă pe care reclamanta l-a avut încheiat cu Fundația Universitară din Sibiu.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că riscul asigurat, respectiv boala de care reclamanta a suferit s-a produs la data de 5 iulie 2005, anterior încetării contractului de muncă cu Fundația Universitară din Sibiu. Întrucât reclamanta a plătit contribuția de asigurări sociale de sănătate, este îndreptățită să beneficieze de indemnizația pentru concediul medical de la ambele locuri de muncă.
Deși se reține că reclamanta nu a depus certificatele de concediu medical la al doilea angajator, se menționează că în prezent nu o mai poate face deoarece raportul de muncă a încetat.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că nu i se poate imputa neîndeplinirea obligației de a depune la cel de-al doilea angajator copiile certificate ale concediului medical deoarece starea în care în care au adus-o afecțiunile medicale poate fi considerată o situație de forță majoră.
Potrivit art. 129 din Legea nr. 19/2000 în vigoare la momentul producerii riscului asigurat, în cazul încetării raportului de muncă, plata drepturilor de asigurări sociale se preia în plată de casele județene de pensii și asigurări sociale, plata urmând a fi efectuată din bugetul asigurărilor sociale.
Aceste dispoziții au fost abrogate, iar potrivit OUG nr. 159/2005, art. 12, indemnizația pentru incapacitate de muncă se datorează până la încetarea stării de incapacitate sau până la pensionare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâtele CJP Sibiu și CJAS Sibiu.
Prin recursul declarat, pârâta CJAS Sibiu a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii capătului de cerere formulat împotriva acestei instituții.
În motivarea recursului se arată că prin obligarea pârâtei la plata indemnizației pentru perioada 01.01.2006-24.08.2008, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece reclamanta a solicitat plata indemnizației numai până la 24.08.2006.
Pe de altă parte, obligarea pârâtei la plata indemnizației de concediu medical este lipsită de temei legal, deoarece prima instanță nu a ținut cont de faptul că la al doilea angajator contestatoarea nu a mai avut contract de muncă din data de 31.07.2005.
Mai mult, Fundația Universitară în declarațiile privind obligațiile de plată către bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate nu a menționat nominal reclamanta, pentru că aceasta nu mai avea calitatea de angajată la această instituție din 31.07.2005.
CAS Sibiu nu poate face plăți în lipsa unor documente și proceduri prevăzute de actele normative în vigoare.
Pârâta CJP Sibiu a solicitat prin recursul formulat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate împotriva acestei instituții.
Se susține că sentința atacată este pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. Potrivit art. 133 din Legea nr. 19/2000 calculul și plata indemnizației de asigurări sociale prevăzute la art. 98 alin. 1 lit.a se făcea, pe baza certificatului medical eliberat în condițiile legii, de către angajator.
Pe perioada iulie 2005 reclamanta a beneficiat de drepturi salariale aferente contractului de muncă încheiat cu Fundația Universitară, astfel că recurenta nu poate fi obligată pentru aceeași perioadă și la plata indemnizației de asigurări sociale.
Pentru perioada august - decembrie 2005 reclamanta nu a îndeplinit procedura administrativă obligatorie prevăzută de nr. 340/2001, astfel încât pârâta nu poate fi obligată, pe această cale, să achite drepturile bănești solicitate.
Recurentele au depus și concluzii scrise.
Intimata reclamantă nu a depus întâmpinare, dar a depus concluzii scrise.
CURTEA, analizând sentința atacată, prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
O primă critică vizează împrejurarea că la data producerii riscului asigurat reclamanta nu mai avea raporturi de muncă cu al doilea angajator - Fundația Universitară. Această critică nu poate fi primită, deoarece potrivit contractului de muncă înregistrat la ITM Sibiu sub nr. -/2004 contractul individual de muncă al reclamantei cu Fundația Universitară a încetat la data de 31.07.2005.
Deși data riscului asigurat nu poate fi stabilită cu certitudine din actele de la dosar, este evident că acesta s-a produs în cursul lunii iulie 2005 - deci în perioada în care reclamanta avea raporturi de muncă cu cel de-al doilea angajator - sens în care este și biletul de trimitere nr. 167 (fila 5).
Este însă întemeiată critica referitoare la pronunțarea de către prima instanță a unui plus petit, având în vedere că s-a admis capătul de cerere împotriva pârâtei CJAS Sibiu care a fost obligată la plata indemnizației pentru concediu medical aferentă perioadei 01.01.2006-24.08.2008, în condițiile în care reclamanta a solicitat aceste drepturi numai până la data de 24.08.2006.
În ceea ce privește susținerea că pentru luna iulie 2005 reclamanta a primit drepturi de natură salarială, din actele de la dosar rezultă că întradevăr în luna menționată reclamanta a primit drepturi de natură salarială de la Fundația Universitară (cod de identificare -, astfel cum rezultă din fișa depusă la fila 34 dosar de fond) în sumă de 700 lei pentru 21 de zile lucrate. Prin urmare, este evident că reclamanta nu a adus la cunoștința celui de al doilea angajator faptul că se afla în incapacitate de muncă, motiv pentru care a și fost plătită conform contractului de muncă cu timp parțial.
Este întemeiată și critica formulată de ambele recurente referitoare la neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii reglementată de nr. 340/2001.
Mai întâi trebuie reținut că prin acțiunea formulată reclamanta recunoaște că nu a depus în copie legalizată certificatul de concediu medical la al doilea angajator.
Prima instanța a reținut sub acest aspect că reclamanta s-a aflat întru-un caz de formă majoră din cauza afecțiunilor medicale de care a suferit.
Potrivit Decretului Lege nr. 167/1958 forța majoră este o cauză de suspendare a cursului prescripției, care face ca la încetarea sa să curgă în continuare cursul prescripției.
În acest sens sunt prevederile art. 13 lit.a și art. 15 alin. 1 din Decretul Lege nr. 167/1958 potrivit cărora cursul prescripției se suspendă cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forță majoră sa facă acte de întrerupere, după încetarea suspendării, prescripția reluându-și cursul, socotindu-se și timpul curs înainte de suspendare.
Este evident că după ameliorarea stării de sănătate a reclamantei, aceasta se putea deplasa la angajatorul său pentru a depune certificatele de concediu medical în copie legalizată și a-și reglementa situația plății contribuției de asigurări de sănătate. Nu se poate afirma că reclamanta este în continuare într-o situație de forță majoră, mai ales că și-a reluat activitatea profesională.
De asemenea, este greșită susținerea primei instanțe că reclamanta nu mai putea depune certificatul de concediu medical la angajator după încetarea cauzei de suspendare, întrucât contractul de muncă încetase, deoarece conform art. 50 Codul muncii contractul individual de muncăse suspendă de dreptîn cazul concediului pentru incapacitate temporară de muncă.
În acest sens trebuie reținut și că potrivit art. 133 din Legea nr. 19/2000, în forma în vigoare la data producerii riscului asigurat, - care reprezintă sediul materiei - calculul și plata indemnizației de asigurări sociale prevăzute la art. 98 alin. 1 lit.a, b, c și e se facpe baza certificatului medicaleliberat în condițiile legii.
Aceste prevederi se completează cu dispozițiile Ordinului nr. 340/2001, capitolul D "Alte drepturi de asigurări sociale", pct.12, 13 și 47 potrivit cărora:
" de asigurări sociale, cu excepția celor acordate pentru creșterea copilului, se calculează și se plătescîn baza certificatelor de concediu medical, care constituie ordin de plata și care se eliberează pe durate exprimate în zile calendaristice.
Competenta emiterii certificatelor de concediu medical se stabilește de Ministerul Sănătății și Familiei.
Pentru întocmirea corectă a evidentelor privind obligațiile de asigurări sociale pe luna respectivă și, după caz, a statelor de plată a salariilor ori a documentelor de plată a drepturilor bănești ce se suportă din Fondul pentru plata ajutorului de șomaj,asigurații au obligația de a înștiința plătitorii de drepturi asupra acordării concediilor medicale.
de asigurări sociale cuvenite asiguraților care se regăsesc în doua sau mai multe situații prevăzute la art. 5 din lege și care desfășoară activitate în mai multe unități, fiind asigurați în fiecare conform legii, se calculează și se plătesc, după caz, de fiecare angajator sau de casa teritorială de pensii.
În aceste cazuri se vor depune certificatul medical în original și celelalte acte necesare în vederea calculării și achitării dreptului de asigurări sociale aferent venitului asigurat cel mai mare și copiile legalizate, pentru restul situațiilor."
Prin urmare, condiția de bază pentru plata indemnizației de concediu medical, indiferent de cine este cel obligat la plata acestei indemnizații, este depunerea certificatului de concediu medical, în original sau în copie legalizată, la angajator, condiție pe care reclamanta nu a îndeplinit-
Deși pârâtele i-au atras atenția reclamantei că trebuie să depună copiile certificate ale certificatelor de concediu medical la cel de-al doilea angajator pentru a putea beneficia de indemnizația solicitată, aceasta nu a înțeles să dea curs acestei solicitări, deși până la împlinirea termenului de prescripție de trei ani a mai rămas puțin timp.
Având în vedere că reclamanta intimată nu a respectat prevederile art. 133 din Legea nr. 19/2000 și ale Ordinului nr. 340/2001 în mod greșit prima instanță a constatat că reclamanta este îndreptățită să primească această indemnizației de la pârâte în lipsa îndeplinirii obligației corelative din partea acesteia de a depune certificatele de concediu medical în copie legalizată la angajatorul Fundația Universitară, după încetarea cauzei de suspendare a cursului prescripției datorate forței majore.
Numai după ce reclamanta va depune la cel de-al doilea angajator copiile legalizate după certificatele de concediu medical și se va reglementa și situația plății drepturilor salariale pe luna iulie 2005, cu respectarea termenului general de prescripție, și numai dacă pârâtele vor refuza să facă plata în aceste condiții reclamanta poate solicita concursul instanțelor în obținerea drepturilor de asigurări sociale la care ar fi îndreptățită.
Deoarece se constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale la speța dedusă judecății și a pronunțat și un plus petit, fiind deci incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța va admite recursurile declarate de pârâtele CJP Sibiu și CJAS Sibiu și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată de către reclamantă împotriva celor două pârâte.
Intimata a solicitat cheltuieli de judecată, însă față de soluția pronunțată și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, ea fiind cea căzută în pretenții, nu este îndreptățită a le primi, astfel că instanța nu le va acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Sibiu și Casa Județeană de Pensii Sibiu împotriva sentinței civile nr.705/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtelor Casa Județeană de Pensii Sibiu și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Sibiu.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.02.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
05 Februarie 2009
Red./16.02.2009
Judecători fond:
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Monica Maria
