Obligație de a face. Decizia 1148/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6816/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1148/
Ședința publică de la 25 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.5059 din data de 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.11467/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, având ca obiect:"obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul,personal și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 20.02.2009 depusă la dosar-fila 13, lipsind intimatulMinisterul Internelor și Reformei Administrative.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 03.02.2009, întâmpinare din partea intimatului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, iar la data de 23.02.2009 s-a depus la dosar cerere din partea d-lui avocat prin care depune la dosar concluzii scrise însoțite de practică judiciară.
Curtea, în ședință publică, procedează la comunicarea întâmpinării formulată de intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative către recurentul, prin avocat.
Recurentul, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentului cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurentul, prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, arătând că în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, solicită a se observa că aceasta este neîntemeiată, întrucât în cadrul primei acțiuni, recurentul în cauză, a solicitat obligarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative la plata procentului de 100% din solda de grad și solda de funcție ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale, iar în acțiunea dedusă judecății, s-a solicitat obligarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative la plata unei indemnizații de 25% din solda de grad și solda de funcție ale unui sublocotenent, astfel încât, apreciază că nu există identitate de obiect între cele două acțiuni.
Cât privește temeinicia recursului, recurentul, prin avocat, solicită a se observa că în cadrul acestuia a invocat și faptul că în spețe similare instanța de control judiciar s-a pronunțat favorabil părților și, față de această împrejurare, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5059 din 18.06.2008, pronunțată în dosarul nr. 11467/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția autorității de lucru judecat a sentinței nr. 3540 din 30.05.2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative pentru existența autorității de lucru judecat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului nr-, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să îi recalculeze cuantumul rentei lunare de veteran de război, retroactiv, începând cu data de 01.03.2004, în funcție de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție, la minim, ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale și să îi plătească diferența dintre renta lunară astfel calculată și cea efectiv încasată în perioada 01.03.2004 la zi.
Prin cererea care face obiectul prezentului dosar, precizată de reclamant, acesta a solicitat obligarea pârâtului să îi recalculeze renta de veteran de război și să îi plătească diferența dintre renta cuvenită pentru medalia "Crucea Comemorativă" reprezentând 25% din solda de grad și solda de funcție, la minim, ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale și renta efectiv încasată în perioada 01.04.2005 la zi.
În ceea ce privește perioada pentru care s-a solicitat diferența de rentă, prima instanță a reținut că perioada indicată în cea de a doua cerere este inclusă în cea dintâi.
Tribunalul a mai constatat că în prima acțiune reclamantul a solicitat chiar mai mult decât în cea care face obiectul dosarului de față, iar instanța a analizat pretențiile în ansamblul lor. În măsura în care instanța ar fi apreciat că reclamantului i se cuvine o rentă de veteran de război calculată prin utilizarea procentului de 25% din solda de grad și solda de funcție (și nu 100% cum s-a cerut), ar fi admis în parte acțiunea. Însă, instanța inițial sesizată a apreciat că renta cuvenită reclamantului a fost calculată în mod corect de către pârât și că acestuia nu i se cuvine nici o diferență de rentă.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că există identitate de obiect între cele două cereri, fiind întrunite condițiile cerute de art. 1201. civ. și că apărările reclamantului în această privință nu pot fi reținute.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivului de recurs, ce poate fi încadrat în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurentul a arătat, în esență, următoarele:
În mod greșit Tribunalul a reținut autoritatea de lucru judecat, întrucât obiectul primei acțiuni, soluționate prin sentința civilă nr. 3540 din 30.05.2007, a constat în recalcularea rentei de veteran de război pe baza unui procent de 100% din solda de grad și de funcție, la minim, în timp ce, prin cea de a doua acțiune, s-a solicitat calculul rentei prin raportare la 25% din solda de grad și de funcție, la minim.
Așa fiind, diferența dintre obiectul celor două cereri este evidentă, astfel încât nu se justifică aplicarea dispozițiilor art. 163 din Codul d e procedură civilă.
Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că este pensionar militar în baza deciziei de pensionare nr. -/09.07.1997, având calitatea de veteran de război, posesor al medaliei "Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941- 1945", conferită de Președintele României, prin Decretul nr. 235/1994.
Or, în conformitate cu dispozițiile art. 13 și 14 din Legea nr. 44/1994, renta lunară se calculează, după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, stabilite conform legii.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul Ministerul Administrației și Internelor a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Recurentului i-a fost acordată medalia "Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941 - 1945" prin Decretul nr. 235/1994, conform brevetului aflat la fila 4 a dosarului instanței de fond.
Prin sentința nr. 3450 din 30.05.2007, Tribunalul Bucureștia respins, ca neîntemeiată, prima acțiune formulată de recurentul reclamant, având ca obiect recalcularea cuantumului rentei lunare de veteran de război, retroactiv, începând cu data de 01.03.2004, în funcție de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție, la minim, ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale și plata diferenței dintre renta lunară astfel calculată și cea efectiv încasată în perioada 01.03.2004 la zi.
În motivarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență, că, prin nr.OUG 12/2004 a fost introdus în Legea nr. 44/1994 un nou articol - 141, text a cărui semnificație este cea care rezultă nu doar din interpretarea sistematică a art. 13,14 și 141din lege, în ordinea lor firească, ci și din nota de fundamentare a nr.OUG -, concluzia fiind în sensul că numai pentru veteranii decorați cu Ordinul, rentele lunare se calculează, conform art. 13 lit. a),în funcție de solda de grad și solda de funcție, la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, în timp ce veteranii cărora le-a fost conferită medalia "Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941 - 1945", cum este situația reclamantului, renta se calculează potrivit dispozițiilor art. 14 și este în cuantum de 25%din solda de grad, la minim, a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării.
Prin urmare, rezultă că reclamantul face parte din categoria veteranilor menționați la art. 14 și că a încasat renta în cuantumul la care era îndreptățit, respectiv25% din de grad, la minim,a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării.
Ulterior, același reclamant, în contradictoriu cu același pârât, s-a adresat din nou instanței cu o cerere prin care a solicitat recalcularea rentei de veteran de război și plata diferenței dintre renta cuvenită pentru medalia "Crucea Comemorativă" reprezentând 25% din solda de grad și solda de funcție, la minim, ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale și renta efectiv încasată în perioada 01.04.2005 la zi.
Curtea constată că dispozițiile art. 163 din Codul d e procedură civilă se referă la excepția de litispendență, iar nu la autoritatea de lucru judecat, chiar dacă, în ambele situații se cere să fie îndeplinită condiția triplei identități de obiect, cauză și de persoane, în aceeași calitate. Prin urmare, dispozițiile legale evocate de recurent nu au fost reținute de instanța de fond în considerentele sentinței recurate.
În ce privește obiectul acțiunii, se reține că aceste este reprezentat de însuși dreptul dedus judecății, cauza fiind temeiul pe baza căruia dreptul este pretins.
Pentru a exista identitate de obiect între două cereri, este suficient ca, din cuprinsul lor, să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni, soluția pronunțată într-o astfel de situație de prima instanță sesizată având putere de lucru judecat într-o nouă cerere prin care se tinde la valorificarea aceluiași drept.
În mod just instanța de fond a reținut autoritatea de lucru judecat, în raport de dispozițiile art. 1201 din Codul civil și a soluționat cu prioritate această excepție, fără a intra în cercetarea fondului.
Astfel, Tribunalul în mod corect a constatat că, în ceea ce privește perioada pentru care s-a solicitat diferența de rentă, intervalul indicat în cea de a doua cerere (1.04.2005 la zi) este inclus în intervalul pentru care s-a solicitat recalcularea rentei în cererea inițial formulată de recurentul reclamant (01.03.2004 la zi).
Împrejurarea că, în cea de a doua cerere, întinderea pretențiilor este diferită, solicitându-se recalculare rentei în funcție de solda de grad și solda de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, într-un procent de 25%, iar nu de 100%, ca în prima cerere, nu este de natură a schimba obiectul acțiunii, astfel încât există autoritate de lucru judecat.
Așa fiind, Curtea reține că este justă concluzia instanței de fond potrivit căreia, în prima acțiune, reclamantul a solicitat chiar mai mult decât în cea care face obiectul dosarului de față, în temeiul acelorași dispoziții legale, iar instanța a analizat la acel moment pretențiile în ansamblul lor, apreciind că renta cuvenită reclamantului a fost calculată în mod corect de către pârât și că acestuia nu i se cuvine nici o diferență de rentă.
Puterea de lucru judecat este reglementată de art. 1201 din Codul civil ca o prezumție legală absolută, scopul acestei reglementări fiind evitarea situațiilor în care s-ar ajunge la pronunțarea a două hotărâri contradictorii, în sensul că drepturile negate în hotărârea inițial pronunțată ar fi afirmate în hotărârea ulterioară sau invers.
Or, dacă s-ar admite punctul de vedere al recurentului, ar însemna să se ajungă tocmai într-o asemenea situație.
Cum puterea de lucru judecat este, conform dispozițiilor art. 166 din Codul d e procedură civilă, o excepție de fond peremptorie și absolută, Curtea constată că prima instanță a procedat corect respingând acțiunea reclamantului pentru autoritate de lucru judecat, fără a trece la examinarea cauzei pe fond, astfel încât și în recurs este de prisos analizarea susținerilor recurentului privind fondul pretențiilor.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.5059 din data de 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.11467/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Administrației și Internelor (Ministerul Internelor și Reformei Administrative).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /:
2 ex./23.03.2009
Jud.fond: /
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Uță Lucia, Cristescu
