Obligație de a face. Decizia 116/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 116/AS

Ședința publică din data de 7 aprilie 2009

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale

PREȘEDINTE: Maria Apostol

JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel

- -

Grefier - - -

S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în- C, județul C, împotriva sentinței civile nr. 8/9.01.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, - 4,. A,. 1,. 6, județul C, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta pârâtă, consilier juridic, în baza delegației nr. 2903/6.04.2009, depusă la dosar și intimatul reclamant, personal.

Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat și că intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare.

Întrebate fiind, părțile susțin că nu mai au acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.

Instanța, luând act de susținerile acestora, în sensul că nu au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentanta recurentei pârâte, având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Intimatul reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, astfel cum a arătat pe larg prin întâmpinare.

Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei

CURTEA

Asupra recursului de față:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr- reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii la eliberarea unei adeverințe referitoare la sporurile cu caracter permanent de care a beneficiat în activitate, în perioada în care a lucrat la SC. SA.

În motivare a arătat că adeverința privind sporurile de care a beneficiat îi este necesară pentru ca aceste sporuri să fie avute în vedere la calcularea pensiei.

În dovedire s-au depus înscrisuri privind activitatea desfășurată la SC.

În apărare, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată, motivat de faptul că potrivit OUG nr.39/2006 obligativitatea eliberării adeverințelor cade în sarcina Arhivelor Naționale și nicidecum în sarcina Casei Județene de Pensii S-a susținut că potrivit Art.II din OUG. nr. 39/2006, la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, art.II din.nr.358/2002 pentru modificarea și completarea Legii Arhivelor Naționale nr.16/1996, HG. nr.51/2003 privind procedura de predare -primire a documentelor creatorilor și/sau deținătorilor de documente, persoane juridice care s-au desființat, precum și alte dispoziții contrare se abrogă.

Prin sentința civilă nr. 8/09.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis acțiunea formulată și a fost obligată pârâta să elibereze reclamantei adeverințele referitoare la sporurile salariale de care a beneficiat în activitate.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut în esență că prin sentința civilă nr. 8739/COM/2002 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost obligată pârâta să preia din fondul arhivistic al fostei SC SA documentele cu valoare practică în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagii de cotizare la asigurările sociale ale cetățenilor iar hotărârea a rămas definitivă prin respingerea apelului - decizia civilă nr. 204/COM/25.09.2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA. S-a mai reținut că potrivit art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salarii se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform

legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare și ca urmare, este un drept al contribuabilului să i se ia în calcul la determinarea punctajului pe baza căruia se stabilesc drepturile de pensie, sporurile cu caracter permanent, ceea implică obligația corelativă de eliberare a adeverinței.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta.

În motivarea recursului a arătat că în cauză sunt incidente prevederile art. 18 din OUG nr. 39/2006 și că documentele care au aparținut SC SA trebuiau a fi preluate de Arhivele Naționale. S-a reiterat apărarea invocată și în întâmpinare în sensul că prin art. II din OUG nr. 39/2006 s-au abrogat art. II din Legea nr. 358/2002, HG nr. 51/2003 și orice dispoziții contrare și s-a susținut că în această situație Casa Județeană de Pensii C nu mai are temei legal pentru a elibera adeverințe precum cea solicitată de reclamantă.

Reclamantul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului. În acest sens a arătat în esență este obligată să preia arhiva fostei SC SA și să elibereze adeverințe privind veniturile obținute de foștii angajați.

Analizând sentința recurată prin prisma susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Recurenta nu contestă împrejurarea că datele a căror atestare o solicită reclamantul prin eliberarea adeverinței rezultă din arhiva fostei SC SA. De altfel, din copia carnetului de muncă seria - nr. - depusă de reclamant rezultă că acesta a activat în cadrul Combinatului de îngrășăminte chimice, ulterior devenit SC SA în baza HG nr. 1213/1990 publicată în Of. nr. 13 bis din 21.01.1991 (punctul 119 din Anexa I) care la rândul său a fost supusă procedurii falimentului.

Singurul motiv de recurs invocat a fost invocat ca apărare și în întâmpinare și se referă la împrejurarea că nu recurenta este cea care ar fi trebuit să preia fondul documentar al societății aflate în faliment și ca urmare nu are nici temei și nici o obligație de a elibera astfel de adeverințe.

Dar, această chestiune a fost deja analizată de instanțele judecătorești, reținându-se cu putere de lucru judecat că în raport de prevederile legale în vigoare la data desfășurării procedurii falimentului Casa Județeană de Pensii C era cea care trebuia să preia din fondul documentar documentele cu valoare practică. Astfel, așa cum a reținut în mod corect prima instanță, prin sentința civilă nr. 1895/COM/27.03.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, Casa Județeană de Pensii Caf ost obligată să preia aceste documente și tocmai din cuprinsul lor rezultă acele date în baza cărora se eliberează certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagii de cotizare în sistemul asigurărilor sociale ale cetățenilor, necesare pentru corecta stabilire a drepturilor de pensie. În hotărârea judecătorească la care s-a făcut referire și care a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 204/COM/25.09.2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚAs -a reținut incidența art.18 din Legea nr. nr. 16/1996 în forma în vigoare la data apariției situației care a impus preluare, respectiv falimentul SC SA iar nu în forma stabilită prin OUG nr. 39/2006, întrucât legea se aplică numai pentru viitor.

Ca urmare, existența obligației recurentei de a prelua de a prelua respectiva parte din fondul documentar al SC SA nu mai poate fi repusă în discuție în condițiile în care nu a intervenit nici un alt act normativ sau altă împrejurare care să fi modificat situația de fapt și de drept existentă la data pronunțării hotărârii judecătorești indicate anterior și care să conducă la concluzia că obligația recurentei s-ar fi stins. Or, recurenta invocă incidența unui act normativ anterior acestei hotărâri judecătorești, respectiv OUG nr. 39/2006 care a fost avută în vedere la pronunțarea respectivei sentințe.

Recurenta nu a invocat și nu a probat faptul că urmare a unor împrejurări de fapt sau de drept noi o altă instituție ar fi preluat fondul documentar cu valoare practică al SC SA și nici că ar fi obținut în urma unei acțiuni în justiție, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, obligarea altei instituții să preia acest fond documentar.

Așa cum a reținut și instanța de fond, pentru ca o persoană să poată beneficia de un calcul corect al drepturilor de pensie, în condițiile în care art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 stabilește modul în care se pot dovedi veniturile obținute în perioada contributivă, este necesar să se rețină în favoarea asiguratului și un drept de a i se elibera o adeverință care să ateste datele necesare pentru calculul pensiei, drept căruia îi corespunde obligația corelativă a deținătorului fondului arhivistic de a elibera o astfel de adeverință.

În caz contrar, așa cum a reținut și instanța de fond, dreptul asiguratului la prestații de asigurări sociale ar fi afectat și nu ar mai avea un caracter efectiv câtă vreme ar fi pus practic în imposibilitate de a dovedi elementele esențiale pentru calculul pensiei indicate în art. 78 din Legea nr. 19/2000.

De aceea, în mod corect a constatat instanța de fond că recurenta pârâtă este cea care trebuie să elibereze adeverința solicitată de reclamantă. Împrejurarea că recurenta pârâtă nu a preluat încă întregul fond documentar nu o poate exonera de obligația de a elibera o astfel de adeverință întrucât nerespectarea hotărârilor judecătorești care îi impuneau preluarea documentelor îi este imputabilă și nimeni nu poate invoca propria turpitudine pentru a fi exonerat de o obligație. Atâta vreme cât recurenta deține sau ar trebui să dețină fondul documentar cu valoare practică al SC SA, aceasta este obligată și să emită adeverințe privind date care rezultă din documentele cuprinse în acest fond documentar.

Pentru aceste motive recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în- C, județul C, împotriva sentinței civile nr. 8/9.01.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, - 4,. A,. 1,. 6, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2009.

PREȘEDINTE: Maria Apostol

JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu Răzvan Anghel

Judecător,

Grefier,

- -

Jud.fond. /

jud.

2 ex./ 07.05.2009.

Președinte:Maria Apostol
Judecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 116/2009. Curtea de Apel Constanta