Obligație de a face. Decizia 1003/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(556/2010)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1003/
Ședința publică de la 24.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol soluționarea contestației în anulare împotriva deciziei civile nr.7/R/06.01.2010 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-(6051/2009), formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 12.02.2010, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității contestatorului, care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință. De asemenea, comunică o copie a întâmpinării contestatorului.
Contestatorul solicită strigarea la sfârșitul ședinței pentru a lua cunoștință de cuprinsul întâmpinării.
Curtea lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei a răspuns contestatorul personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Contestatorul solicită admiterea contestației. De asemenea, solicită respingerea excepției inadmisibilității invocată de intimat prin întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de față, constată:
Prin sentința civilă nr.4768/2.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimata Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. - din 13 iulie 1993 pronunțată de Tribunalul București reclamantului i s-a stabilit pensie militară de serviciu în temeiul Decretului nr. 214/1977, pensie formată din pensia militară de stat în cuantum de 51957 lei și pensie suplimentară în cuantum de 15984 lei.
Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat intrată în vigoare la 10 aprilie 2001 abrogat Decretul 214/1977 și nu a mai reglementat instituția pensiei suplimentare, însă la art. 78 prevede că în procentul de calcul al pensiei militare se cuprinde și un spor corespunzător perioadei de contribuție la fondul pentru pensia suplimentară și bugetul de stat.
Tribunalul a apreciat că, întrucât reclamantul a contribuit la fondul de pensie suplimentară peste 25 de ani, aceasta are dreptul ca la actualizarea pensiei să i se acorde un procent de 9% potrivit art. 78 alin. 1 lit. c din Legea nr. 164/2001. A constatat instanța de fond că din actele dosarului rezultă că reclamantul a beneficiat de acest spor, astfel că cererea reclamantului este neîntemeiată.
Recursul declarat de către reclamantul împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.7/06.01.20120 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Instanța de recurs a reținut că în mod corect a fost citat în calitate de intimat, dat fiind că aceasta este structura care are capacitate și calitate procesuală, Casa de pensii neavând personalitate juridică.
Pe fondul cauzei, instanța de recurs a reținut că recurentul reclamant a contestat faptul că perioada de contribuție la pensia suplimentară nu i-a fost recunoscută la recalcularea pensiei militare prin acordarea unui procent suplimentar de 9% la pensie.
Intimatul a recunoscut prin actele depuse la instanța de fond și adresele emise către recurent că acesta are dreptul la procentul de 9%, însă a susținut că acest procent i-a fost acordat recurentului, fiind inclus în cuantumul pensiei acordate acestuia.
Instanța a apreciat că, față de susținerile intimatului, și față de împrejurarea că nu există nicio dispoziție legală care să prevadă faptul că procentul pentru pensia suplimentară se evidențiază distinct în talonul de pensie, până la proba contrară, procentul pretins de recurentul reclamant a fost acordat acestuia, pensia militară fiind corect calculată, așa cum a constatat și instanța de fond.
Nici în fața instanței de fond și nici în faza procesuală a recursului, recurentul reclamant, deși sarcina probei îi incumbă potrivit dispozițiilor art. 1169 cod civil, nu a administrat o dovadă din care să rezulte pertinența pretențiilor sale și a apreciat că nu este utilă cauzei efectuarea unei expertize contabile care să verifice corectitudinea calculelor intimatei prin includerea în suma finală a procentului ce face obiectul litigiului.
Instanța a apreciat că în lipsa acestor dovezi în sprijinul afirmațiilor reclamantului nu se poate reține că procentul de 9% nu ar fi fost inclus în pensia militară achitată recurentului reclamant, împrejurare corect reținută de instanța de fond, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 cod proc. civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Decizia pronunțată în recurs a fost atacată pe calea contestației în anulare de către recurentul.
Întemeiată în drept pe dispozițiile art.318 Cod procedură civilă contestația a fost motivată astfel:
Contestatorul consideră că instanța de recurs nu a făcut o analiză temeinică a tuturor actelor de la dosar, a luat mai mult de bază întâmpinarea intimatului care prezintă problemele confuze, nereale și neadevărate;
Intimatul recunoaște că prin decizia de pensie nr.- din 13.07.1993 a avut o pensie de serviciu de 51,957 lei dar și o pensie suplimentară de 15,944 lei reprezentând 9% din pensia de serviciu, acestea fiind stabilite în baza Legii nr.214/1977 care prevedea instituția juridică a pensiei suplimentare și mai precizează că contestatorul a primit pensia suplimentară separat de pensia de serviciu a pensiilor mili8tare, neadevărat, fals, i s-a reținut pensia suplimentară din luna decembrie 1998, până la 01.01.2001, 25 de luni, în această perioadă Legea nr.2214/1977 nu era abrogată, la dosar sunt cupoanele de pensie care dovedesc aceasta, a primit din nou pensia suplimentară din luna ianuarie 2001 până în august inclusiv, deci câteva luni și sub Legea nr.164/2001 dacă această lege e cauza reținerii pensiei contestatorului, de ce nu s-a reținut din aprilie sau mai 2001, cauza este alta "lipsa banilor" așa cum scrie pe cuponul din luna iulie 2008 pe care îl anexează.
Este adevărat că Legea nr.164/2001 a prezentat unele imperfecțiuni dar acestea au fost eliminate de OUG nr.77/2008, aprobate de Legea nr.14, contestatorul a ridicat pretenția de a i se reda pensie suplimentară decât după publicarea acesteia în Buletinul Oficial iunie 2008.
Art.78 din Legea nr.164 prevede "pentru cadrele militare care au contribuit la fondul de pensie suplimentară, se acordă la stabilirea sau actualizarea pensiei, în condițiile art.22-24 și ale art.48 alin.1 un spor procentual de 3-6 sau 9% în funcție de perioada de contribuție (contestatorul a contribuit 26 de ani și 5 luni, consideră că i se cuvine 9% din pensie, din care să fie reținut.
Analizând contestația astfel formulată, Curtea reține următoarele:
Conform art.318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de Ia art. 317. proc. civ. (necompetență sau vicii vizând procedura citării) și art. 318. proc. civ. (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în contestația în anulare.
Cum contestatorul nu invocă asemenea motive, ci tinde la o reluare a judecății recursului, cererea astfel formulată va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.7/R/06.01.2010 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-(6051/2009), în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.:
Tehnored:
2 ex./11.03.2010
Jud.recurs:;
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Lizeta Harabagiu, Maria
