Obligație de a face. Decizia 1311/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (7898/2008)
DECIZIE CIVILĂ NR. 1311 /
Ședința publică de la 03.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
******************************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.5443 din data de 02.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.14.994/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant, prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2008, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 03.02.2009, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică. De asemenea, solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței nr.72/28.01.2009, pe care o depune la dosar.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
URTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5443 din data de 02.09.2008, pronunțată în dosarul nr.14994/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B () și obligat-o pe aceasta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin valorificarea veniturilor suplimentare realizate cu titlu de venituri înacord globalșiprime,evidențiate în adeverința nr.4312/17.12.2007, emisă de PROIECT B, începând cu 01.12.2005, scop în care să emită o nouă decizie.
De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantului diferențele de drepturi bănești cuvenite acestuia, în urma recalculării pensiei, începând cu data de 14.02.2008 și până la data executării sentinței civile.
Totodată, a obligat pârâta către reclamant, la plata sumei de 1.400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la dosar.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele, în fapt și în drept:
Reclamantul a fost pensionat în baza legii nr.3/1977 prin decizia nr.-/1998 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, emisă de Oficiul de Pensii sector 1 B, începând cu data de 01.02.1998.
Drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate în baza Legii nr.19/2000 prin deciziile cu nr.- din datele de: 11.10.2001, 25.04.2002, 20.03.2003, 24.06.2004 și 26.05.2005.
Prin decizia nr.-/23.01.2006 privind recalcularea pensiei din sistemul public, emisă de Casa Locală de Pensii sector 1 B, drepturile de pensie ale reclamantului au fost recalculate în baza OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005, determinându-se un punctaj mediu anual de 3.99211 puncte, în raport de care s-au stabilit drepturile de pensie în cuantum de 1.180 lei.
La data de 01.07.2007, a fost emisă decizia nr.- privind stabilirea drepturilor de pensie, în conformitate cu prevederile OUG nr.19/2007, punctajul mediu anual determinat fiind de 04.01205, iar cuantumul pensiei de 1.590 lei.
Conform mențiunilor din adeverința nr.4312/17.12.2007 emisă de PROIECT B -, în perioada 1963-2005, reclamantul a obținut venituri suplimentare la retribuția tarifară de încadrare, respectiv la salariul de bază, care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, pentru aceste sume fiind achitată, de către angajator, contribuția la asigurările sociale, conform prevederilor legale în vigoare la datele respective.
Reclamantul a înaintat Casei Locale de Pensii Sector 1 Boc erere de recalculare a drepturilor sale de pensie, în conformitate cu OUG nr.4/2005, pe baza actelor doveditoare, care evidențiau veniturile suplimentare obținute de acesta la foștii angajatori, înregistrată sub nr.-/14.02.2008 și nr. 427/17.03.2008.
Tribunalul a reținut că, urmare a solicitării reclamantului, pârâta a răspuns că, din punct de vedere legal, cererea de recalculare nu poate fi luată în considerare, motivat de faptul că, potrivit dispozițiilor OUG nr.4/2005, nu sunt luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, formele de retribuireînacordsau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Refuzul pârâtei de a valorifica veniturile suplimentare, a fost apreciat de către instanța de fond o încălcare aprincipiului contributivitățiiprevăzut de art.2 lit. e și art.155 din Legea nr.19/2000.
Având în vedere că dispozițiile art.78 din Legea nr.19/2000 stipulează că: "Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică"și reținând răspunsul pârâtei, în sensul respingerii nejustificate a cererii de recalculare a drepturilor de pensie, cu valorificarea veniturilor suplimentare obținute de contestator, tribunalul a admis acțiunea și a obligat intimata să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale acestuia, prin valorificarea veniturilor suplimentare menționate în adeverința nr.4312/17.12.2007, emisă de PROIECT B - SA, începând cu data de 01.12.2005, precum și să emită o nouă decizie, în acest sens.
Pentru aceleași considerente reținute mai sus, tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantului diferențele de drepturi bănești cuvenite în urma recalculării, astfel cum au fost solicitate, începând cu data de 14.02.2008 și până la data executării sentinței civile.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod proc. civilă, apreciind că pârâta este în culpă procesuală, tribunalul a obligat-o pe aceasta să plătească reclamantului suma de 1.400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței fiscale nr. 22/2.09.2008, aflată la dosarul de fond.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B (), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă arată că pronunțând hotărârea, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art.304 pct.4 Cod procedură civilă), sentința civilă atacată fiind dată cu încălcarea legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
Motivul de casare prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă are în vedere depășirea, de către judecători, a atribuțiilor conferite prin legi, incursiunea lor în domeniul altor puteri constituite, în dauna ordinii constituționale și a interesului public.
Recurenta precizează că tribunalul a reținut, în considerentele sentinței civile atacate, că în mod greșit Casa Locală de Pensii sector 1 B nu a luat în considerare sporurile menționate în adeverința depusă, apreciind că această soluție ar reprezenta o încălcare a principiului contributivitații, statuat în art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
În privința veniturilor obținute de reclamant, cu titlu de "sporuri de acord și prime", conform adeverinței, recurenta precizează, în motivele de recurs că, potrivit literaturii juridice de specialitate, normele juridice se clasifică, după sfera aplicării lor, înnorme generaleșinorme speciale.
Normele generale se caracterizează prin aceea că au sfera cea mai largă de aplicabilitate într-un domeniu sau într-o ramură de drept. În domeniul drepturilor de asigurări sociale, Legea nr.19/2000 reprezintă dreptul comun.
Normele speciale sunt aplicabile unei sfere restrânse de relații, ele derogând de la dreptul comun - specialia generalibus derogant. Actele normative referitoare lasporurisunt, în domeniul drepturilor de asigurări sociale,norme cu caracter special.Întrucât normele speciale sunt derogatorii, în procesul aplicării lor ele cunosc un regim restrictiv, fiind de strictă interpretare.
Prin urmare, având în vedere că, potrivit nr.OUG4/2005 (aprobată prin Legea nr.78/2005), normă juridică ce are caracter special, nu sunt luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, formele de retribuire care nu au avut caracter permanent, recurenta apreciază că obligarea acesteia la emiterea unei decizii, cu luarea în calcul a sporurilor menționate în adeverință, este netemeinică și nelegală.
În concluzie, susține recurenta, instanța de fond a încălcat principiul juridic conform căruia norma juridică specială derogă de la cea cu caracter general și se aplică cu întâietate.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.4 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 9 - 12 dosar recurs), intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în prezentul recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în materia pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. "e" din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimatul-reclamant a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă, cât și cu actul de certificare eliberat de fostul angajator și anume, cu adeverința nr.4312/17.12.2007, eliberată de PROIECT B (aflată la filele 10 - 17 din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare, obținute cu titlu de venituri înacord globalși cu titlu deprime, pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Așadar, Curtea, având în vedere că dispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispozițiile art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art.2 din OUG nr.4/2005, apreciază că este îndreptățit intimatul-reclamant la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor și sporurilor realizate,inclusiv a celor obținute în sistemul de retribuire înacord globalși a celor cu titlu deprime.
În sensul celor de mai sus, Curtea mai reține și aspectul căveniturile obținuteprin munca desfășurată în sistemul de retribuireînacord globalnu sunt sporuri propriu-zise, ci acestea au reprezentat, practic,însăși o formă de retribuire, de unde reiese, indubitabil, caracterul lor permanent.
De altfel, reține Curtea, chiar recurenta, încercând să argumenteze faptul că veniturile realizate în sistemul de acord global nu ar avea caracter permanent, face trimitere, în cuprinsul cererii sale de recurs, la ispozițiile art.4 și art.5 din Legea nr.2/1983 - lege ce reglementa lucrul în acord global -, dispoziții care prevedeau că,pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia,ca parte variabilă a retribuției,de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, recunoscând, astfel, implicit, că aceste venituri reprezintă, de fapt, o formă de retribuire, nicidecum, sporuri cu caracter nepermanent, câtă vremeele au făcut parte din însăși retribuția personalului muncitor.
Astfel, Curtea reține că dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 prevăd că:"Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, în raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.Forma de retribuire în acord globalse extinde și se generalizează în toate unitățile economice."
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art.5 din același act normativ, potrivit cărora: "munciisunt retribuiți în raport cu munca prestatăși rezultatele obținute.
În cazul depășirii producției planificateveniturile cresc în mod corespunzător și nu sunt plafonate.
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncăretribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.".
Cât privește celelalte motive de recurs formulate de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, Curtea va înlătura ca nefondată critica acesteia în sensul că judecătorii și-ar fi depășit atribuțiile ce le sunt conferite prin legi și că, prin sentința pronunțată de instanța de fond, s-ar fi efectuat incursiunea în domeniul altor puteri constituite, în dauna ordinii constituționale și a interesului public.
Cu privire la aspectul de mai sus, Curtea reține că prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești și că nu se poate reține că s-ar fi realizat o imixtiune în atribuțiile conferite prin lege altor autorități ale statului, câtă vreme dispozițiile art.155 alin.1 lit. f din Legea nr.19/2000 prevăd că: "Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind: -modul de stabilire și de plată a pensiilor -,text căruia se circumscrie și situația reglementată de dispozițiile art.95 privind recalcularea drepturilor de pensie, care în alin.2 prevede că:"Cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare.".
Curtea apreciază că sunt nefondate și susținerile recurentei în sensul că dispozițiile OUG nr.4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005, sunt norme juridice cu caracter special și, ca atare, acestea cunosc un regim restrictiv, fiind, așadar, norme de strictă aplicare, iar în temeiul acestor dispoziții nu ar putea fi luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire care nu au avut caracter permanent, astfel că obligarea casei teritoriale de pensii la luarea în calcul a sporurilor menționate în adeverințe este nelegală și netemeinică.
Cu privire la aceste critici, Curtea reține că în mod eronat recurenta apreciază că dispozițiile OUG nr.4/2005 ar avea caracter special, în raport cu dispozițiile Legii nr.19/2000 - legea-cadru, care au caracter general.
Astfel, Curtea apreciază că ambele acte normative au unul și același domeniu de aplicare, respectiv domeniul pensiilor din sistemul public.
Este adevărat că sfera de aplicare a dispozițiilor OUG nr.4/2005 este mai restrânsă decât sfera de aplicare a legii-cadru, însă ea se suprapune, practic, peste o parte din sfera de aplicare a legii menționate, fiind, într-o oarecare măsură una și aceeași sferă de aplicare.
Ca urmare, Curtea consideră că, în ceea ce privește analiza dispozițiilor OUG nr.4/2005, în raport de dispozițiile Legii nr.19/2000, nu se regăsește principiulspecialia generalibus derogant- latin ce exprimă regula potrivit căreia clauzele, dispozițiile, speciale derogă de la cele generale, în vreme ce acestea din urmă nu sunt susceptibile să deroge de la cele dintâi -, întrucât nu este vorba despre norme cu caracter special, ce sunt derogatorii de la normele juridice cu caracter general, ci doar despre succedarea actelor normative și despre aplicarea în timp a acestora, OUG nr.4/2005 nefăcând decât să completeze dispozițiile legii-cadru.
Chiar din preambulul OUG nr.4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat " n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență,-.".
Ori, potrivit prevederilor art.47 alin.2 din Constituție cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat și Curtea Constituțională a României.
Reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Apreciind toate criticile recurentei-pârâte drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, Curtea le va înlătura, ca atare și va menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus,în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Municipiului
Apreciind că recurenta-pârâtă a căzut în pretenții, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod proc. civilă, Curtea o va obliga pe aceasta să plătească intimatului-reclamant, cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței fiscale de la fila 14 din dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.5443 din data de 02.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.14.994/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Obligă recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată în valoare de 700 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 03.04.2009
Jud.fond: ;
.
Președinte:Ilie Nadia Raluca
Judecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
