Obligație de a face. Decizia 1022/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-(7238/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE

MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.1022/

Ședința publică din data de 19 februarie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște

JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș

JUDECĂTOR 3: Elena

GREFIER -

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât MINISTERUL INTERNELOR Șl REFORMEI ADMINISTRATIVE - CASA DE PENSII, împotriva sentinței civile nr.4032 din 13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 3304/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile. Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei instanțe, la data de 04.02.2009, precum și faptul că atât pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Casa de Pensii cât și intimatul reclamant, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.

Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.4032 pronunțată la data de 13.05.2008 în dosarul nr- de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Casa de Pensii; s-a anulat decizia nr.121/08.08.2007 emisă de MIRA - Comisia de Contestații Pensii; a fost obligat intimatul la emiterea unei decizii de stabilire a pensiei militare de serviciu (limită de vârstă) în favoarea contestatorului în raport de vechimea în serviciul militar, începând cu 01.04.2007.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamantul este pensionar în sistemul public în baza Deciziei nr.- emisă de Casa județeană de pensii H, beneficiind de pensie pentru limită de vârstă stabilită în temeiul legii nr.3/1977 și recalculată în temeiul OUG nr.4/2005.

La data de 01.03.2007, reclamantul a solicitat MIRA stabilirea unei pensii militare de stat, cererea acestuia fiind soluționată prin decizia nr.-/15.06.2007.

Prin decizia nr.121/08.08.2007 emisă de MIRA - Comisia de Contestații Pensii a fost respinsă contestația formulată de împotriva deciziei de respingere a cererii de pensionare nr.-/15.06.2007 cu motivarea că petentul "are deja un titlu de pensie dobândit în sistemul public de pensii, primind pensie pentru întreaga sa vechime în muncă (stagii de cotizare) și în serviciu (art.17 din legea nr. 164/2001) în care sunt valorificate perioadele de salariat civil și obligații militare" și că potrivit prevederilor art.194 din legea nr. 19/2000, art. 20 din legea nr. 164/2001 și Notei Comune referitoare la aplicarea prevederilor legii nr. 19/2000 și ale legii nr. 164/2001 "drepturile de pensie aflate în plată după data de 10.04.2001 se plătesc în continuare de către sistemul de pensii unde se aflau în plată iar recunoașterea reciprocă operează numai în cazul noilor înscrieri la pensie".

S-a constatat că potrivit dispozițiilor art.194 din Legea nr.19/2000 între sistemul public de pensii și celelalte sisteme proprii de asigurări sociale se recunosc reciproc stagiile de cotizare în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă.

Astfel, sistemul pensiilor militare de stat și asigurărilor sociale este reglementat de Legea nr. 164/2001, lege specială prin raportare la Legea nr.19/2000.

Ori, conform dispozițiilor art.1 din Legea nr.164/2001, dreptul la pensii pentru cadrele militare este garantat de stat și se exercită în condițiile legii, iar potrivit prevederilor art.3 beneficiază de acest drept cadrele militare în activitate, în rezervă, sau în retragere.

Tribunalul a constatat, având în vedere datele menționate în decizia de respingere a cererii de pensionare în sistemul militar,că reclamantul îndeplinește cerințele prevăzute de art. 10 lit. a și art.l11lit. a, raportat la art. 12 și 15 din legea nr.164/2001 republicată cu modificările și completările ulterioare (forma în vigoare la data formulării cererii de stabilire a pensiei în sistemul militar) pentru a fi beneficiarul unei pensii de serviciu pentru limită de vârstă.

În condițiile în care în actele normative menționate anterior nu există dispoziții care să interzică transferul unei pensii dintr-un sistem în altul dacă sunt îndeplinite cerințele impuse pentru acordarea dreptului și nu se urmărește valorificarea aceleași vechimi în muncă pentru obținerea a două tipuri de pensie, tribunalul a apreciat că cererea petentului trebuia să fie soluționată favorabil.

Însă nu a putut fi primită apărarea pârâtului referitoare la incidența Notei Comune nr.1984/DR, 3042/2001 de aplicare a prevederilor Legii nr.19/2000 și ale Legii nr.164/2001 încheiată de Ministerul Muncii Sociale și Familiei, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și Ministerul Apărării Naționale, având în vedere faptul că acest act nu are forța juridică necesară de a modifica legile edictate în domeniul asigurărilor sociale și prin urmare nu se poate considera că există o interdicție de transfer al drepturilor de pensie dintr-un sistem în altul pentru că astfel ar fi convenit autoritățile investite să aplice reglementările referitoare la pensii.

În consecință, Tribunalul a admis contestația formulată de reclamantul, a anulat decizia nr.121/08.08.2007 emisă de MIRA - Comisia de Contestații Pensii și a obligat intimatul la emiterea unei decizii de stabilire a pensiei militare de serviciu (limită de vârstă) în favoarea contestatorului în raport de vechimea în serviciul militar, începând cu 01.04.2007 (conform art.52 alin.2 din legea nr. 164/2001 din prima zi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea împreună cu actele necesare la organul de pensii).

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză. Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că recurentul reclamant este pensionar al sistemului public de pensii, fiind beneficiar al pensiei pentru limită de vârstă, drept solicitat și stabilit în condițiile Legii nr.3/1977.

În aceste condiții, nelegal a statuat Tribunalul că stabilirea pensiei militare este posibilă pentru că partea și-a exprimat opțiunea pentru pensia militară, întrucât legislația în vigoare după aprilie 2001- Legea nr.164/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr.191/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu mai oferă posibilitatea opțiunii la pensie într-un sistem prin renunțare la pensia stabilită și plătită în alt sistem.

În mod eronat se pretinde că instanța de fond ar fi realizat aplicațiunea art.20 din Legea nr.164/2001 cu modificările și completările ulterioare în cazul intimatului-reclamant. Potrivit acestor dispoziții între sistemul public de pensii și sistemul pensiilor militare de stat se recunosc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în serviciu, dar numai în vederea deschiderii dreptului la pensie (înscrieri noi), dispoziții ce se aplică de la data intrării în vigoare a actelor normative menționate, și care nu pot fi aplicate intimatului-reclamant care era deja pensionar în sistemul public de pensii.

Nu trebuie neglijat, apreciază recurentul, nici punctul de vedere exprimat prin adresa nr.3134/2002 de către Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale- Direcția de îndrumare și coordonare pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ce statuează că "pensiile de invaliditate și celelalte tipuri de pensii stabilite conform legislației anterioare datei la care au intrat în vigoare Legea nr.19/2000 și Legea nr.164/2001 au fost calculate valorificând întreaga vechime realizată în cele două sectoare". După data de 1 aprilie 2001 aceste pensii au devenit pensii în înțelesul Legii nr.19/2000, fiindu-le aplicabile după această dată reglementările legii susmenționate.

Așa cum rezultă cu claritate din dispozițiile art.20 din Legea nr.164/2001, acestea se referă la înscrieri noi, în fapt la persoanele care au vocație la pensie după data intrării în vigoare a legii, ceea ce nu este cazul intimatului-reclamant.

Drept urmare, perioadele de vechime în serviciu, în înțelesul art.17 din Legea nr.164/2001 republicată cu modificările și completările ulterioare, care au fost valorificate în sistemul public de pensii până la data de 10.04.2001, se supun reglementărilor în vigoare după această dată, respectiv Legii nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare.

În situația în care s-ar executa dispozițiile statuate de Tribunal și s-ar stabili intimatului-reclamant o pensie militară de stat pentru perioadele de vechime precizate de art.17 din Legea nr.164/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare și care sunt cuprinse în vechimea pe baza căreia s-a calculat acestuia pensia pentru limită de vârstă, aceasta ar însemna o dublă valorificare a acelorași perioade, atât în sistemul public cât și în sistemul militar.

Potrivit dispozițiilor susmenționate, pensia militară se stabilește doar pentru perioadele de vechime în serviciu și se aplică conform art.15 alin.2 din Constituția României, cu începere din data de 10.04.2001 nu și anterior acestei date, în acest sens fiind și conținutul Deciziei nr.559/25.10.2005 a Curții Constituționale, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a art.20,22 și 78 alin.1 din Legea nr.164/2001.

Nu trebuie neglijat că potrivit acestei decizii beneficiază de pensie militară de serviciu atât persoanele care rămân în activitate militară până la pensionare, dar potrivit art.15 din Legea nr.164/2001 nu sunt excluse de la acest beneficiu nici fostele cadre militare, însă cu respectarea anumitor condiții și prin coroborare cu art.20 din Legea nr.164/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare. În cauză recurentului reclamant nu-i sunt aplicabile dispozițiile art.20 alin.1 din Legea nr.164/2001 republicată, admitere a acțiunii și înscrierea la pensie militară, fiind lipsită de temei legal.

Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.

Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul formulat pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii:

Legea nr.164/2001 reprezintă o lege specială ce reglementează un sistem propriu de pensionare prin raportare la Legea nr.19/2000, domeniul acesteia de aplicare fiind stabilit în funcție de calitatea de militar expres determinată de art.1 și 3 din cuprinsul acesteia, respectiv "Dreptul la pensie pentru cadrele militare, se exercită în condițiile prezentei legi"; "De prevederile prezentei legi beneficiază cadrele militare în activitate, în rezervă sau în retragere".

Se va avea în vedere că potrivit dispozițiilor art.10 lit.a, art.11 lit.a din Legea nr.164/2001 intimatul-reclamant are dreptul la pensie de serviciu pentru limită de vârstă în sistemul de pensii militare, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.12 din același act normativ.

Totodată, conform art.194 din Legea nr.19/2000, între sistemul public și celelalte sisteme proprii, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, în vederea stabilirii drepturilor de pensie, inclusiv pentru limită de vârstă, astfel încât transferarea intimatului-reclamant de la sistemul public la cel militar nu afectează în nici un mod drepturile recunoscute și acordate acestuia până la această dată, dar garantează o evoluție corectă și coerentă a drepturilor reclamantului în calitate de pensionar militar aflat în sistemul pensiilor militare de stat, conform Legii nr.164/2001.

Astfel, conform art.48 din Legea nr.164/2001, actualizarea pensiilor militare se realizează ori de câte ori se majorează solda de grad, iar în cursul execuției bugetare prin indexarea cu un procent care să acopere cu până la 100% rata inflației prin Hotărâre de Guvern. În sistemul public de pensii, reactualizarea pensiilor se face diferit, având în vedere art.81 din Legea nr.19/2000, în funcție de valoarea stabilită a punctului de pensie.

Nu trebuie neglijat că singurul act normativ în vigoare ce reglementează sistemul de pensii militare de stat este Legea nr.164/2001, act normativ ce nu exclude transferul din sistemul public, cum legal a statuat Tribunalul, nici Legea nr.19/2000 nu exclude această posibilitate și drept legal.

Existența unei decizii de pensionare emisă în baza Legii nr.3/1977 nu poate împiedica transferarea drepturilor de pensie dintr-un sistem într-altul,în condițiile în care nu se tinde la valorificarea a două tipuri de pensie, ci a uneia anume și legea nu interzice o astfel de operațiune.

Intimatului-reclamant îi sunt aplicabile dispozițiile art.20 din Legea nr. 164/2001 republicată, putând beneficia de pensie militară în calitatea sa de fost cadru militar, valorificându-se doar perioada lucrată în acest sistem. Aceste dispoziții nu se referă doar la cadrele militare în rezervă cum susține recurentul, ci și la fostele cadre militare, așa cum se arată și în conținutul Deciziei nr.259/2005 a Curții Constituționale invocate în susținerea recursului prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a art.20, art.22 și art.78 alin.1 din Legea nr.164/2001.

Nu poate fi reținut nici punctul de vedere exprimat prin adresa nr.3134/2002 de către Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, întrucât așa cum reține și Tribunalul, acest act nu are forța juridică necesară de a modifica legile emise în domeniul asigurărilor sociale, neputându-se concluziona prin Nota comună invocată în conținutul adresei, s-a stabilit o interdicție de transfer al drepturilor de pensie dintr-un sistem în altul, pentru că astfel ar fi convenit autoritățile însele să aplice reglementările referitoare la pensii.

Astfel, nu este întemeiată susținerea potrivit căreia de prevederile Legii nr.164/2001 beneficiază numai cadrele militare trecute în rezervă după data de 10 aprilie 2001, întrucât legea nu face o astfel de limitare, dimpotrivă la art.3 precizează că de dispozițiile sale beneficiază cadrele militare în rezervă sau în retragere, înțelegând prin aceasta, rezervă la data intrării sale în vigoare, astfel cum este cazul în speță, al intimatului-reclamant.

Din această perspectivă, în mod corect a stabilit prima instanță că, realizând un stagiu de cotizare în sistemul pensiilor militare de stat, intimatul-reclamant are dreptul la stabilirea uneia dintre pensiile militare de stat prevăzute de art.11 din Legea nr. 164/2001.

Persoana îndreptățită poate astfel reveni asupra opțiunii sale, alegerea anterioară încetându-și de drept efectele, sens în care nu intervine retroactivitatea legii. În realitate Legea nr.164/2001 se aplică numai din momentul intrării sale în vigoare și modifică pentru viitor situațiile juridice ce satisfac ipotezele normelor sale, în baza cererilor persoanelor îndreptățite, lăsând neatinse efectele produse anterior.

În consecință, față de dispozițiile Legii nr.164/2001, care permit valorificarea stagiului realizat în calitate de militar în sistemul pensiilor militare de stat, hotărârea primei instanțe este legală și dată cu aplicarea corectă a legii, iar recursul este nefondat și va fi respins ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE reprezentat prin Direcția Generală Juridică împotriva sentinței civile nr.4032/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.:

Dact.:

2 ex.

16.03.2009

Jud.fond:

Președinte:Liviu Cornel Dobraniște
Judecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1022/2009. Curtea de Apel Bucuresti