Obligație de a face. Decizia 1035/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6558/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1035/
Ședința publică din data de 19 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.4790 din 10 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 13801/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul contestator G, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul contestator G, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/19.12.2008 atașată la fila 12 dosar, lipsind recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul contestator G, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 09.02.2009, precum și faptul că recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatului contestator G, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4790/10.06.2008 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de contestatorul G,în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului prin valorificarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu 1.12.2005 și să emită o nouă decizie în acest sens.
Obligă intimata la 500 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că drepturile de pensie ale contestatorului s-au deschis la data de 01.05.2000, conform mențiunilor din copia deciziei nr. -/13.04.2000.
Prin urmare, contestatorul este beneficiarul procesului de recalculare reglementat prin OUG nr. 4/2005, începând cu data de 1.12.2005, conform HG nr. 1456/2005.
Prin cererea formulată de acesta s-a solicitat emiterea deciziei conform OUG nr. 4/2005, motiv pentru care Tribunalul a analizat care este stagiul complet de cotizare ce se impunea va fi valorificat în procedura de recalculare reglementată prin acest act normativ.
Din copia buletinului de calcul nr.-/26.09.2005 emis de Casa de Pensii Sector 6, rezultă că, în procesul de recalculare a fost determinat un punctaj mediu anual în valoare de 1,56212, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, deși, conform mențiunilor din copia deciziei de stabilire a drepturilor de pensie nr.-/13.04.2000 emisă de Oficiul de Pensii B, contestatorul a lucrat în grupa I de muncă o perioadă de 29 ani 1 lună și 28 zile iar dreptul la pensie i s-a stabilit începând cu data de 01.05.2000.
Tribunalul a constatat că, în mod eronat, intimata a utilizat în calculul punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 30 ani în loc utilizarea stagiului complet de cotizare de 20 ani.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Conform art. 2 alin. 3 din anexa HG 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Din copia deciziei de pensionare nr. -/13.04.2000 emisă de Oficiul de Pensii B, rezultă că dreptul la pensie al contestatorului s-a deschis în baza Legii nr. 3/1977, la data de 01.05.2000 și că partea contestatoare, a desfășurat activități în grupa I de muncă o perioadă de 29 ani 1 lună și 28 zile.
În consecință,Tribunalul a constatat că la determinarea punctajului mediu anual recalculat trebuia utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și a dispus obligarea intimatei să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului prin valorificarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu 1.12.2005, conform HG nr. 1456/2005, și să emită o nouă decizie în acest sens. De asemenea în baza art. 274 Cod de procedură civilă, a dispus obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestator, în valoare de 500 lei, onorariu avocat, conform chitanței de la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă și dispozițiile art.3041Cod pr.civilă recurenta susține în esență, pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că raportat la data deschiderii drepturilor la pensie ale contestatorului, respectiv în anul 2000, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 30 de ani, conform dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.3/1977 raportat la art.2 alin.3 din HG nr.1550/2004 și nu 20 de ani,cum incorect a reținut instanța de fond.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
Prin Decizia nr.40/22 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că: "Dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă,este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială".
Cum, această decizie este obligatorie pentru instanțe conform art.329 alin.3 Cod pr.civilă și cum autorul acțiunii a fost pensionat pentru limită de vârstă începând cu data de 01.05.2000, având un stagiu de cotizare în grupa a I de muncă de 29 de ani, 1 lună și 28 zile, înseamnă că îi sunt aplicabile dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977 în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani, cum corect a reținut instanța de fond și nu de 30 de ani individualizat în decizia de recalculare pensie contestată în cauză.
Astfel, din coroborarea prevederilor alin.1 cu cele ale alin.3 art.2 din Normele Metodologice cuprinse în anexa la HG nr.1550/2004, rezultă că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art.14 alin.3 raportat la art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 pentru deschiderea dreptului său la pensie. Cum, reclamantul are o vechime de peste 20 de ani în grupa I de muncă,evident că beneficiază de reducerea stagiului total de cotizare necesar, de la 30 de ani la 20 de ani, în temeiul dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977, pentru motivele expuse anterior.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința atacată ca legală, fiind pronunțată cu respectarea normelor de drept material incidente în cauză.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 Cod pr.civilă, va fi obligată recurenta la plata către intimat a sumei de 500 lei, reprezentând onorariu avocat achitat conform chitanței nr.250 din 19.12.2008, atașată la fila 11 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4790/10.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-contestator
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
6.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
