Cerere recalculare pensie. Decizia 1034/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(7066/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1034/
Ședința publică din data de 19 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.4396 din 27 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 12380/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul contestator, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr. -/15.10.2008 atașată la fila 25 dosar, lipsind recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul contestator, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 09.02.2009, precum și faptul că recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatului contestator, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, contestatorul a chemat în judecată pe intimata Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea intimatei să emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă conform dispozițiilor OUG nr.4/2005 din data de 01.12.2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.4396/27.05.2008 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat intimata în temeiul OUG nr.4/2005, să recalculeze, începând cu data de 1.12.2005, drepturile de pensie cuvenite contestatorului, în raport de un stagiu complet de cotizare de 20 de ani; a obligat pârâta la plata,in favoarea reclamatei, a cheltuielilor de judecata in cuantum de 500 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin buletinul de calcul nr.-/10.11.2005 emis de Casa Locală de Pensii Sector 6, au fost recalculate, în temeiul dispozițiilor OUG nr.4/2005, începând cu 01.12.2005. drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului, determinându-se un punctaj mediu anual de 1,19573. La determinarea punctajului mediu anual a fost utilizat de intimată un stagiu complet de cotizare de 30 ani, așa cum rezultă din anexele buletinului de calcul.
Prin cererea de chemare în judecată contestatorul critică modalitatea de recalculare sub aspectul stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, susținând că trebuia să fie de 20 ani - pentru că a lucrat în grupa I de muncă, iar nu de 30 de ani.
Din actele dosarului, tribunalul a reținut că drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 2001și că pentru determinarea punctajului mediu anual în procesul de recalculare a pensie în temeiul nr.OUG 4/2005 s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Tribunalul a mai reținut din decizia de stabilire inițială a drepturilor de pensie că la data deschiderii dreptului la pensie în temeiul Legii nr.3/1977, contestatorul împlinise vârsta de 50 ani.
În cuprinsul deciziei inițiale de pensie se menționează că,contestatorul a avut o vechime de 21 ani, 5 luni și 14 zile în grupa I de muncă, fapt confirmat și de mențiunile carnetului de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin.1 din OUG nr. 4/2005 determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Potrivit disp. art. 2 alin. 1,3 si 4 din HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prev. Legii 19/2000, " Stagiul complet de cotizare utilizat in determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in munca prevăzuta de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977" iar " pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
Tribunalul a reținut că potrivit art. 4 din HG nr. 478/1990 personalul din întreprinderea "" B, cuprins în grupele I și a II-a de muncă, poate cere pensionarea dacă a desfășurat activități astfel: minimum 20 de ani în grupa 1 de muncă și are vârsta de 45 de ani; minimum 25 de ani în grupa a 11-a de muncă și are vârsta de 50 de ani.
Intimata a considerat că numai în cazul unor asemenea acte normative speciale stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, în cazul persoanelor pensionate în temeiul Legii nr.3/1977 stagiul complet fiind de 30 de ani.
Tribunalul a apreciat interpretarea intimatei eronată, întrucât nu există nicio rațiune pentru a considera că petentul nu se află într-o situație identică cu persoanele ce au beneficiat de dispozițiile HG nr. 478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, care nu derogă de la dispozițiile Legii nr.3/1977 sub aspectul stagiului complet de cotizare.
Câtă vreme contestatorul a realizat stagiul complet de cotizare de 20 de ani pentru grupa I de muncă impus de Legea nr.3/1977 și s-a putut pensiona la împlinirea vârstei de 50 de ani, este absurd să se considere că stagiul complet de cotizare este de 30 de ani.
Este adevărat că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr.3/1977, însă această lege a instituit și o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a Il-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant. în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
Tribunalul a considerat că prin Normele Tehnice emise de CNPAS privind evaluarea pensiilor din fostul sistem de asigurări sociale, în mod eronat se consideră că doar în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile, așa cum prevede Legea nr.3/1977, iar nu de un alt act normativ special, iar în cazul celorlalți pensionari se reține fără deosebire un stagiu complet de 30 de ani.
Prin prisma acestor considerații, tribunalul constatat că dispozițiile unor acte normative speciale, cum este, de exemplu, HG nr.478/1990, nu reprezintă decât aplicații particulare ale normei speciale cuprinse de art.14 din Legea nr.3/1977, potrivit căreia persoanelor care lucrau efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa de muncă, se puteau pensiona, la cerere, la vârsta de 50 de ani, stagiul complet de cotizare fiind în cazul lor tot de 20 de ani.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (este vorba de art.14 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005 pe baza un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât dispozițiile HG nr. 1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 de ani ci la stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr.3/1977, care era diferit după cum persoana a lucrat în grupe de muncă, în calitate de personal navigant, etc.
Pe cale de consecință, constatând nerespectarea dispozițiilor legale, în baza art. 87 din Legea nr.19/2000, tribunalul a obligat pe intimata, în temeiul OUG nr.4/2005, să recalculeze, începând cu data de 1.12.2005, drepturile de pensie cuvenite contestatorului, în raport de un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Fiind în culpă procesuală, intimata a fost obligată conform art.274 pr.civ. să plătească suma de 500 RON, către contestator cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, care în temeiul art.304 pct. 8,9 și 3041. proc. civ. prin care solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea în fapt și în drept a recursului, recurenta susține că intimatul a ieșit la pensie la data 11.01.2001 prin Decizia nr.- în baza Legii nr.3/1977 fiind încadrat în grupa I și II de muncă, decizie care a rămas definitivă, nefiind contestată.
Acesta nu a beneficiat de nicio lege specială, și conform prevederilor Legii nr.19/2000, Normelor de Aplicare a HG nr.1550/2004 emise de acesta nu poate beneficia de un stagiu complet de cotizare de 20 de ani la stabilirea drepturilor de pensie.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 locurile de muncă erau încadrate potrivit Legii nr.3/1977 în grupe de muncă, respectiv grupa I și a-II-a de muncă.
Noua lege a renunțat la acest sistem de clasificare a locurilor de munca, însă potrivit art. 18 alin. 2 " cotele de contribuții de asigurări sociale sunt diferențiate în funcție de condițiile de muncă normale, deosebite sau speciale".
Cotele de contribuții de asigurări sociale prevăzute la alineatele (2) si 13) ale art. 18, au fost reglementate pentru anul 2004 prin alin. (1) al art. 23 din Legea nr. 519 din 3 decembrie 2003.
În art.19 legea definește categoria locurilor de munca in condiții deosebite, dar nu le enumeră, prevăzând ca acestea se stabilesc prin hotărâre de guvern.
Art. 20 din lege stabilește, însă, în mod expres locurile de muncă în condiții speciale, care nu coincid decât în mică parte cu cele încadrate în fosta grupă I de muncă. O mare parte din locurile încadrate anterior în grupa I de muncă, se regăsesc în prezent în grupa locurilor de muncă în condiții deosebite.
În consecință grupa I și II de muncă pe Legea nr.3/1977 nu este asimilată de legea nr.19/2000 în cadrul condițiilor speciale de muncă.
De asemenea contribuția de asigurări sociale a fost plătită la nivelul cotelor stabilite pentru grupa I de muncă potrivit legii nr. 3/1977, precum și Ordinului Nr. 50/1990 Anexa 1 pct. 1 alin.6 precum și HG Nr. 267/1990.
Prin art.43 legea nr. 19/2000 stabilește norme derogatorii cu privire la stagiu și vârsta de pensionare pentru cei care si-au desfășurat activitatea in locuri de munca in condiții speciale, nu in grupa I de munca potrivit legii nr.3/1977.
Astfel, asigurații care si-au desfășurat activitatea in locurile de munca prevăzute la art. 20 lit.a (limitativ prevăzute, nu aceleași ca cele din grupa I de muncă) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 ani in aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limita de vârsta si vechime completa începând cu vârsta de 45 de ani.
Instanța de fond și-a întemeiat în drept hotărârea pe o lege abrogată Legea nr.3/1977, unde nu se punea problema punctajului mediu anual și a unui stagiu complet de cotizare, însă Legea nr.19/2000 nu prevede decât stagiu complet de cotizare de 25 si 30 ani.
Instanța de fond consideră că Normele CNPAS, precum și interpretarea legii de către Casa de Pensii a Municipiului B este eronată, extrapolând dispozițiile unei legi speciale în generalitatea spețelor în ceea ce privește lucrul în grupe de muncă, considerând-le identice.
Consideră recurenta că atâta timp cât legiuitorul a promulgat o lege specială, acesta se aplică numai în anumite situații, nelăsând loc de interpretări ulterioare, însă din considerentele sentinței reiese faptul că dacă aceasta a făcut aplicarea întocmai a legii, se consideră astfel că ar fi în culpă procesuală, pentru motivul ca nu a generalizat aceste dispoziții aplicându-le tuturor pensionarilor care au peste 20 ani lucrați în grupa I de muncă.
Obligarea Casei de Pensii a Municipiului B la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, onorariu care oricum ar fi trebuit cenzurat de către instanța de fond in temeiul art. 274 alin. 3, este o încălcare gravă a legii și principiilor de drept.
La data de 9.02.2009, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimatul-contestator, solicitând respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu potrivit art.3041proc. civ. Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele motive:
Astfel instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii la aceasta.
În acest sens prima instanța a reținut că prin acțiunea formulată intimatul-contestator a solicitat recalcularea pensiei cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Curtea reține că intimatul a fost pensionat potrivit art.14 din Legea nr. 3/1977 și HG nr.1550/2004.
Intimatul are o vechime în muncă în cadrul grupei I de 21 ani, 5 luni și 14 zile.
În acest sens art. 14 din Legea nr.3/1977 dispune următoarele "(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;
b) un an și trei luni pentru grupa II de munca.
(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat în grupele I și II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la împlinirea vârstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații;
b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de munca, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca".
Potrivit înscrisurilor aflate la dosar intimatul a fost pensionat la data de 11.01.2001, deci împlinise vârsta de 50 de ani la data deschiderii drepturilor la pensie, așa cum era prevăzut de dispozițiile art. 14 din Legea nr.3/1977.
În criticile sale recurenta susține că reducerea stagiului de cotizare se aplica doar pentru cei care au ieșit la pensie în baza legilor speciale.
Curtea reține că acesta a fost pensionat datorită vechimii în muncă în grupa I de muncă așa cum stipulează art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 " Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca.", iar prin HG nr.1550/2004
s-a stabilit modalitatea privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public stabilite în fostul sistem de asigurări sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, care în art. 2 alin. 4 din Anexa nr.1 stabilește următoarele (2) "Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 iulie 1977, data intrării în vigoare aLegii nr. 3/1977privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii va fi de 20 de ani pentru femei și de 25 de ani pentru bărbați.
(4) Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
Având în vedere aceste dispoziții legale și aflându-ne în situația în care este vorba despre o decizie de recalculare a pensiei și nu despre o decizie de stabilire a pensiei, HG menționată mai sus a avut drept scop armonizarea pensiile celor pensionați în vechiul sistem, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000.
Prin urmare, nu are nicio relevanță faptul că intimatul a fost pensionat în raport cu numărul anilor lucrați în grupa I de muncă atâta timp cât acesta s-a pensionat în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 3/1977 îndeplinind astfel condițiile de pensionare.
În ceea ce privește trimiterea la alin.(4) al art.2 din Anexa HG nr.1550/2004 la acte normative cu caracter special, Curtea consideră că textul actului normativ vizează tocmai situația în care intimatul și-a desfășurat activitatea într-un domeniu în care a fost încadrat în grupa I de muncă.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
În baza art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta la plata către contestator ca parte câștigătoare în proces, a sumei de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța atașată la fila 24.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4396/27.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-contestator.
Obligă recurenta la 500 lei, cheltuieli de judecată către intimat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
9.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
